Nastase: "Uneori vindeam cirese in Obor"

Ce a facut premierul in copilarie si in tinerete, cum s-a indragostit de arta si cum se comporta in familie sunt cateva intrebari la care puteti gasi raspuns in volumul intitulat "Adrian Nastase de la Karl Marx la Coca-Cola, dialog deschis cu Alin Teodorescu".

Premierul si-a lansat marti volumul intitulat "Adrian Nastase de la Karl Marx la Coca-Cola, dialog deschis cu Alin Teodorescu". Jurnalul National va prezinta cateva fragmente din aceasta carte.

LANSARE. Premierul Nastase a impartit autografe pe cartea in care rememoreaza si cele mai frumoase amintiri

Primul capitol al cartii cuprinde amintiri legate de perioada copilariei premierului. Intrebat de Alin Teodorescu care este prima amintire din acea perioada, Nastase spune ca "un stup de albine" si explica si de ce. "Cand aveam paisprezece - cincisprezece ani, mergeam des la Tartasesti, o comuna langa Bucuresti, pe vechiul drum spre Pitesti, unde s-a nascut tatal meu. Fratele tatalui era apicultor. Ma duceam pe post de "asistent". Mai tarziu am avut si noi vreo douazeci de stupi. Ca "asistent" am invatat multe despre viata albinelor. Faceam drumul Tartasesti - Bucuresti trecand prin Codrul Vlasiei, dimineata devreme. Bunicul meu avea destul de mult pamant si livezi. Uneori ma lua cu el in "camion" - era o caruta cu platforma, cu roti acoperite cu cauciuc si trasa de o iapa sura, superba, pe care o chema Cleo".

EVACUAREA. Adrian Nastase a prins primii zece-doisprezece ani de viata in plina perioada de instaurare a comunismului "A fost o perioada mai tulbure. Nu ne-a fost deloc usor. Parintii mei fusesera evacuati fortat prin 1949-1950 din casa lor din Colentina. Intr-o zi a venit un secretar PCR si a spus ca lui ii place casa aceea. Le-a cerut sa plece. Au fost evacuati in patruzeci si opt de ore fara sa aiba posibilitatea sa-si ia toate lucrurile. Dupa o vreme am reusit sa revenim acolo, eu aveam deja sapte ani si am locuit in ea pana am terminat scoala. Era o casa frumoasa, cu o curte mica in care aveam doi ciresi imensi. Imi aduc aminte ca ne urcam pe casa si culegeam cirese, iar unori mergeam sa le vindem in Piata Obor. (…) Banii ii imparteam cu sora mea. Acela era "business-ul" nostru. Imi aduc aminte cu placere de reparatiile pe care le faceam toata vremea la rigola casei. Trebuia sa avem grija, apareau tot fel de probleme, trebuia sa reparam. A fost o perioada frumoasa si linistita din copilaria mea."

STUDENTIA. Premierul a terminat Facultatea de Drept ca sef de promotie. Desi fostii colegi vorbesc despre un Adrian Nastase foarte orientat spre note mari, Nastase spune ca a avut si note de 9. "Am luat un 9 la Drept roman. La cursul profesorului Tomulescu. Lucrasem foarte mult pentru examen, am luat 9 si am fost foarte bucuros ca am luat examenul. Eram in anul intai. Ideea de a incerca sa iau un 10 la reexaminare mi s-a parut aproape stupida. Si am mai luat un 9 la Drept administrativ, la profesorul Romulus Ionescu. Un profesor foarte interesant, care era dur cu studentii si dadea note foarte mici. Cred ca la primul examen am avut un schimb de replici mai coltos… Eram in anul doi. M-am dus dupa aceea, in toamna, la reexaminare. Dar mai interesant mi se pare faptul ca, dupa mai multi ani, cand eu eram la Institutul de cercetari juridice, l-am reintalnit. Stia ca ma intereseaza arta".

PREOCUPARI. Premierul povesteste ca il preocupa arta din adolescenta. "Ca sa ajung la scoala mergeam mult cu tramvaiul. Locuiam in Colentina, aveam casa mostenita de tatal meu de la parintii lui si in fiecare zi mergeam cu tramvaiul 1 sau 21 spre Biserica Sfantul Gheorghe. Schimbam la Foisorul de Foc cu autobuzul 37 care ma ducea pe urma pana la Scoala Generala "Vasile Alecsandri", aflata in curtea Catedralei Sfantul Iosif. Liceul l-am facut alaturi, la "Sfantul Sava". Mergeam cu tramvaiul de innebuneam. Ma duceam si ma intorceam, mergeam de multe ori agatat pe scara. Poate din acest motiv preferam sa fac o mare parte a drumului pe jos… Pe traseu erau doua consignatii de arta, la Obor. De fapt, foarte aproape de statia tramvaiului, pe Calea Mosilor, la intersectia cu Stefan cel Mare. Si adeseori in drumul spre casa, cand ma intorceam de la liceu, coboram acolo, faceam o pauza si intram in consignatiile acelea. Erau lucruri destul de ponosite, nu intotdeauna foarte interesante. Imi placea sa le privesc si sa descopar din cand in cand un obiect de arta frumos. Am inceput sa caut lucruri frumoase. De acolo mi-am cumparat prima lucrare. Era o gravura superba a lui Iser. O femeie pe o berjera. Inutil sa spun ca era vorba de un nud si cand am adus-o acasa, parintii mei au fost destul de surprinsi de optiunea mea pentru arta. Si acum am gravura aceea la mine in birou, in Bucuresti".

