Raport FACIAS: peste 11.000 de nevinovați, târâți în procese penale

România, ferită de implicarea în războaiele „clasice”, a fost măcinată mai bine de un deceniu de ceea ce generic a fost considerat un „război româno-român”, un conflict instalat în societate prin atentarea la domnia legii, la esența statului drept. FACIAS - Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului - și Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupției și pentru Petiții din Camera Deputaților au adus în prim-plan acest subiect prin dezbaterea privind cea mai dureroasă rană a sistemului de justiție, greu de cicatrizat, condensată în titlul „STATUL DE DREPT ÎNSEAMNĂ NICIO CONDAMNARE FĂRĂ PROBE!”.

Punctul de referință al dezbaterii de la Palatul Parlamentului l-a reprezentat substanțialul raport realizat de FACIAS, care a dat startul discuțiilor de la o realitate de necontestat: peste 11.000 de persoane achitate definitiv de instanțele naționale în perioada 2013-2022. Au fost ani în care procentul achitărilor l-a depășit pe cel al condamnărilor, statistica arătând că Direcția Națională Anticorupție a avut contraperformanțe care denotă nu doar carențe profesionale grave, ci și caracterul abuziv al multor dosare. Aceste date nu pot ascunde și nici repara numeroasele tragedii umane cauzate de o justiție timorată sau aservită binomului SRI-DNA, pentru care protocoalele secrete au fost mai presus de litera legii, sau protejarea propriilor interese ale unor magistrați aflați „în câmpul tactic” a primat principiului aflării adevărului.

Ani la rând activitatea justiției penale din România a fost dominată de „prezumția de vinovăție”, cei acuzați fiind deseori puși în situația de a-și dovedi nevinovăția, inversându-se sarcina probei. Prezumția de nevinovăție a fost tratată ca un „moft”, iar drepturile și libertățile justițiabililor au fost privite de autoritățile naționale ca fiind o chestiune ornamentală - arată Raportul FACIAS.

În ultima perioadă, justiția română pare a-și fi găsit direcția bună, însă oricând sunt posibile derapaje cauzate de lipsa de experiență și profesionalism a magistraților, precum și de o legislație inadecvată, care permite abordarea în mod simplist a standardului probator, avertizează sursa citată.

Calitatea legii și realitatea protocoalelor

„Procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege”, stipulează Codul de procedură penală, ceea ce, aplicat, înlătură arbitrariul din cadrul acestui proces. La aceasta se adaugă și principiul loialității în administrarea probelor, care interzice utilizarea oricărei strategii ce are ca scop administrarea cu rea credință a unui mijloc de probă sau care are ca efect provocarea comiterii unei infracțiuni în vederea obținerii unui mijloc de probă, dacă prin aceasta se aduce atingere demnității persoanei, dreptului acesteia la un proces echitabil sau dreptului la viața privată. Pășind pe terenul realităților din justiția din România vedem tulburările majore ale principiilor legalității produse de celebrele protocoale secrete care au avut ca părți semnatare SRI, DNA, DIICOT, Parchetul General, Înalta Curte de Casație și Justiție, CSM. Cu foarte mare întârziere, după ce aceste protocoale au avut efecte directe în instrumentarea dosarelor și judecarea în instanțe, cu acceptarea probelor ilegal obținute, s-a reușit „demolarea lor”. Un raport al Inspecției Judiciare din 24 aprilie 2019, Direcția de Inspecție pentru procurori, constată că „aplicarea protocolului a condus la administrarea unor probatorii a căror legalitate poate fi pusă sub semnul întrebării de instanțele de judecată”, iar „cooperarea efectivă dintre parchete și SRI, în cauze complexe, pe baza unor planuri comune aprobate de conducerile celor două instituții, cu precizarea sarcinilor ce revin fiecărei părți, constituie o imixtiune în activitatea procurorului și o încălcare a independenței acestuia”.

Procurorul, subordonat SRI

Prin protocolul de cooperare între PÎCCJ și SRI, nr. 00750, din 4 februarie 2009, declasificat în 29 martie 2018, deci după peste 9 ani de existență secretă, SRI a  a primit atribuții pe mai multe paliere, ajungând să îi transforme pe procurori în subordonați, ori să pună semnul egalității procurorului cu lucrătorii SRI prin  constituirea de echipe operative comune, prin conceperea și redactarea planurilor comune de către SRI, la sediul acestuia, obligarea procurorului de a comunica modul de valorificare a informațiilor transmis de către SRI. Astfel, practic, SRI s-a comportat ca un veritabil organ de cercetare penală, ocupându-se de dosarele penale pe tot parcursul acestora, plecând de la sesizarea unităților de parchet, realizarea interceptărilor, întocmirea notelor de redare rezultate din interceptări, activitățile de filaj și redarea audio-video a acestor activități.

