Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ion Cristoiu susține că, folosind pretextul campaniei pentru şefia PNL, Ludovic Orban a început deja, cu trei ani mai devreme, campania pentru prezidenţialele din 2024.
Publicistul Ion Cristoiu prezintă rezultatatele unui sondaj naţional care arată că Ludovic Orban este preferat ca preşedinte al României, în defavoarea lui Florin Cîţu, arătând că victimizarea şi atacurile acestuia la adresa lui Klaus Iohannis îi aduc puncte decisive în perspectiva prezidenţialelor din 2024.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
”Un sondaj făcut la nivel naţional despre Criza politică actuală are în final următoarea întrebare:
Cine ar fi cel mai bun preşedinte al PNL?
Rezultatul arată cam aşa:
Ludovic Orban – 41 %
Citește pe Antena3.ro
Florin Cîţu – 20%
Nu ştiu cum ar arăta rezultatul dacă întrebarea ar fi fost pusă doar membrilor PNL. Nu exclud posibilitatea ca Florin Cîţu să fie pe primul loc şi Ludovic Orban pe al doilea. Asta deoarece criteriile de apreciere diferă radical în cazul membrilor PNL de cel al electoratului la nivel naţional. Poate intra în joc, dacă nu mai ales, sprijinul dat lui Florin Cîţu de Klaus Iohannis, încă văzut de partid ca Marele Protector, dar şi ca omul care face jocurile cînd vine vorba de desemnarea premierului şi chiar a miniştrilor.
Pusă întregului electorat întrebarea aduce un răspuns care nu mă miră.
Spre deosebire de membrii PNL, întregul electorat şi nu doar cel al PNL sau cel de Dreapta se pronunţă asupra prestaţiei electorale a celor doi combatanţi ca şi cum ar fi vorba de alegeri prezidenţiale. Scriam la un moment dat că, din varii motive, bătălia din PNL se desfăşoară pe o dublă scenă. O scenă internă, urmărită doar de membrii PNL, dacă nu doar de nomenklatura partidului, şi o scenă naţională, incluzînd-o pe prima, care e scena la care se uită toţi românii. Această notă a transformat bătălia din PNL dintr-o bătălie internă într-una la nivel naţional. Cum arată o bătălie internă ne putem da seama după bătălia din USRPLUS. Deşi la fel de cruntă ca şi cea din PNL prin rezultatul final – unul dintre cei doi aspiranţi pierde nu numai şefia partidului, dar şi şansele de a rămîne în politica mare – bătălia din USRPLUS e practic inexistentă pentru marele public. Deosebirea dintre cele două bătălii ţine de specificul formaţiunii. USRPLUS e o formaţiune închisă în propriile reguli şi propriile legi. Aminteşte prin secretomania în care se scaldă de Partidul Comunist Român. Doar la PCR am mai întîlnit o păstrare a vieţii interne între zidurile Comitetului Central şi o ducere a bătăliei pentru putere nu în faţa membrilor de partid, cu atît mai puţin în faţa întregului popor, ci în culise, pe culoare şi în birouri. PNL, cel puţin în cazul concret al alegerilor interne de anul acesta, a ales o altă formulă. Bătălia se desfăşoară pe scena mare a ţării. Campania a fost urmărită de întregul electorat cu interesul şi chiar cu patima cu care e urmărită o campanie pentru alegerile prezidenţiale.
Dacă la începutul campaniei scena mică, a confruntării în faţa membrilor PNL, a fost în prim plan, treptat-treptat, ea a trecut în plan secund, lăsînd locul scenei mari, în faţa întregului electorat.
Existenţa unei scene naţionale în paralel cu scena partidului a fost un produs inevitabil al mai multor note ale bătăliei din PNL. Le-am consemnat într-un comentariu dedicat primelor săptămîni de campanie:
Vizibilitatea însemnată conferită celor doi combatanţi de funcţiile deţinute în stat, unul premier şi celălalt preşedinte al Camerei Deputaţilor.
Presupunerea că învinsul la Congres va pierde şi funcţia, dacă nu chiar prezenţa în politică.
Impactul confruntării asupra activităţii statului. Multe dintre deciziile lui Florin Cîţu luate pentru toţi românii au vizat obţinerea de avantaje în faţa celor 5000 de delegaţi la Congres.
Cum se explică prioritatea dobîndită de scena naţională?
