Oana Niculescu-Mizil - "Este momentul celor care s-au realizat"

I se spune "aia mică", pentru că măsoară numai 1,60 m. Se consideră însă puternică, buturuga mică în stare să răstoarne carul mare. Până la cei 33 de ani pe care îi are a făcut tot ce şi-a propus. Are o carieră, propriile afaceri, o familie care o iubeşte şi o susţine. Este tânără şi implicată şi se consideră pregătită să intre în hăţişul politicii româneşti. Contracandidatul ei este cel mai probabil "Războinicul luminii", neînfricatul Becali.

Cine este Oana Niculescu-Mizil?

Sunt o femeie tânără, cu proiecte mari! Am ambiţie – deseori mi se reproşează că am prea multă ambiţie – şi, de regulă, reuşesc să fac tot ceea ce îmi propun. Apropiaţii îmi spun "aia mică" din cauza înălţimii, dar cine mă cunoaşte ştie câţi munţi am urcat, câte poveri am dus în spate, ce suflet am, câtă iubire pot să dăruiesc. Am crescut într-o familie de oameni puternici, care m-au format aşa.

"Cum aş putea să mă dezic de cel care mi-a pus cartea în mână"

Eşti un designer cunoscut, o femeie de afaceri de succes. Ai deci carieră şi bani. Ce cauţi în politică?

Asta este o întrebare care mi se pune încontinuu de când mi-am anunţat candidatura. Cred că este momentul meu. Este timpul nostru, al tinerilor, al profesioniştilor, al celor care ne-am realizat în viaţă prin propriile forţe. Este momentul celor care au o carieră, au bani şi nu mai au nevoie să facă "o şpagă". Eu nu vreau să intru în politică pentru a-mi face o carieră sau un nume, le am deja. Vreau să promovez proiectele pe care ştiu că le pot duce la bun sfârşit pentru oameni. Vreau să dau ceva înapoi societăţii care m-a ajutat să am succes în viaţă. Şi cred foarte tare că trăim un timp al schimbării. Cred că acum se scrie istoria. Votul uninominal ne oferă această şansă: să câştigăm, să schimbăm România. Eu cred că am multe de spus, am multe de oferit.

De când ţi-ai anunţat intenţia de a candida au apărut tot felul de speculaţii în ceea ce te priveşte. Ba eşti susţinută de Iliescu, ba de Hrebenciuc, că te-a lansat Geoană şi te-a băgat pe gâtul lui Vanghelie…

Şi eu mă mir de mine, cât de susţinută sunt şi câtă influenţă am. (zâmbeşte) Eu sunt sprijinită în această candidatură de organizaţia PSD Bucureşti şi de liderii la vârf ai partidului. Am fost propusă de PSD Bucureşti şi votată. Aşa cred. Altfel nu eram nominalizată. Alăturarea cu aceste nume mari din politica românească mă onorează, dar vreau să ţineţi minte că eu sunt Oana Niculescu-Mizil.

Crezi că partidul care te susţine te-a aruncat într-o luptă grea? Există serioase semnale că în Colegiul în care candidezi, opozantul tău va fi Gigi Becali.

Aşa am auzit şi eu, dar nu este nimic sigur. Personal sunt de-a dreptul încântată de provocare.

Nu ţi-e frică de Gigi Becali? Îşi spune "Războinicul luminii"…

Să vă spun ceva despre mine: nu mă tem de nimic, nu sunt superstiţioasă, cred în Dumnezeu, în mine şi în vorbele pacifistului Martin Luther King, care spunea: "Fă primul pas cu încredere. Nu trebuie să vezi întreaga scară. Pur şi simplu păşeşte!".

Eşti nepoata lui Paul Niculescu-Mizil, fost ministru de Finanţe pe vremea comunismului. Se vor face remarce dure pe seama familiei tale.

Îmi imaginez şi nu îmi va fi uşor să trec peste răutăţi. Mă aştept la replici foarte dure ale contracandidaţilor mei. Vreau să vă spun însă un lucru: mie nu îmi este ruşine cu bunicul meu. Dimpotrivă. Îl iubesc şi îl respect. Bunicul a fost şi rămâne o personalitate politică a acelor vremuri. Eu trăiesc în prezent într-o Românie modernă, democratică, sunt într-un partid social-democrat, sunt pentru oameni. O să vă spun un secret despre bunicul meu. Paul Niculescu-Mizil are trei copii şi a adoptat alţi trei. Pe unchiul meu, Doru, l-a înfiat înainte de a împlini 1 an, după ce a rămas orfan în urma unui accident rutier. Mama, mătuşile şi unchii mei au crescut şi trăiesc ca fraţii. Noi, cei 11 nepoţi (mai puţin fratele meu Răzvan, care s-a stins, Dumnezeu să-l odihnească!), suntem o familie unită – şi asta datorită bunicului meu. Toate sărbătorile creştine le petrecem împreună, în casa lui. Şi acum îmi amintesc cum ne băteam pe alviţă la Lăsata Secului… Cum aş putea eu, Oana, nepoata lui Paul Niculescu-Mizil, să mă dezic de cel care mi-a pus cartea în mână, m-a învăţat să respect valorile, să-mi iubesc ţara!? De când mă ştiu, bunicul meu s-a mândrit cu mine. Tot timpul el spune "bogăţia mea este familia". Eu sunt mândră de bunicul meu şi nu mă tem de nici o remarcă.

"Am fost secretară, am avut gestiune, făceam practică la bănci"

Să revenim la candidatură. Eşti desemnată pentru un Colegiu din Sectorul 5, care pare că nu ţi se potriveşte. Colegiul 20 acoperă Ferentariul… o zonă potrivită mai degrabă pentru Gigi Becali decât pentru Oana Niculescu-Mizil.

O să încep să vă conving că nu-i aşa. Oana Niculescu-Mizil nu este o mondenă care se îmbracă în haine scumpe şi participă la petreceri fiţoase. Este adevărat că, prin prisma meseriei de designer, asta este imaginea care mi s-a creat. Dar am să vă spun un secret. Eu muncesc de la 15 ani. Tatăl meu, Coman Nicolae Ştefănescu – şi el o personalitate marcantă a vremurilor, pentru că a participat la ridicarea Centralei Nucleare de la Cernavodă – m-a trimis să învăţ carte, dar să şi practic ceea ce studiez. Am fost secretară, am avut gestiune, în vacanţe făceam practică la bănci. Tata a murit când aveam 22 de ani şi am fost nevoită să mă descurc. În 2000 am intrat referent la Cotroceni şi am lucrat doi ani cu Simona Miculescu. Sunt mulţumită că am putere de muncă şi mai ales că am avut de la cine să învăţ. Am primit multe de la familie, de la rude şi prieteni, de la societate. Simt că trebuie să dau înapoi, că, dacă mă implic, pot schimba lucruri, pot face să fie mai bine pentru mai mulţi.

Citește pe Antena3.ro