ANGAJAREA. Imediat dupa terminarea Facultatii de Drept, premierul a lucrat la Ministerul de Externe. "O perioada foarte scurta: doua luni. Nu se prea poate spune ca am lucrat, am dat niste concursuri la Ministerul de Externe si, impreuna cu un coleg, am fost angajat acolo. Sistemul de atunci functiona foarte bine in sensul ca eu, fiind sef de promotie, am fost repartizat la Directia de Protocol. Colegul meu a fost repartizat mult mai bine. Imi era prieten, nu spun un lucru rau despre el, dar tatal lui, lucrand in Comitetul Central, intr-una din sectiile de acolo, a aranjat ca el sa ajunga la Directia Juridica si Tratate. Asta ca o mica observatie in legatura cu functionarea sistemului. Dar mult mai interesant a fost ca dupa doua luni de lucru acolo ni s-a spus ca nu putem ramane in minister pentru ca trebuie sa ne facem "stagiul in productie". Asa hotarase "partidul", iar reglementarea respectiva, data dupa ce fuseseram noi angajati, s-a aplicat retroactiv.

Am plecat la un centru de formare a cadrelor din comertul exterior unde am lucrat vreo trei luni. Mi s-a parut ciudat sa fiu incadrat ca profesor de Drept comercial in conditiile in care cunosteam destul de putine la varsta aceea. Aveam 23 de ani. Era o situatie penibila si artificiala. Imi amintesc ca atunci l-am cunoscut pe Victor Babiuc. Conducea la vremea aceea Oficiul Juridic din Ministerul Comertului Exterior. Pe urma am aflat de un concurs la Institutul de cercetari juridice. Tatal meu il stia pe Ion Nestor, tatal lui Ionica Nestor, avocatul de succes de acum. Nestor-tatal, un mare profesor de Drept international privat si mare jurist, i-a vorbit tatalui meu despre Institutul de cercetari juridice. Am dat concursul si am inceput sa lucrez acolo. Am lucrat din 1974 pana in 1989".

VIATA DE FAMILIE. "Cand m-am casatorit cu Dana, eu aveam un apartament cu doua camere in Dorobanti, in Beller, pe care il luasem dupa ce vandusem o garsoniera. Dana avea un apartament de trei camere in Dorobanti. Am vandut apartamentele astea si am cumparat altul foarte frumos, intr-o vila care apartinea familiei Fintesteanu, dar care avea doar doua camere - e adevarat foarte mari. N-am stat mult in el, a fost ca o moneda de schimb pentru o casuta in Str. Jean Texier, unde am stat pana dupa Revolutie. (…) Sunt un "mester" priceput la multe. Ma fascineaza sa repar ceea ce este stricat, de la instalatii simple pana la lucruri complicate. Bineinteles ca am trecut prin toate experientele, de la gard pana la instalatia electrica a casei. (…) Imi placea si gradinaritul, taiam iarba, o udam in fiecare dupa-amiaza. Dana se ocupa de spalat, calcat, mancare, curatenie. Ne imparteam treburile…"

SPORT. "Am facut handbal, am facut inot, am facut volei. Am facut si tenis. Intr-o vreme jucam tenis dimineata la ora 6, la BTT. Unul dintre cei cu care jucam tenis atunci era Daniel Daianu", marturiseste premierul care recunoaste insa ca nu i-a mers cantatul la vioara. El admite insa ca se pricepea sa cante la chitara.

PARINTII

Un capitol special in cartea lui Adrian Nastase se refera la parintii sai. Tatal fusese sef de promotie la Scoala Militara "Manastirea Dealu", militar in armata regala. "Fusese decorat de Regele Mihai cu "Steaua Romaniei", facea parte din elita romaneasca care era mai curand de dreapta. El insusi era dintr-o familie considerata dupa 1947 ca fiind de "chiaburi", au avut pamanturi, vii. Era la un moment dat coproprietar la niste magazine din Brasov. A fost unul dintre primii bucuresteni care au avut masina proprie. Cred ca o ducea foarte bine din punct de vedere material. Si din cauza aceasta a avut multe probleme. Fusese dat afara din armata dupa 1947." Si adauga: "S-a indragostit fulgerator de mama, care era - se spune - una dintre cele mai frumoase femei din Bucuresti. Mama era dintr-o familie de austrieci din Cernauti. Intre ei doi a fost o poveste de dragoste la prima vedere. Tatal meu spunea ca a remarcat-o datorita atitudinii prin care impunea respect in jur. Parea ca aerul ingheata in jurul ei atunci cand se deplasa prin incapere. Si-a pastrat aceasta tinuta. Are 75 de ani, dar arata foarte bine. Foarte discreta, foarte retrasa. In 14 ani nu am reusit sa o conving sa iasa impreuna cu noi in public decat o singura data".