Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Curtea Constituţională a mai fost sesizată cu privire la neconstituţionalitatea unor prevederi ale Legii CNSAS, însă a apreciat prin deciziile sale din 2004-2005 că încălcările Constituţiei reclamate nu sunt întemeiate.
Curtea Constituţională a mai fost sesizată cu privire la
neconstituţionalitatea unor prevederi ale Legii CNSAS, însă a apreciat
prin deciziile sale din 2004-2005 că încălcările Constituţiei reclamate
nu sunt întemeiate.
Un astfel de caz este decizia 162 din 22 martie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică ridicată de fostul şef al SIPA Marian Ureche în faţa Curţii de Apel Bucureşti.
Reprezentantul lui Ureche susţinea că textele de lege criticate, care definesc noţiunile de "agent" şi "colaborator" ai organelor de securitate ca poliţie politică, conduc la învinovăţirea unor categorii de persoane printr-o decizie a unei autorităţi autonome - Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - fără o judecată prealabilă, ceea ce suprimă sau îngrădeşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului prevăzute de Constituţie, respectiv art. 23 alin. (8).
Concret, se arăta că persoanele astfel definite sunt considerate, "fără putinţă de tăgadă [...]", "aprioric vinovate datorită simplei lor apartenenţe la una din structurile securităţii", iar în acţiunile pornite împotriva acestora "cauza este prejudecată".
Totodată, reclamantul arăta că, "potrivit art. 3 din Legea 187/1999, toate persoanele prevazute la art. 2 sunt obligate sa dea declaraţii autentificate privind apartenenţa sau neapartenenţa la organele de securitate, ca poliţie politică, sub anumite consecinţe pentru declaraţia pe proprie raspundere, precum şi cu publicarea acestor persoane în Monitorul Oficial, fără a se cunoaşte: cine stabileşte care sunt structurile considerate ca fiind de natura poliţiei politice cu consecinţe negative asupra acestor persoane; dacă persoana în cauză are o anumită vinovăţie prin faptul că s-a aflat o scurtă perioadă ca lucrător activ şi a fost dată afară pentru lipsa de activitate, sau pentru că era suspect, sau pentru că avea rude în străinătate, sau dacă, şi mai rău, s-a aflat pe listele de colaboratori fără să cunoască [...]".
În concluzie, reclamantul considera că Legea 187/1999, în ansamblul său, conţine dispoziţii neconstituţionale, iar Curtea Constituţională ar trebui să "aprecieze din iniţiativă proprie, urmare unei analize cât mai obiective, că unele din textele menţionate" pot încălca şi alte prevederi din Constituţie, scopul analizei fiind evitarea unei noi încălcări a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
În temeiul prevederilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, precum şi a Hotărârii Parlamentului 17/2000, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a adoptat procedura de deconspirare şi publicare în Monitorul Oficial al României a numelor ofiţerilor şi subofiţerilor, activi sau acoperiţi, implicaţi în activităţi de poliţie politică.
Ca urmare, în cazul Ureche, potrivit probelor examinate, Colegiul Consiliului a stabilit că în activitatea desfăşurată în calitatea sa de ofiţer cu diferite grade, între anii 1965 - 1984, "se regăsesc elemente de poliţie politică aşa cum sunt definite de art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea 187/1999", astfel că a emis Decizia 44 din 29 martie 2004, în vederea aplicării prevederilor art. 17 alin. (2) din legea menţionata, respectiv publicarea acestor constatări în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
Împotriva deciziei, Marian Ureche a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia Colegiului CNSAS în 4 mai 2004.
Ulterior, decizia a fost contestată de Ureche la Curtea de Apel Bucureşti, unde s-a ridicat excepţia neconstituţionalităţii prevederilor Legii CNSAS.
Astfel, în legătură cu invocarea încălcaăii art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea constata că prezumţia de nevinovăţie consacrată de textul constituţional este proprie procesului penal şi ca atare irelevantă într-o cauză civila cum este aceasta.
Curtea nu a reţinut îngrădirea dreptului la muncă, întrucât prevederile art. 5 alin. (2) - (5) din legea criticată nu făceau decât să definească noţiunile de agent sau de colaborator al organelor de Securitate ca poliţie politică şi nu cuprindeau vreo dispoziţie privind dreptul la muncă.
