Interviu - Iranul, o bomba cu ceas

Jurnalul National: Dle Maior, credeti ca vom avea un razboi in Iran in viitorul apropiat?

George Maior: Situatia internationala generata de perseverenta Iranului in dezvoltarea programului sau nuclear este foarte complexa in acest moment. Daca lucrurile evolueaza in dinamica actuala, cu retorica si actiunile concrete ale regimului iranian, este foarte posibil sa ne confruntam pe termen mediu cu o criza majora in sistemul international. Una dintre cele mai semnificative din ultimii ani. Am in vedere, pe de o parte, fermitatea si intransigenta dovedite de conducerea Iranului, iar pe de alta parte, reactia tot mai ferma a principalelor puteri, indeosebi SUA, fata de aceasta politica. Ipoteza unui stat cu puternice pusee revolutionare, intrat in posesia unor capabilitati nucleare de tip militar poate fi un cosmar pentru comunitatea internationala.

Care este influenta Israelului asupra pozitiei SUA?

Daca unul dintre cei mai redutabili inamici ai Israelului reuseste sa dezvolte un program nuclear, acesta va resimti o amenintare de o gravitate exceptionala, fara precedent in istoria sa. Echilibrul strategic regional si asa precar se va rupe definitiv, dar nu in favoarea Israelului. In istoria sa, Israelul s-a confruntat cu multe situatii grave si cu destui adversari. Niciodata nu s-a confruntat insa cu o alta putere nucleara regionala, mai ales cu una de factura radicala, ai carei conducatori vorbesc cu lejeritate de "stergerea Israelului de pe harta".

Explozia antiamericanismului

Ce perspective vor fi pe piata petroliera in urma unei interventii?

Este o chestiune sensibila, avand in vedere volatilitatea problematicii energetice globale din ultimul an, cu atitudinea cunoscuta a Rusiei, cu situatia instabila din Irak, cu iesirile ultra-populiste ale presedintelui Venezuelei, statul cel mai important din acest punct de vedere din exteriorul zonei Golfului. Chestiunea iraniana incepe sa atinga coarde sensibile ale unui nou nationalism-populist antiamerican, rasfirat geografic in diferite zone ale globului, din Orientul Mijlociu pana in America de Sud si chiar portiuni din Africa si Asia. El este tot mai cristalizat ideologic pe fundamentele unui discurs care pune in centrul sau lupta impotriva "arogantei" si a "imperialismului agresiv" al Americii, a "imperiului american", incapabil sa fie controlat de dreptul international actual. State posedand resurse energetice importante, asa cum este Venezuela, sunt tot mai tentate sa foloseasca aceasta arma economica ca un element de santaj impotriva intereselor SUA. Din aceasta perspectiva, o eventuala interventie in Iran ar pune sub o presiune fantastica structuri semnificative ale sistemului energetic global.

Sunteti membru al unui important grup de analiza de la Oxford. Ce spun expertii internationali?

Am participat la o serie de conferinte dedicate in special transformarii sistemelor de "intelligence". Au existat dezbateri largi pe problematica iraniana, inclusiv cu participarea unor experti de la Universitatea din Teheran. Perspectiva mai profunda este legata in primul rand de ceea ce reprezinta la acest moment istoric, problematica armelor de distrugere in masa, chestiunea proliferarii lor si relatia dintre terorism si arme de distrugere in masa pentru securitatea internationala. Dinamica globalizarii ne-a adus la o situatie noua, in care un eveniment din zona securitatii poate fi transportat rapid in zone geografice indepartate sau poate produce rapid consecinte politice, economice si desigur militare sau strategice in plan international. Problema e ca sistemele strategice defensive ale statelor - ma refer la sectorul militar si la cel al informatiilor - nu sunt inca adaptate la aceste schimbari structurale in mediul strategic international. Nici NATO nu este adaptat din acest punct de vedere. Acest fapt se resimte si la nivel politic, acolo unde trebuie cantarite optiunile si luate deciziile, uneori foarte rapid. (...) O alta intrebare e cat de mult se poate risca strategic prin inactiune in fata unor asemenea potentiale amenintari, mai ales cand informatiile sunt interpretabile sau incomplete? Probabil ca inainte de 11 Septembrie 2001, o asemenea posibilitate ar fi fost considerata o utopie, iar o actiune militara preventiva - sa spunem in Afganistan - de-a dreptul o nebunie, chiar daca ar fi existat date privind amenintari concrete.

In ceea ce priveste Iranul, lectiile trecutului recent spun ca e important sa se cunoasca mult mai bine atat capabilitatile nucleare concrete ale acestui stat, cat si intentiile sale de moment si de perspectiva.

Decizia Romaniei - cantarita la maximum

Romania va fi parte la un eventual razboi impotriva Iranului? Ce optiuni avem? Ce riscuri pot aparea?

E absolut prematur sa vorbim acum de razboi. Dar ne trebuie o gandire strategica mai profunda asupra acestor chestiuni, care cred ca lipseste acum. Inclusiv la nivel de intelegere a acestor realitati in planul opiniei publice, care este un factor foarte important in sprijinirea oricaror pozitii. Inainte de toate, Romania trebuie sa foloseasca la maximum cadrele politice si strategice multilaterale din NATO si UE. Acum avem sau vom avea o voce in aceste organizatii si trebuie sa o folosim inteligent, conform propriilor evaluari si analize. In cazul nedorit in care s-ar ajunge la diferente majore intre europeni si americani asupra cailor de urmat, Romania trebuie sa cantareasca foarte atent interesele sale politice si strategice si sa produca o analiza cat mai pertinenta asupra costurilor si beneficiilor legate de o anumita optiune. Factorii care trebuie cantariti sunt interesele noastre in UE si in relatie cu principalii actori europeni, alianta strategica cu Statele Unite si perceptia amenintarii concrete la adresa securitatii si intereselor noastre nationale. Este situatia cea mai dificila cu putinta, care trebuie evitata pentru ca ne duce spre o alegere intre aceeasi aliati formali care au ajuns la un punct fundamental de divergenta. Dar daca se pune totusi in discutie o asemenea ipoteza, trebuie sa fim capabili sa raspundem sincer si realist la intrebarea ultima si cea mai dura: este aceasta chestiune o amenintare iminenta la adresa securitatii noastre nationale si a aliatilor nostri potentiali, la adresa intereselor noastre strategice?

In orice caz, orice decizie s-ar lua, ea trebuie urmata consecvent.

Este varianta militara impotriva Iranului singura optiune? Ce alte variante pot fi apelate?

Varianta militara este singura optiune numai in cazul in care ne confruntam cu o amenintare iminenta, clara, fara echivoc la adresa securitatii internationale. Pana atunci, e nevoie de utilizarea tuturor resurselor diplomatice, pana la epuizarea lor, dar si a altor posibile metode coercitive sau de presiune internationala, inclusiv sanctiuni economico-financiare. E ceea ce incearca acum actorii importanti ai comunitatii internationale, inclusiv la nivelul Consiliului de Securitate al ONU. Pozitiile Rusiei si mai ales ale Chinei sunt foarte importante in acest context.

Care credeti ca va fi reactia poporului iranian?