Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Surpriza campaniei electorale de anul acesta o reprezintă intrarea în cursa prezidențială a unui candidat independent, care însă se bucură de o notorietate cel puțin egală cu a principalilor săi competitori, susținuți de cele mai importante partide politice. Mircea Diaconu s-a înscris în competiție, așa cum chiar el a declarat, “de nervi” și este pentru a doua oară când dorește să demonstreze că se poate. În 2014, la alegerile europarlamentare, tot ca independent, Diaconu a reușit să ia mai multe voturi decât două partide politice – PMP și UDMR, obținând, totodată, peste jumătate din voturile Partidului Național Liberal. Iar acest lucru se întâmpla în condițiile în care Mircea Diaconu devenise, la propriu, ținta Statului Paralel care a vrut să-i distrugă nu dcariera politică, dar, mai ales, imaginea publică.
Născut pe 23 decembrie 1949, în Muscel, Mircea Diaconu este unul dintre cei mai iubiți actori din România. Este artist, om politic și profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “Ion Luca Caragiale”, conducând, până în anul 2011, Teatrul “Nottara”, din Capitală. Cu peste 53 de roluri în filme care au făcut carieră în România și cu 11 piese de teatru jucate, Mircea Diaconu a cochetat cu zona politică încă de pe vremea Alianței Civice și, ulterior, a Convenției Democrate.
În 2008, cunoscutul actor s-a înscris în Partidul Național Liberal și a devenit senator al României. În 2012, după ce Uniunea Social Liberală a preluat guvernarea, Diaconu a ocupat funcția de ministru al Culturii. Moment în care sistemul construit de Traian Băsescu a încercat să-l distrugă.
A devoalat sistemul ocult în fața Parlamentului European
Modul în care în România forțele subterane au încercat să conducă viața politică este descris chiar de Mircea Diaconu într-un discurs pe care l-a ținut, în urmă cu doi ani, de la tribuna Parlamentului European. “Trebuia să aveți aici și un «infractor» din România. Acela sunt eu. Am fost anchetat, în timp ce eram senator și ministru al Culturii. Am fost anchetat doi ani. La fiecare vizită la Procuratura Generală era anunțată presa. S-a încercat distrugerea mea publică. După doi ai, procurorul care m-a anchetat mi-a zis: «Domnule Diaconu, nu am găsit niciun prejudiciu, ar vă trimit în judecată». A zâmbit cinic, ca un semn de victorie personală. M-a trimis în judecată, cerând doi ani de închisoare și jumătate cu executare. Am fost achitat după alți doi ani. (…) În România, votul popular este modificat, furat prin alte mijloace decât cele democratice. Lăsați România să-și găsească singură calea!”, le cerea Mircea Diaconu colegilor din Parlamentul European.
Citește pe Antena3.ro
La alegerile din 2014, a bătut singur două partide politice
Mircea Diaconu a devenit, în 2012, ținta Agenției Naționale de Integritate, motiv pentru care a fost nevoit să renunțe la funcția de ministru al Justiției. În 2014, Diaconu a luat decizia de a candida, independent, pentru un post de europarlamentar. ANI s-a opus și a cerut Curții de Apel București să invalideze candidatura. Justiția a respins solicitarea, iar Diaconu a candidat. După ce, în prealabil, a reușit să strângă, în timp record, semnăturile necesare pentru depunerea candidaturii.
Alegerile europarlamentare din primăvara anului 2014 au dat peste cap toate calculele partidelor politice. Mai ales ale PNL, care a refuzat să-l sprijine pe Mircea Diaconu. Independentul a obținut, prin forțe proprii, 379.582 de voturi, aproape jumătate din voturile obținute de Partidul Național Liberal (680.853). Actorul a surclasat, astfel, partidul lui Traian Băsescu (PMP), care a obținut 350.680 de voturi, sau UDMR, care a fost votată, atunci, de 345.973 de persoane.
“Preşedintele ar trebui să semene cu noi, cu oamenii obișnuiți, să arate că ne respectă, că îi pasă de noi toți, așa cum ne-a lăsat Dumnezeu, și nu să se iubească doar pe sine” – Mircea Diaconu, candidat independent la prezidențiale
Candidează pentru că s-a enervat peste măsură
În Parlamentul European, Mircea Diaconu a activat, până în luna iunie a acestui an, ca membru ALDE și a condus, din poziția de vicepreședinte, Comisia pentru Cultură și Educație a Parlamentului European. El nu a mai revenit, după expirarea mandatului de la Bruxelles, în viața politică și, în cursul lunii septembrie, odată cu ruperea Coaliției de Guvernare PSD-ALDE, a luat decizia de a candida la președinția României, dar ca independent. Spune că s-a decis pentru că “s-a enervat”. El beneficiază, în această campanie electorală, de sprijinul logistic al Pro România și ALDE, însă nu s-a înregimentat în niciuna din aceste formațiuni politice și nici nu a promis nimic în schimbul acestui sprijin.
Conform declarației de avere depuse în calitate de prezidențiabil, Mircea Diaconu deține, în coproprietate, cinci terenuri intravilane, în suprafață totală de 4.142 de metri părați, un apartament, un grajd, două case de locuit și o casă de vacanță aflată încă în construcție. Este pasionat de autoturisme și deține un Citroen din 1971, un ARO 10 din 1996 și un Smart din 2001.
“Statul s-a obișnuit să vâneze cetățeanul și să îl disprețuiască”
Conform site-ului de campanie al lui Mircea Diaconu, prezidențiabilul independent face un apel către “cei care mai credem în românism, oriunde ne-am afla, este să încercăm să refacem speranţa, încrederea în noi şi în viitorul nostru. Din fericire, avem o şansă, poate ultima, depinde mult de câţi vom fi”.
Viziunea sa despre președintele României este una care nu seamănă deloc cu alte oferte. “Preşedintele ar trebui să semene cu noi, cu oamenii obișnuiți, să arate că ne respectă, că îi pasă de noi toți, așa cum ne-a lăsat Dumnezeu, și nu să se iubească doar pe sine. (…) Ar trebui să fie nu cineva care se închide într-un palat bine păzit, făcând numai ce îi trece lui prin cap, ci să îl simțim alături de noi, la bine, dar mai ales la greu”.
Mircea Diaconu este de părere că un președinte ar trebui să se îngrijească de mentalități, de morala publică, de relația între cetățean și stat. “Statul s-a obișnuit să vâneze cetățeanul, să îl disprețuiască, iar efectul este că acesta se simte, în relația cu autoritățile, umilit și marginalizat. Statul are nevoie de încrederea oamenilor, pentru a putea colabora cu ei. Pentru aceasta însă trebuie să-şi reconsidere relația cu cetățenii de pe picior de egalitate”, mai scrie Mircea Diaconu în proiectul său politic.
