Dan Voiculescu acuza lipsa dovezilor

In contestatia depusa la CNSAS, Dan Voiculescu acuza Consiliul ca a dat un verdict gresit si ca dosarul este "total neconcludent sub aspectul acuzei de colaborare cu Securitatea ca politie politica si chiar cu Securitatea in general". Liderul PC sustine ca nu a facut politie politica, desi Securitatea a incercat sa-l racoleze.

In contestatia depusa la CNSAS, Dan Voiculescu si avocatul sau, Sergiu Andon, demonteaza, pe baza documentelor din dosar, verdictul Consiliului conform caruia liderul PC a facut politie politica.

Dan Voiculescu si Sergiu Andon au depus saptamana trecuta o contestatie la CNSAS prin care cer reanalizarea cazului liderului PC. In documentul trimis membrilor Consiliului, cei doi acuza "concluzia eronata" a CNSAS, sustinand ca aceasta a fost determinata de factori precum "subiectivismul declarat al unor membri" sau "incalcarea, fie si lipsita de rele intentii, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului".

"OBIECTIVUL" VOICULESCU. In contestatia cu pricina este explicat mai intai de ce Dan Voiculescu a ajuns in vizorul Securitatii. "Prin propria straduinta, Dan Voiculescu era un tanar poliglot, stapanind la perfectie engleza, germana si franceza (…) Un om care sa cunoasca bine fie si o singura limba a unei tari «imperialiste» era o raritate, dar unul care sa cunoasca trei asemenea limbi straine putea fi considerat un adevarat obiectiv strategic. Iar daca omul era si tanar, ignora consemnele politice si «intretinea relatii cu strainii», muncea ca ghid - un asemenea roman devenea in mod necesar pentru Securitate un obiectiv. Iar un obiectiv trebuia sa fie cucerit sau distrus", se arata in contestatie.

RAZBUNARE. Insa Voiculescu si avocatul sau sustin ca a fost doar "un pariu cu sansa infima", pe care liderul PC "l-a castigat" in conditiile in care el "nu a respins sfidator «curtea» pe care i-o facea Securitatea, dar nici nu s-a lasat prins in angrenajul nenumaratelor roti dintate ale acesteia". Asta s-a intamplat pana in 1982, cand Voiculescu infiinteaza sucursala CRESCENT - Romania, moment in care scapa de presiunea Securitatii ca functionar roman, obligand-o sa-l trateze ca pe un reprezentant economic strain. Dar pentru ca firma CRESCENT a facut avere, sustin Voiculescu si Andon, "securistii i-au platit-o, lansand imediat dupa 1989 cele trei minciuni uriase despre Dan Voiculescu: si-ar fi insusit conturile lui Ceausescu; e general de Securitate; l-a ucis la Viena pe Marin Ceausescu".

ACUZATII. Trecand la decizia CNSAS, contestatia invoca "verdictul gresit dat de Consiliu - precedat de scurgerea spre presa a unor detalii perfid selectate". "Graba de a specula existenta unor detalii superficiale - in speta: un asa-zis nume de cod sau doua aparente note informative - ca fiind dovezi ale colaborarii cu Securitatea pacatuieste si printr-o greseala fundamentala intr-un stat de drept: incalcarea prezumtiei de nevinovatie", semnaleaza cei doi semnatari, acuzand totodata CNSAS ca "s-a lasat impresionat de revelatiile gazetaresti, maximalizand semnificatia unor detalii insuficient de concludente si ignorand sau minimalizand semnificatia datelor cu adevarat esentiale". In plus, cei doi atrag atrag atentia asupra faptului ca "materialul dosarelor CNSAS este extrem de sarac, total neconcludent sub aspectul acuzei de colaborare cu Securitatea ca politie politica, si chiar cu Securitatea in general". Astfel, se arata ca din cele 159 de file ale dosarului, doar opt sunt note semnate de Dan Voiculescu, plus alte doua "Felix".

UNITATILE SECURITATII.Potrivit contestatiei, 17 unitati ale Securitatii au fost implicate direct sau indirect in inscrisurile dosarelor privindu-l pe Voiculescu. Dintre acestea lipseste insa, se arata in contestatie, Directia I (de informatii interne - UM 0610) - principala structura de politie politica, ceea ce reprezinta "o importanta dovada ca interesul viza alte resorturi ale respectivei institutii decat cele care au indeplinit atributiile de politie politica". Mai mult, din dosar lipseste si orice referire la UM 650 (Serviciul independent pentru comert exterior) si UM 0107 ("Dunarea"), ceea ce infirma acuzatiile ca Voiculescu ar fi lucrat direct in sau pentru structurile economice ale Securitatii. Ponderea o detine in mod detasat Directia a III-a (UM 0625) de contraspionaj. "Asadar, nu numai ca notele atribuite lui Dan Voiculescu nu aveau continut de delatiune politica, dar structura ce s-a ocupat de supravegherea sa nu avea atributii de politie politica".

