După alegerile din 9 decembrie, dacă USL va câştiga majoritatea (stabilă) a mandatelor, vom avea un regim de coabitare instituţională, preşedintele şi majoritatea parlamentară având „culori” diferite.
Sistemul nostru constituţional, de tip semi-prezidenţial „atenuat” a fost preluat după modelul francez, model în care preşedintele are câteva prerogative suplimentare faţă de modelul nostru.
Situaţia în care ne vom afla, probabil, după 9 decembrie, a fost experimentată în Franţa, în trei rânduri (timp de 9 ani) în formulele Mitterrand, preşedinte – Chirac, premier; Mitterrand, preşedinte – Balladur, premier; Chirac, preşedinte – Jospin, premier.
Coabitarea nu înseamnă să existe simpatie personală între preşedinte şi premier. Ea desemnează o anumită situaţie instituţională a regimului semiprezidenţial, care determină şi modificarea unor reguli privind relaţia preşedinte – premier. Şi ca să nu vă prezint înainte de publicare concluziile cărţii la care lucrez acum, voi cita doar un fragment dintr-un autor foarte cunoscut, Alain Peyrefitte, privitor la felul în care este desemnat, în Franţa, candidatul de premier în condiţiile coabitării:
„Se poate spune că preşedintele, sub a III-a sau a IV-a Republică, avea o libertate de alegere mai mare decât a preşedintelui «coabitant». Vincent Auriol şi René Coty puteau şi ştiau ca, prin alegerea celor care urmau să formeze guvernul, să determine configuraţii diverse, să faciliteze apropieri în parlament…
În schimb, preşedinţii Mitterrand şi Chirac au acţionat ca şi când nu ar fi avut mai multe prerogative decât un rege al Suediei: au ales ca prim ministru şeful partidului care a câştigat alegerile; mai mult l-au ales pe cel pe care partidul l-a desemnat… În regimul de coabitare, preşedintele nu mai are libertatea de a desemna şeful executivului. Noua majoritate este cea care impune acest şef preşedintelui” (Alain Peyrefitte, Les trois cohabitations, 1999)
Acestea sunt regulile acceptate în Europa, în special în Franţa – ţara care are regimul semiprezidenţial cel mai sever.
Îşi va permite Băsescu să nu respecte aceste reguli europene? Nu cred. El ştie că ar urma, imediat, suspendarea lui – acţiune ce va fi considerată legitimă în Uniunea Europeană.
PS. Legea partidelor politice – care nu a fost încă declarată neconstituţională – asimilează alianţele politice (inclusiv ARD) cu partidele. Rog lectură…
Citește pe Antena3.ro