De altfel, criticile potrivit cărora art. 5 alin. (2) - (5) din lege sunt contrare prevederilor din Constituţie menţionate "prin maniera în care sunt concepute" şi "datorită modului de prejudecare a cauzei" nu reprezintă aspecte de constituţionalitate, ci aprecieri personale ale autorului excepţiei, asupra cărora Curtea susţinea că nu este competentă să se pronunţe.
Solicitarea adresată Curţii Constituţionale de a aprecia "din iniţiativă proprie, urmare unei analize cât mai obiective, că unele din textele menţionate" pot încălca şi alte prevederi din Constituţie, scopul analizei fiind evitarea unei noi încălcări a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi de a constata că legea în ansamblul său conţine dispoziţii neconstituţionale, nu poate fi primită, motiva CC.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, neindicarea dispoziţiilor din Constituţie în raport de care textul de lege criticat este considerat neconstituţional constituie un motiv de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu atât mai mult cu cât Curtea este competentă să se pronunţe numai în limitele sesizării.
O altă decizie de respingere a unei excepţii de neconstituţionalitate a unor prevederi a Legii 187 din1999 s-a dat în 15 septembrie 2005
Excepţia s-a ridicat de Gheorghe I. Ungureanu la Curtea de Apel Piteşti, care arăta că dispoziţiile Legii 187/1999 încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi "prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".
Reclamantul susţinea că Legea 187 încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile în timp, deoarece actul normativ criticat "califică fapte din 1963 şi pretinde ca această calificare să aibă, în anul 2004, consecinţe de natură penală, cetăţenească, politică, morală (...)".
De asemenea, se aprecia că "dacă vrea să direcţioneze curgerea trecutului, legea trebuie să dispună, cumulativ, restituirea timpului, deci schimbarea sensului evoluţiei, şi garantarea dreptului la opţiune (...)".
În continuare, reclamantul formula aprecieri personale referitoare la regimul politic din perioada anilor 1952 – 2004, susţinând că sunt nelegale deciziile date de CNSAS, prin care se stabilise că acesta fusese "colaborator al organelor securităţii, ca poliţie politică.
Examinând critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia dispoziţiile Legii 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, deoarece calificarea unor fapte petrecute în trecut produce efecte în prezent, respectiv din momentul intrării în vigoare a legii, Curtea a decis că este neîntemeiată.
Anul trecut, verdictele date de CNSAS au fost contestate la curţile de apel, unde s-au ridicat mai multe excepţii de încălcări ale Constituţiei, una dintre acestea în procesul liderului fiind PC Dan Voieculescu.
Un astfel de caz este decizia 162 din 22 martie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică ridicată de fostul şef al SIPA Marian Ureche în faţa Curţii de Apel Bucureşti.
Reprezentantul lui Ureche susţinea că textele de lege criticate, care definesc noţiunile de "agent" şi "colaborator" ai organelor de securitate ca poliţie politică, conduc la învinovăţirea unor categorii de persoane printr-o decizie a unei autorităţi autonome - Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - fără o judecată prealabilă, ceea ce suprimă sau îngrădeşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului prevăzute de Constituţie, respectiv art. 23 alin. (8).
Concret, se arăta că persoanele astfel definite sunt considerate, "fără putinţă de tăgadă [...]", "aprioric vinovate datorită simplei lor apartenenţe la una din structurile securităţii", iar în acţiunile pornite împotriva acestora "cauza este prejudecată".
Totodată, reclamantul arăta că, "potrivit art. 3 din Legea 187/1999, toate persoanele prevazute la art. 2 sunt obligate sa dea declaraţii autentificate privind apartenenţa sau neapartenenţa la organele de securitate, ca poliţie politică, sub anumite consecinţe pentru declaraţia pe proprie raspundere, precum şi cu publicarea acestor persoane în Monitorul Oficial, fără a se cunoaşte: cine stabileşte care sunt structurile considerate ca fiind de natura poliţiei politice cu consecinţe negative asupra acestor persoane; dacă persoana în cauză are o anumită vinovăţie prin faptul că s-a aflat o scurtă perioadă ca lucrător activ şi a fost dată afară pentru lipsa de activitate, sau pentru că era suspect, sau pentru că avea rude în străinătate, sau dacă, şi mai rău, s-a aflat pe listele de colaboratori fără să cunoască [...]".
