Lepadarea de social-democratie

Intr-un entuziasm de tip Sala Palatului RSR - noiembrie 1989, congresistii PD au votat lepadarea de social-democratie si de Internationala Socialista. Cine isi mai aminteste de Motiunea "Viitorul Azi", din martie 1992, care a consfintit prin votul a 64% din delegatii Conventiei FSN victoria reformistilor?

Intr-un entuziasm de tip Sala Palatului RSR - noiembrie 1989, congresistii PD au votat lepadarea de social-democratie si de Internationala Socialista. Cine isi mai aminteste de Motiunea "Viitorul Azi", din martie 1992, care a consfintit prin votul a 64% din delegatii Conventiei FSN victoria reformistilor?

Analistii politici de azi, preocupati mai mult de forfota damboviteana, nu mai au nici ragazul, nici interesul pentru o intelegere mai profunda, mai aproape de adevarul de atunci. Fara acel adevar insa, realitatea de azi se compune din declaratii si vorbe politicianiste. Ce se spune azi nu va deveni istorie maine, ci doar flecareala pentru poza, care cel mai adesea e minciuna.

Realitatea se compune, in afara acestui politicianism, din ceea ce traiesc oamenii obisnuiti si din ceea ce politica ii face sa piarda si, mult prea rar, sa castige.

PD isi asuma social-democratia in martie 1992 astfel:
"Social-democratia actuala inseamna dezvoltarea individualitatii umane intr-un context social cu adevarat uman.

Social-democratia nu este doar promotoarea omului care reuseste, a invingatorului, ci a omului pur si simplu, cu maretia si esecurile lui, cu momentele sale de elan, dar si cu acelea de ezitare. Social-democratia este tendinta politica actuala care se straduieste sa nu uite si sa nu neglijeze pe nimeni. O politica de centru-stanga este bazata pe cunoasterea si intelegerea conditiei umane si are la temelie respectul fata de starea si nevoile omului, oricare ar fi acela. Social-democratia nu este «o a treia cale», ea este pur si simplu un mers atent, controlat, nedestructiv si tocmai astfel mai rapid inspre singura perspectiva reala: democratia, libertatea economica, initiativa libera, respectul drepturilor omului, implinirea conditiei umane".

De aceste principii sociale si umane se rupe acum, in 2005, Partidul Democrat. Avem de-a face cu un oportunism politic in spatele caruia oportunismul individual, egoist si cinic este de fapt adevaratul autor al rupturii.

PD isi fabrica o constiinta "eliberata" de rigorile sociale ale sensibilitatii politice de stanga. De ce a avut nevoie de o asemenea corectie de imagine? Oare castigand guvernarea dupa alegerile de anul trecut, PD nu uita acum motivatia electoratului care l-a votat? Ceea ce au crezut oamenii ca va insemna schimbarea - eliberarea de caracatita pesedista - s-a transformat incredibil de repede intr-o stare de ingrijorare si o acumulare a necazurilor pentru cei mai multi. Noua constiinta politica de dreapta a PD pare a-si intoarce fata de la aceasta stare de nemultumire si nesiguranta. Aceeasi denumire, Partidul Democrat, intrupeaza o noua minciuna pe o scena politica romaneasca neschimbata.

Adoptarea liberalismului de dreapta - place cui i-o place - de catre PD il confrunta imediat cu perceptia multor milioane de romani ca liberalizarea a insemnat marsul nemilos al capitalismului salbatic, dezumanizarea societatii, atat a institutiilor sale, cat si a relatiilor interumane.

PSD a pierdut marea sansa de a se situa in centrul luptei sociale impotriva salbaticiei neoliberale. Unii dintre purtatorii mesajului PSD-ist s-au dovedit mai cinici, mai egoisti, mai lacomi decat cei pe care ii aratau cu degetul. Viitorul Romaniei era adesea asimilat cu propaganda. In aceste conditii, PD paraseste spatiul de stanga si abandoneaza orice pretentie de a constitui un pol social.

Polul social trebuie construit. Constructia cuprinde o strategie politica, o doctrina si un program plecand de la analiza aprofundata a societatii romanesti si a raporturilor de forte pe arena politica. Punctul de plecare ramane constituit, fara rezerve, de primatul democratiei si integrarea europeana. Cei care vor avea curajul si indrazneala unei asemenea constructii au toate sansele sa se faca intelesi acum. Stanga europeana moderna propune, in forme inca incomplet cristalizate, lupta impotriva conditiilor sociale precare in care se afla, spre exemplu, corpul didactic si tineretul scolar, dar si o alianta pentru promovarea clasei mijlocii, inclusiv o revalorizare a statutului functionarilor publici. Polarizarea sociala a crescut infricosator, paturile sociale saracite au fost "zidite" in saracie, iar standardele morale, grav deteriorate. Riscurile liberalizarii economice au revenit celor saraci si saraciti. Siguranta bunastarii a revenit cu precadere "invartitilor", celor care au gasit in liberalizare calea de a face orice fel de afacere, oricat de agresiv ilegala, fara sa fie sanctionati in vreun fel. Ei sunt "imbogatitii de revolutie".

In Homo Valachicus, Petru Cretia avertiza asupra sentimentului excesiv al interesului personal imediat: "La noi e preferata ordinea negociabila. Orice rigoare ne strange. Preferam aproximatii, tolerante, derogari, mici ajustari, alternative mai mult sau mai putin ilicite". Nicaieri, ca in politica, nu s-au cuibarit mai bine aceste naravuri.

Vocatia omului politic se naste in primul rand din sentimentul raspunderii fata de oamenii supusi abuzurilor si nedreptatilor.
Aceeasi vocatie il implineste pe omul politic in apararea binelui si bunului public. Graba cu care sunt abandonate, printr-o privatizare de jaf, servicii si obiective publice ne dovedeste ca aceasta vocatie politica lipseste.
Dupa dezertarea PD, numai un proiect politic pentru o stanga democratica de tip european mai poate scutura politica romaneasca de nepasare, cinism si lacomie.