Bătălia pentru Piaţa Victoriei, o miză majoră

În ultimii ani Piaţa Victoriei a devenit un instrument politic redutabil, cei care au protestat acolo reuşind deseori să-şi impună voinţa asupra decidenţilor politici. Apetenţa românilor pentru mitinguri este probată şi creşterea spectaculoasă a celor care au ieşit în stradă. Altădată, un protest de 10.000 de oameni era considerat unul de amploare, pe când acum 100.000 este norma pentru o manifestaţie care se vrea luată în serios.

Rata de succes a protestelor din România din ultimul deceniu este una deosebit de spectaculoasă. Manifestaţiile au adus guvernul Boc în genunchi, l-au alungat pe Victor Ponta de la sediul Guvernului, asta după ce l-au împiedicat să demareze proiectul Roşia Montană, şi tot protestele au umilit guvernul Grindeanu, deşi PSD avea în spate un succes zdrobitor obţinut în urmă cu numai două luni. Acum social-democraţii încearcă să obţină controlul asupra Pieţei Victoriei în lupta cu „statul paralel”. Cert este că niciun partid important din România nu a reuşit să scape de furia străzii. Cântecul de lebădă al Pieţii Universităţii ca supapă pentru nemulţumirea românilor s-a consumat în ianuarie 2012, când cei doi ani de austeritate dură impusă de guvernul Boc a scos bucureştenii în stradă zile în şir, cu un vârf de 20.000 de oameni pe 19 ianuarie, în pofida încăierărilor cu jandarmii şi a gerului cumplit. USL a încercat să exploateze politic nemulţumirile organizând un miting propriu pe Calea Victoriei, în 19 ianuarie, dar maşinăriile enorme de partid ale PSD şi PNL nu au reuşit să adune mai mult de 10.000 oameni. Cert este că puterea PDL a primit o lovitură din care nu a reuşit să-şi mai revină. Premierul Boc demisiona pe 6 februarie, deşi valul de proteste trecuse, însă impactul lor a fost atât de mare încât guvernul Ungureanu a pierdut majoritatea în Parlament după numai 100 de zile. Mitingurile organizate USL din campania de la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu în vara anului 2012 le-a dat liderilor Uniunii iluzia că ei sunt cei care controlează strada, însă evenimentele din următorii trei ani i-a adus cu picioarele pe pământ în maniera cea mai brutală. În septembrie 2013, au atins vârful protestele împotriva proiectului minier de la Roşia Montană, proiect susţinut atât de premierul Ponta, cât şi de preşedintele Băsescu. Pe 8 septembrie, 15.000 de manifestanţi au mărşăluit pe străzile Capitalei, iar pe 21 septembrie, 7.000 de oameni făceau un lanţ uman în jurul Parlamentului. Din acel an, manifestanţii nu s-au mai limitat să protesteze doar la Universitate, unde oricum nicio instituţie majoră a statului nu-şi are sediul. Marşul pe un traseu mai lung a făcut ca şi numărul participanţilor să crească din ce în ce mai mult. Confruntaţi cu protestele, liberalii au anunţat că se opun şi ei proiectului, iar PSD-ul lui Ponta s-a recunoscut învins. Dacă în 2012, Ponta a ajuns premier ca beneficiar al revoltei populare, tot furia străzii l-a dat jos trei ani mai târziu. A fost suficient ca 15.000 de oameni să se adune în Piaţa Victoriei, pe 3 noiembrie 2015, să-i ceară socoteală pentru catastrofa din Colectiv. Ulterior oamenii au mers către Parlament, unde numărul lor a ajuns la 30.000. Din nou, Piaţa Universităţii a fost doar o escală pe traseu. În comparaţie, mitingurile organizate de partide împotriva guvernelor Ponta au avut dimensiuni liliputane. PDL a adunat 2.000 de oameni în iulie 2012, iar mitingul democrat-liberalilor din februarie 2014 a avut doar 7.000 de participanţi. Până şi PMP a reuşit să adune cu o mie mai mult o lună mai târziu. Piaţa Victoriei a devenit spaima guvernanţilor în februarie 2017, când PSD a aflat că succesul la urne nu te scuteşte de revolte în stradă. Vârful revoltelor împotriva OUG 13 a fost atins pe 5 februarie când în stradă au ieşit circa jumătate de milion de români, dintre care 200.000 în Piaţa Victoriei. Pe de altă parte, „bătălia pentru Piaţa Victoriei” nu este definitiv tranşată. Social-democraţii au arătat, sâmbătă, că au capacitatea organizatorică de a răspunde pe măsură, fiind cel mai mare miting organizat vreodată de un partid din România.

Cele 13 zile de proteste din februarie 2017 au adus constant în Piaţa Victoriei circa 100.000 de oameni, chiar dacă estimările au variat considerabil, în funcţie de diversele canale media.

Guvernul Grindeanu s-a confruntat cu protestele din Piaţa Victoriei la mai puţin de o lună de la instalare.

Social-democraţii au mobilizat circa 150.000 de oameni la mitingul de sâmbătă din Piaţa Victoriei, care s-a vrut un protest împotriva abuzurilor din instituţiile de forţă ale statului, în general, şi în special împotriva abuzurilor din sistemul judiciar. Mitingul s-a desfăşurat fără incidente, deşi un grup de câteva zeci de persoane au organizat o contrademonstraţie în miniatură. „Au trecut trei ani şi jumătate de când regimul Băsescu a plecat, dar instrumentele lui au rămas, dragii mei. Care sunt instrumentele? Procurorii corupţi au rămas, i-aţi văzut la televizor fabricând dosare, falsificând probe. Şefa DNA, aţi auzit-o cerând procurorilor capete mari, cerând să facă dosar premierului, a anchetat Guvernul doar pentru că guvernează. Aţi văzut umilind zeci de oaneni care au fost apoi achitaţi. Generalii au rămas, ei vorbesc astăzi prin gura opoziţiei (...) A mai rămas obiceiul de a folosi serviciile secrete şi justiţia în scopuri politice, adică să-i pună preşedintelui la picioare capetele adversarilor politici”, a afirmat Liviu Dragnea, în discursul ţinut de pe scena amenajată în Piaţa Victoriei. Alături de Dragnea, au ţinut discursuri Viorica Dăncilă, Călin Popescu-Tăriceanu, Mariana Rarinca, Liviu Pleşoianu, Gabriela Firea, Lia Olguţa Vasilescu şi liderul sindical Matei Brătianu, toţi denunţând abuzurile „statului paralel”.