Odiseea modificării Codului Penal

Anunțul ministrului justiției, Tudorel Toader, privind emiterea unei ordonanțe de urgență pentru repunerea în termen a celor condamnaţi de complete nelegal constituite adaugă o nouă pagină în istoria modificării legislației în domeniu de la adoptarea noului Codul Penal acum nouă ani. O decizie a Curții Constituționale privind nelegalitatea compunerii completurilor de 5 la Inalta Curte de Casație și Jusțiție este argumentul suprem invocat privind necesitatea emiterii acestei ordonanțe de urgență.

Ordonanța anunțată de ministrul Justiției ar urma să fie adoptată în această săptămână, susțin surse politice, iar recentele declarații ale premierului Viorica Dăncilă arată că Guvernul ar fi decis să ia o astfel de măsură. ”Ministrul Justiţiei nu a vorbit de amnistie. Ministrul Justiţiei a vorbit de o ordonanţă în care să dea posibilitatea celor care au fost judecaţi de complete formate, constituite ilegal să aibă parte de un complet constituit legal, astfel încât omul să aibă certitudinea că a fost judecat corect”, a declarat sâmbătă  Viorica Dăncilă. Ea a mai spus că pot fi condamnări mai mari sau pot exista situaţii în care să se descopere că aceste condamnări nu trebuiau date. ”Acest lucru dă şansa unui proces corect pentru cetăţeni şi cred că asta face parte din drepturile omului”, a conchis Viorica Dăncilă.

Modificările anunțate prin OUG au la bază o prevedere din noul Codul Penal (Legea 286/2009) , articolul 426, lit. d, care dă posibilitatea introducerii contestației în anulare atunci când  ”instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate”.  Conform articolului 428, ”contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere”. Ori ordonanța ar urma să opereze asupra termenului de 10 zile în care poate fi introdusă contestația în anulare, astfel încât să dea posibilitatea unui nou proces și celor care au fost condamnați de completele de 5 din 2014 încoace.

Noul Cod Penal a fost adoptat de Cabinetul Boc prin asumarea răspunderii Guvernului în Parlament, iar noul Cpp prin procedură parlamentară (Legea 135/2010), fiind promulgat și pulicat în Monitorul Oficial un an mai târziu. Cel care a coordonat realizarea şi punerea în aplicare a noului Cod penal şi noului Cpp a fost Cătălin Predoiu, pe atunci ministrul Justiţiei. Iniţial, Codul Penal trebuia să intre în vigoare în 2011, dar a fost amânat deoarece sistemul judiciar nu era pregătit.

Adoptarea Legii de punere în aplicare a celor două coduri a fost amânată până la sfârșitul anului 2013 când s-a stabilit că legea penală se schimbă în România începând cu 1 februarie 2014.

Intre timp, în Parlament au fost depuse nu mai puțin de 70 de proiecte de modificare a Codului Penal și Cpp. Dintre acestea 10 sunt deja legi, unele au fost respinse definitiv, iar majoritate sunt la comisii, în dezbatere parlamentară.

Printre ele se număra și celebra Ordonanță de urgență 13/2017  a Guvernului Grindeanu, care modifica definiția abuzului în serviciu din Codul Penal și  impunea un prag de 200.000 lei pentru ca fapta unui funcţionar să fie considerată infracţiune, generând proteste masive de stradă. Ulterior, Guvernul a abrogat ordonanța 13 printr-o altă ordonanță. Aceasta elimina și prevederile privind pragul de 200.000 de lei în cazul abuzului în serviciu şi cele privind dezincriminarea neglijenţei în serviciu . Chiar și așa, DNA a deschis o anchetă privind emiterea ordonanței 13. Numai că judecătorii CCR au decis că Ministerul Public nu are competența de a desfășura activități de cercetare penală cu privire la legalitatea și oportunitatea unui act normativ adoptat de legiuitor.

Judecătorii CCR au mai susținut că anchetarea emiterii OUG 13 de către procurori ”echivalează cu o încălcare gravă a principiului separației puterilor în stat, garantat de art.1 alin.(4) din Constituție, deoarece Ministerul Public nu doar că îsi depășește atribuțiile prevăzute de Constituție și de lege, dar își arogă atribuții ce aparțin puterii legislative sau Curții Constituționale”.

Premierul Viorica Dăncilă susține că judecătorii CCR au constatat folosirea unor practici care au viciat actul de justiţie, ”iar această situaţie trebuie îndreptată”.

"Am pregătit un proiect de ordonanţă de urgenţă pentru repunerea în termen a celor condamnaţi de complete nelegal constituite. Vom putea face contestaţie în anulare, iar instanţa în complet legal îi va judeca, iar dacă sunt vinovaţi vor plăti", Tudorel Toader, ministrul Justiției.

Judecătorul decide

"Ordonanţa nu ar face altceva decât să dea posibilitate celor care se consideră nedreptăţiţi de sentinţa definitivă dată de un complet de 5 să depună cerere de recurs în anulare. Această cerere nu duce automat la o schimbare în situaţia autorului. Ea trebuie să treacă prin trei instanţe, dintre care ultima ar relua procesul, de la apel, de la zero. În toate cele trei instanţe este doar voinţa judecătorului de la Înalta Curte, a unor complete tot de 5, dar legale, voinţa cu care ordonanţa nu are nicio legatură. Mult mai important, ordonanţa ar da posibilitate DNA să facă recurs în anulare pentru toate sentinţele considerate de DNA nefavorabile instituţiei. Se poate face recurs în anulare atât în cazul celor achitaţi cât şi în cazul celor condamnaţi la mai puţini ani decât a cerut DNA", a explicat analistul Ion Cristoiu. El a mai spus că există posibilitatea ca prin această ordoanță se să schimbe situația achitărilor în marile dosare ale DNA.

Decizia CCR

CCR a constatat că prin decizia 685/2018 că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Hotărârile nr.3/2014 şi nr.89/2018 ale Colegiului de conducere, a modificat, printr-un act administrativ, o lege, adoptată de Parlament, ceea ce denotă o opoziţie/ contracarare a politicii legislative. In aceste condiţii, Colegiul de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este acuzat că  şi-a arogat o competenţă ce ţinea de funcţia jurisdicțională a instanţei supreme, funcţie care se realizează prin intermediul completurilor de judecată, singurele în drept să hotărască asupra legalei compuneri ale acestora. Astfel, conform deciziei CCR, Colegiul de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin practica sa administrativă, a influenţat, în mod nepermis, practica judiciară a Completurilor de 5 judecători, cu privire la aspectul legalei lor compuneri, din moment ce Completurile de 5 judecători au achiesat, în mod tacit, la o compunere nelegală, încălcând ele însele Legea nr.304/2004, începând cu 1 februarie 2014 şi până în prezent.