Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şeful statului poate să se implice activ în viaţa politică pe măsura legitimităţii conferite de alegeri
“Prerogativele constituţionale ca şi legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea lui de către electoratul întregii ţări îi impun preşedintelui României să aibă un rol activ, prezenţa lui în viaţa politică neputând fi rezumată la un exerciţiu simbolic şi protocolar”, se arată în motivarea deciziei Curţii Constituţionale a României (CCR) de respingere a sesizării Guvernului privind implicarea preşedintelui Traian Băsescu în campania electorală a PMP pentru europarlamentare. La 6 mai, Guvernul a cerut magistraţilor CCR să analizeze posibilitatea existenţei unui conflict juridic între Guvern şi Preşedintele României, să stabilească dacă acest conflict este cauzat de implicarea explicită a lui Traian Băsescu în campania electorală prin susţinerea PMP şi să pronunţe o decizie prin care să stabilească în mod clar dacă preşedintele României poate face campanie electorală în favoarea unui partid. CCR a respins la 21 mai sesizarea Guvernului, arătând că nu există un conflict juridic de natură constituţională între preşedintele României şi Guvern, generat de conduita şi declaraţiile publice ale şefului statului.
Preferinţele preşedintelui nu au efecte juridice
“Funcţiile de garanţie şi de veghe consacrate în art. 80 alin. (1) din Constituţie implică prin definiţie observarea atentă a existenţei şi funcţionării statului, supravegherea vigilentă a modului în care acţionează actorii vieţii publice – autorităţile publice, organizaţiile legitimate de Constituţie, societatea civilă – şi a respectării principiilor şi normelor stabilite prin Constituţie, apărarea valorilor consacrate în Legea fundamentală. Nici veghea şi nici funcţia de garanţie nu se realizează pasiv, prin contemplare, ci prin activitate vie, concretă. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că preşedintele României poate, în virtutea prerogativelor şi a legitimităţii sale, să exprime opinii şi opţiuni politice, să formuleze observaţii şi critici cu privire la funcţionarea autorităţilor publice şi a exponenţilor acestora, să propună reforme sau măsuri pe care le apreciază dezirabile interesului naţional”, se arată în motivarea deciziei CCR din 21 mai, citată de Agerpres. Judecătorii Curţii susţin totodată că opiniile, observaţiile, preferinţele sau cererile preşedintelui nu au însă un caracter decizional şi nu produc efecte juridice, autorităţile publice rămânând exclusiv responsabile pentru însuşirea acestora ca şi pentru ignorarea lor.
Campanie electorală în timpul mandatului
Potrivit CCR, interdicţiile prevăzute de Constituţie, conform cărora, în timpul mandatului, preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nicio altă funcţie publică sau privată, “nu exclud posibilitatea exprimării, în continuare, a opiniilor politice, a angajamentelor şi a scopurilor prezentate în programul său electoral ori să militeze şi să acţioneze pentru realizarea acestora, cu respectarea prerogativelor constituţionale”. Totuşi, magistraţii CCR au decis că pronunţarea unei decizii prin care să se stabilească în mod clar dacă preşedintele poate face campanie electorală în favoarea unei formaţiuni politice, cum a cerut premierul Ponta, excedează competenţei sale de soluţionare în cadrul atribuţiei referitoare la soluţionarea unui conflict juridic de natură constituţională dintre autorităţile publice. “Astfel, prin pronunţarea unei decizii în condiţiile solicitate de prim-ministru, Curtea nu ar soluţiona un conflict între autorităţile publice, ci ar urma să aprecieze, în mod independent de existenţa vreunui conflict, dacă conduita şi declaraţiile publice ale preşedintelui constituie activitate de propagandă cu scopul de a determina alegătorii să îşi exprime voturile în favoarea unor competitori electorali şi, subsecvent, să stabilească dacă o atare activitate este sau nu conformă cu Constituţia”, se arată în motivare.
Imunitatea, măsură de protecţie juridică
Deşi admit că funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, prevăzută de Constituţie, pe care o are şeful statului, impune imparţialitate din partea preşedintelui României, judecătorii CCR nu exclud posibilitatea exprimării opiniei sale privind modul optim de soluţionare a divergenţelor apărute şi nu îi conferă calitatea de competitor politic. Magistraţii Curţii subliniază totodată că garanţia imunităţii încurajează titularul mandatului în adoptarea unui rol activ în viaţa politică a societăţii, întrucât înlătură răspunderea juridică a acestuia pentru opiniile politice exprimate în exercitarea funcţiei de demnitate publică. “Analizând semnificaţia juridică a instituţiei imunităţii, Curtea constată că aceasta este o garanţie constituţională, o măsură de protecţie juridică a mandatului, care are menirea să asigure independenţa titularului mandatului faţă de orice presiuni exterioare sau abuzuri”, se mai arată în motivare. Argumentând că preşedintele României nu are nicio atribuţie constituţională în materia pregătirii, organizării şi desfăşurării vreunui tip de scrutin, Judecătorii CCR au stabilit totodată că doar prin conduita şi declaraţiile publice, preşedintele României nu a afectat şi nici nu avea cum să afecteze atribuţiile şi competenţele Guvernului României în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea alegerilor europarlamentare şi parlamentare parţiale, desfăşurate la 25 mai.
