Recent, liberalii au dat semne de nervozitate în ceea ce priveşte relaţia lor cu guvernul condus de către Dacian Cioloş. Dincolo de polemica politică firească, liberalii au câteva motive justificate de nemulţumire legate de modul în care Cioloş tratează relaţia cu PSD.
În cele două luni de guvernare, cabinetul Cioloş încă nu a venit cu proiecte care să arate o ruptură majoră faţă de stilul de guvernare imprimat anterior de către Victor Ponta.
Mai mult, Executivul tehnocrat a preluat o parte din agenda moştenită de la precedentul cabinet. Primul semn a fost dat la elaborarea bugetului de stat pe anul 2016, care a fost elaborat pe structura lăsată moştenire de Ponta şi ministrul Eugen Teodorovici.
Mai mult, tehnocraţii au inclus în buget şi creşterea cu 10% a salariilor angajaţilor din sectorul public, ce a fost impusă pe ultima sută de metri a sesiunii trecute de către parlamentarii PSD. Atunci niciun alt partid nu a avut curaj să se opună măsurii, doar liberalii cerând un studiu de impact, deşi au votat şi ei creşterea.
Teama de a nu deranja
Guvernul a pus batista pe ţambal şi în ceea ce priveşte scandalul plagiatelor demnitarilor, ce risca să se extindă la dimensiuni ample. Ministrul Educaţiei a desfiinţat Consiliul Naţional de Etică ce ar fi trebuit să examineze suspiciunile de plagiat şi care oricum se compromisese prin absolvirea tuturor suspecţilor.
Însă Adrian Curaj nu a înfiinţat un organism similar care să-şi facă treaba cu mai multă rigurozitate, preferând să plaseze sarcina universităţilor care au acordat respectivele titluri.
Alegere cel puţin dubioasă în condiţiile în care tocmai unele unităţi de învăţământ superior par să fi tolerat de la vârf comiterea furturilor intelectuale de către demnitari importanţi. Pentru liberali capac a pus refuzul Guvernului de a se implica în modificarea legislaţiei electorale, astfel încât primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin, variantă care convine cel mai mult chiar PSD.