Răspunsul trimite la rezultatul sondajului.
Transformarea alegerilor din PNL în alegeri pentru preşedinţie are drept principal autor pe Ludovic Orban.
Şi cînd spun aceasta nu mă refer la agitaţia ieşită din comun a candidatului Ludovic Orban în campanie spre deosebire de discreţia incredibilă a lui Florin Cîţu. Mă refer la faptul că Ludovic Orban a depăşit rapid hotarele confruntării din partid conferind bătăliei notele unei campanii prezidenţiale:
1. Se ştie de cei care ştiu mai multe că Klaus Iohannis îl sprijină pe Florin Cîţu. Poziţia preşedintelui e ghicită de jurnalişti şi politicieni din iscodirea unor fapte de protocol. Totuşi, Klaus Iohannis nu s-a implicat public în bătălia din PNL. N-a zis niciodată (cel puţin pînă acum) că liberalii trebuie să-l voteze pe Florin Cîţu. Nu l-a atacat niciodată pe Ludovic Orban. Ba mai mult, cînd Ludovic Orban a zis ceva despre implicarea Serviciilor, Klaus Iohannis n-a luat atitudine, cum ar fi trebuit, pentru că se punea în discuţie autoritatea Serviciilor. El l-a apărat pe Ludovic Orban, susţinînd că astfel de declaraţii ţin exclusiv de retorica electorală. Implicarea preşedintelui în campanie de partea lui Florin Cîţu e însă una dintre principalele teme de campanie ale lui Ludovic Orban. Ludovic Orban a adus în spaţiul public teza că preşedintele îl sprijină pe adversarul său şi în plus îl lucrează pe el, Ludovic Orban, prin intermediul Sistemului. Şi prin asta campania a depăşit hotarele PNL. Prin atacurile lansate de Ludovic Orban s-a creat imaginea unei confruntări între Ludovic Orban şi Klaus Iohannis şi nu a unei confruntări între Ludovic Orban şi Florin Cîţu.
2. Ar fi fost normal ca adversarii să se refere strict la PNL, la ce vor ei să facă cu acest partid, la Proiectul de ţară propus partidului. Florin Cîţu s-a păstrat cît de cît în aceste hotare. Ludovic Orban a trecut hotarele problematicii interne a PNL pentru a lansa atacuri la adresa politicii guvernului faţă de toţi românii. Sondajul a cuprins – evident – şi electoratul de Opoziţie. Era de aşteptat ca atacurile lui Luovic Orban la adresa Guvernului să încînte electoratul PSD şi electoratul AUR. Iar în ultimul timp, după izbucnirea Crizei, şi electoratul USRPLUS. Prin urmare electoratul de Opoziţie a apreciat campania dusă de Ludovic Orban şi astfel l-a considerat cel mai bun pentru şefia PNL. Asta deoarece bătălia e pentru şefia PNL. Dacă era pentru şefia ţării, la fel l-ar fi binecuvîntat pe Ludovic Orban.
3. Ludovic Orban duce în ultima vreme o campanie de văicăreli despre situaţia sa. Imaginea propusă marelui public e cea a unui politician cinstit, curajos, pe cale să cîştige şefia PNL, dar tocmai de asta victimă a maşinaţiunilor Puterii. Puterea e întruchipată în România de Klaus Iohannis. Adăugată atacurilor la adresa lui Klaus Iohannis, afişarea posturii de victimă a Puterii îl aşează pe Ludovic Orban în postura de principal adversar al lui Klaus Iohannis. Nimic surprinzător în faptul că electoratul de Opoziţie îl iubeşte pe Ludovic Orban.
Nu ştiu dacă această transformare îi aduce lui Ludovic Orban puncte decisive în campana pentru şefia PNL. Sigur e însă că-i aduce puncte în bătălia pentru funcţia de preşedinte al României. Dacă va cîştiga alegerile interne din PNL, Ludovic Orban va fi un candidat cu mari şanse de a ajunge preşedinte al României. Nu de alta, dar el a început campania pentru prezidenţiale încă de pe acum, profitînd de vizibilitatea dată de bătălia pentru şefia PNL. Şi atît de mare e ponderea figuraţiei lui Ludovic Orban de candidat la preşedinţia României şi nu de candidat la şefia PNL, încît ai crede că Ludovic Orban candidează la prezidenţiale şi nu la şefia PNL.”
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro
(sursa: Mediafax)
