Inspecţia Judiciară este un organism subordonat Consiliului Superior al Magistraturii ce are ca menire să vegheze ca magistraţii să nu încalce legea sau normele specifice acestei profesii. Pentru public însă, Inspecţia Judiciară a devenit mai cunoscută pentru perdafurile administrate politicienilor din cauza gurii mai slobode a acestora, concretizate în comunicate de presă solemne privind încălcarea independenţei justiţiei.
Pe lângă atribuţii legate de control a activităţii profesionale şi a conduitei magistraţilor, Inspecţia Judiciară din cadrul CSM trebuie să vegheze la apărarea independenţei siste¬mului judiciar şi apărării reputaţiei profesionale a magistraţilor, atunci când aceasta este pusă în mod nejustificat. Aceste atribuţii decurg din articolul 133 alin. 1 din Constituţie care stipulează: „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei”. Doar în 2015, s-au dat până acum 24 de decizii privind apărarea inde¬pendenţei justiţiei şi reputaţiei profesionale. În 15 cazuri, deciziile CSM luate pe baza concluziilor Inspecţiei Judiciare au vizat declaraţii ale politicenilor ce ar fi lezat independenţa sistemului. De exemplu, ultima decizie, de marţi, îl vizează pe Victor Ponta, de altfel un „client” mai vechi al IJ. Acesta a fost acuzat că a încălcat inde¬pendenţa justiţiei pentru că ar fi spus despre Jean Uncheşelu, procurorul ce i-a instrumentat dosarul, că este neprofesionist şi că este obsedat să avanseze în carieră inventând fapte neade¬vărate. Cu alte cuvinte, procu¬rorul te poate acuza de tot felul de blestemăţii, însă acuzatul nu are nici măcar dreptul să mârâie. Alţi politicieni au fost mustraţi pentru că s-au declarat nemulţumiţi de unele decizii ale instanţei care nici măcar nu-i vizau direct, de exemplu Maria Grapini şi Kelemen Hunor. Reacţii similare a avut CSM şi faţă de opinii exprimate în presă privind verdicte ale justiţiei. Partea interesantă este că, indiferent dacă politicienii spun prostii sau au dreptate, dojana primită de la CSM nu are absolut niciun efect juridic, fiind echivalentul perfect al desjugării boilor de la bicicletă.
Băsescu, „spaima justiţiei”
Campionul incontestabil al perdafurilor primite de la CSM pe anul 2015 este Traian Băsescu, care şi-a „luat-o” ba din cauza criticilor aduse Liviei Stanciu, ba vorbind despre „guantamizarea” României prin folosirea excesivă a arestului preventiv sau despre frustrările sale privind sechestrul pus de moşia de la Nana. De fiecare dată, IJ a subliniat ritos gravitatea atacurilor din cauza func¬ţiei pe care Băsescu a deţinut-o.
Cu onoarea „nereperată”
Până acum, nicio decizie nu a menţionat existenţa unei acţiuni ilegale concrete a vreunui politician care să fi împiedicat actul de justiţie, însă subordonaţii Codruţei Kovesi (foto) se scandalizează uşor la orice critică invocând că acestea depăşesc „limitele admisibile ale discursului politic şi ale libertăţii de exprimare”, fără ca în deciziile CSM să se spună care sunt aceste limite şi cum au fost concret depăşite. De exemplu, o decizie din 29 aprilie îi doje¬neşte de-a valma pe Elena Udrea, Ion Cristoiu şi un jurnalist din Craiova pentru simplul fapt că şi-au pus între¬barea dacă nu cumva sunt lucruri care nu merg cum ar trebui în sistemul judiciar.
„Ciocu’ mic”
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a fost avertizat de două ori pentru acelaşi motiv – nemulţumirile acestuia faţă de decizia prin care fostul ministru Nagy Zsolt a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu suspen¬dare în dosarul Poşta Română. Lui Kelemen i s-a imputat faptul că ar fi insinuat că o hotărâre judecătorească poate fi luată pe considerente politice.