O NOUA SOLUTIE. Liderul PC solicita reanalizarea cazului sau

DOSARUL FELIX. In contestatie se face o trecere in revista a istoricului relatiei lui Dan Voiculescu cu Securitatea, prezentat si de Sergiu Andon saptamana trecuta intr-o conferinta de presa, fiind invocat si dosarul "Felix". "Dosarul de colaborator «FELIX» s-a deschis la data de 13.06.1973 si s-a inchis dupa sapte luni, la 15.01.1974, fara sa cuprinda altceva decat materialele de urmarire informativa ale lui Dan Voiculescu insusi. Cele doua note olografe semnate «FELIX» (fara continut operativ) au aparut la sfarsitul lunii decembrie 1977, cand dosarul FELIX era de mult inchis", se arata in contestatie. Notele "Felix" au fost scrise la 29 decembrie 1977, semnatarii contestatiei explicand ca acestea sunt "ca doua insemnari private oarecare, ca doua simple bilete", pentru ca nu au fost intocmite precum notele informative si nu includ "nici cea mai firava nuanta de politie politica". In plus, Dan Voiculescu si avocatul sau arata ca liderul PC a fost obligat sa dea celelalte opt note explicative, dar, fiind semnate cu numele real, "dovedeste indubitabil ca nu erau note de colaboratori ai Securitatii". Toata povestea a culminat cu deschiderea la data de 19.06.1978 a dosarului de urmarire informativa "Dorin".

RACOLAREA. In contestatie sunt redate si fragmente din documente de la dosar, prin care, sustin Dan Voiculescu si Sergiu Andon, se dovedeste ca racolarea liderului PC a esuat. Este prezentat in acest sens o nota a ofiterului Tomescu, admonestat de superiorul sau ca "a ratat tinta". Totodata, aceasta prezinta numarul ofiterilor de Securitate care au avut o legatura cu Voiculescu - 27, semnaland insa ca nici unul dintre acestia nu a fost deconspirat ca ar fi facut politie politica.

"EPIGON". Nu in ultimul rand, cei doi semnatari ai contestatiei critica modul de functionare si luare a deciziilor CNSAS, sesizand ca institutia are si un Regulament intern "necunoscut", ceea ce "incurajeaza suspiciunea, speculatia, manipularea". Ei acuza CNSAS ca "se comporta" ca un organ de ancheta administrativa, iar "coloratura politica a componentei Colegiului il transforma sau, in cel mai bun caz, il supune riscului de a fi folosit ca instrument al luptei politice". "Mostenind nu numai arhiva, ci si stilul conspirativ al Securitatii, noul for risca sa fie el insusi un epigon al politiei politice", sustin Voiculescu si Andon, precizand ca solutia ar fi aceea ca activitatea CNSAS "sa nu constea in monopolul de a emite verdicte si aplica etichete, ci de a gospodari transparent arhivele".

"INDICII INSUFICIENTE, SIMPLE SPICUIRI"

La finalul contestatiei, Dan Voiculescu si Sergiu Andon prezinta concluziile la care au ajuns in urma analizei documentelor din dosarul CNSAS. "Dan Voiculescu nu a fost colaboratorul Securitatii" este prima dintre ele, cei doi motivand ca "indiciile sunt insuficiente, simple spicuiri, necoroborate cu dovezi, desprinse din contextul general al faptelor si probelor, ca si din contextul epocii". In al doilea rand, inscrisurile liderului PC "nu contin nici cea mai mica delatiune in folosul politiei politice si au fost obtinute la presiunea Securitatii ori au fost procurate de aceasta fara stirea persoanei in cauza". Totodata, se arata ca "Dan Voiculescu a fost urmarit permanent de Securitate", dar nici unul dintre ofiterii care s-au ocupat de acesta n-a fost deconspirat ca fiind agent al politiei politice. "Cu atat mai mult, ipoteticul lor colaborator nu putea face politie politica de unul singur", se arata in contestatie.