În concluzie, reclamantul considera că Legea 187/1999, în ansamblul său, conţine dispoziţii neconstituţionale, iar Curtea Constituţională ar trebui să "aprecieze din iniţiativă proprie, urmare unei analize cât mai obiective, că unele din textele menţionate" pot încălca şi alte prevederi din Constituţie, scopul analizei fiind evitarea unei noi încălcări a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
În temeiul prevederilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, precum şi a Hotărârii Parlamentului 17/2000, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a adoptat procedura de deconspirare şi publicare în Monitorul Oficial al României a numelor ofiţerilor şi subofiţerilor, activi sau acoperiţi, implicaţi în activităţi de poliţie politică.
Ca urmare, în cazul Ureche, potrivit probelor examinate, Colegiul Consiliului a stabilit că în activitatea desfăşurată în calitatea sa de ofiţer cu diferite grade, între anii 1965 - 1984, "se regăsesc elemente de poliţie politică aşa cum sunt definite de art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea 187/1999", astfel că a emis Decizia 44 din 29 martie 2004, în vederea aplicării prevederilor art. 17 alin. (2) din legea menţionata, respectiv publicarea acestor constatări în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
Împotriva deciziei, Marian Ureche a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia Colegiului CNSAS în 4 mai 2004.
Ulterior, decizia a fost contestată de Ureche la Curtea de Apel Bucureşti, unde s-a ridicat excepţia neconstituţionalităţii prevederilor Legii CNSAS.
Astfel, în legătură cu invocarea încălcaăii art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea constata că prezumţia de nevinovăţie consacrată de textul constituţional este proprie procesului penal şi ca atare irelevantă într-o cauză civila cum este aceasta.
Curtea nu a reţinut îngrădirea dreptului la muncă, întrucât prevederile art. 5 alin. (2) - (5) din legea criticată nu făceau decât să definească noţiunile de agent sau de colaborator al organelor de Securitate ca poliţie politică şi nu cuprindeau vreo dispoziţie privind dreptul la muncă.
De altfel, criticile potrivit cărora art. 5 alin. (2) - (5) din lege sunt contrare prevederilor din Constituţie menţionate "prin maniera în care sunt concepute" şi "datorită modului de prejudecare a cauzei" nu reprezintă aspecte de constituţionalitate, ci aprecieri personale ale autorului excepţiei, asupra cărora Curtea susţinea că nu este competentă să se pronunţe.
Solicitarea adresată Curţii Constituţionale de a aprecia "din iniţiativă proprie, urmare unei analize cât mai obiective, că unele din textele menţionate" pot încălca şi alte prevederi din Constituţie, scopul analizei fiind evitarea unei noi încălcări a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi de a constata că legea în ansamblul său conţine dispoziţii neconstituţionale, nu poate fi primită, motiva CC.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, neindicarea dispoziţiilor din Constituţie în raport de care textul de lege criticat este considerat neconstituţional constituie un motiv de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu atât mai mult cu cât Curtea este competentă să se pronunţe numai în limitele sesizării.
O altă decizie de respingere a unei excepţii de neconstituţionalitate a unor prevederi a Legii 187 din1999 s-a dat în 15 septembrie 2005
Excepţia s-a ridicat de Gheorghe I. Ungureanu la Curtea de Apel Piteşti, care arăta că dispoziţiile Legii 187/1999 încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi "prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".
Reclamantul susţinea că Legea 187 încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile în timp, deoarece actul normativ criticat "califică fapte din 1963 şi pretinde ca această calificare să aibă, în anul 2004, consecinţe de natură penală, cetăţenească, politică, morală (...)".
De asemenea, se aprecia că "dacă vrea să direcţioneze curgerea trecutului, legea trebuie să dispună, cumulativ, restituirea timpului, deci schimbarea sensului evoluţiei, şi garantarea dreptului la opţiune (...)".
În continuare, reclamantul formula aprecieri personale referitoare la regimul politic din perioada anilor 1952 – 2004, susţinând că sunt nelegale deciziile date de CNSAS, prin care se stabilise că acesta fusese "colaborator al organelor securităţii, ca poliţie politică.
Examinând critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia dispoziţiile Legii 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, deoarece calificarea unor fapte petrecute în trecut produce efecte în prezent, respectiv din momentul intrării în vigoare a legii, Curtea a decis că este neîntemeiată.
Anul trecut, verdictele date de CNSAS au fost contestate la curţile de apel, unde s-au ridicat mai multe excepţii de încălcări ale Constituţiei, una dintre acestea în procesul liderului fiind PC Dan Voieculescu.
- Mediafax
Citește pe Antena3.ro