Cine a anulat în premieră probele ilegale

Judecătorul colonel (r) Constantin Udrea, acum retras din magistratură, a evocat, în cadrul dezbaterii de la Palatul Parlamentului, cum a eliminat, în premieră, în anul 2017, într-un proces de la Curtea Militară de Apel, probele livrate de echipe mixte SRI-procuror. Acele echipe nu erau menționate în lege, în Codul penal sau Codul de procedură penală. Procurorul nu a recunoscut că ar fi lucrat într-o asemenea echipă, dar în dosar era menționat acest lucru, și rămăsese înscris explicit în acest sens. Pe parcursul cercetării, procurorul a interzis apărării accesul la probe, pe motivul secretului de serviciu. Ca urmare a acestor vicii din dosar am eliminat probele astfel obținute, ceea ce a condus la o soluție de achitare a inculpatului”. Fostul magistrat atrage atenția că acele protocoale au fost doar desecretizate, dar nu denunțate, deci s-ar putea aplica. Curtea Constituțională le-a sancționat, dar nu este suficient, mai ales că persoane care le-au conceput și semnat sunt în funcție, în atribuții de judecători la CCR, subliniază Constantin Udrea.

Tudorel Toader: Timp de 14 ani au fost date condamnări după o lege neconstituțională

Fostul ministru al Justiției, participant la dezbatere, a adus în atenție calitatea actului legislativ, ale cărui derapaje de la litera și spiritul Constituției au urmări dramatice pentru libertatea oamenilor și prăbușește încrederea în justiție. „În perioada în care eram ministru, s-a dat o decizie de neconstituționalitate a unei legi, după ce 14 ani aceasta s-a aflat în vigoare. 14 ani de nedreptate pentru români! Cine știe câți oameni au suferit, judecați pe baza unei legi neconstituționale?”. Cu experiența unei cariere care a privit și aplicat legea din pozițiile de procuror, judecător, judecător la Curtea Constituțională, profesorul Toader, acum rector al celei mai vechi Universități din România - Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a relevat că în perioada 1992 și până în prezent, Curtea Constituțională a declarat peste 900 de soluții legislative neconstituționale, acesta fiind subiectul cel mai sensibil când vorbim despre calitatea legii. În plus, cum se pot acoperi, prin cunoaștere din partea cetățenilor, cele 1.000 de infracțiuni precizate în Codul Penal și legi penale?

Dezbaterea, moderată de Victor Alistar, avocat și lector universitar, fost membru al CSM, a evidențiat o arie mai largă a neconcordanțelor din legislația penală, cu accent pe modul de administrare a probelor care conduc la decizii asupra vieții oamenilor. Cei care au intervenit în discuții, profesioniști ai Dreptului - avocați, procurori, judecători, cadre didactice din învățământul superior juridic, parlamentari, reprezentanți ai asociațiilor de magistrați și ai societății civile - au relevat, pe baza experienței substanțiale proprii, o serie de aspecte concrete care distorsionează procesul penal și aduc atingere libertății și demnității persoanei.

Prof. univ. Constantin Sima, fost procuror și secretar de stat în Ministerul Justiției, a atras atenția asupra practicii procurorilor de a lansa în public probe din dosar pentru a influența opinia publică și a timora instanțele. Este inadmisibil ca filmări din acțiuni de flagrant delict și stenograme din înregistrări să fie difuzate televiziunilor, ca într-un recent caz celebru instrumentat de DNA Iași, înainte ca apărătorii să le poată vedea. Evaluarea probelor în interesul inculpatului nu se mai face de către procurori, iar judecătorii condamnă în multe situații pe baza unor probe indirecte sau supoziții.

Norica Nicolai, europarlamentar, cu vastă experiență în analiza fenomenului juridic din România și UE, constată deprofesionalizarea accentuată a corpului de magistrați, dar și a componenței corpului legislativ. Urmarea, a apreciat Norica Nicolai, este că „justiția lucrează în prezent cu cel mai prost Cod penal și Cod de procedură penală pe care l-a avut România”.

Steluța Cătăniciu, deputat Partidul Umanist Social Liberal, a relevat ideea bunei credințe în administrarea actului juridic, pe toate palierele, ca o sursă de echilibrare a balanței dintre puterea disproporționată a acuzării și cea a apărării. Se impune, a spus Cătăniciu, trecerea la elaborarea unui nou CP și CPP, cu participarea transparentă a unui corp de experți și rezultatul unei largi dezbateri în Parlament, pentru a evita eroarea de a repeta trecerea lor prin asumarea răspunderii, cum a fost în 2009.

Punctele de vedere exprimate în cadrul dezbaterii, propunerile pentru îmbunătățirea cadrului legislativ în domeniul tematic abordat de Raportul FACIAS reprezintă, așa cum au apreciat în concluzie atât invitații, cât și organizatorii evenimentului, un punct de plecare pentru a privi cu încredere la utilitatea unor asemenea demersuri.

Aberații în procesele penale

 Ca urmare a interpretărilor abuzive, fără suport constituțional, au apărut în practica judiciară „denunțătorii de serviciu”. A apărut noțiunea de „martor-denunțător”, practică extinsă  la „denunțătorul-colaborator” și „martorii protejați”, care sunt de fapt tactici de cercetare neloiale. De asemenea, accesul apărării la probe secretizate doar cu avocați care au certificate ORNIS limitează și distorsionează echilibrul părților.