Putin mai incolo de kilometrul zero al Capitalei se afla o straduta scurta si ingusta. E Strada Sagetii. Nu cea liberala. Acolo e sediul PNL Sector 2, unde se decide soarta fostului lider PNL, Theodor Stolojan. Coincidenta e pur intamplatoare.
Putin mai incolo de kilometrul zero al Capitalei, se afla o straduta scurta si ingusta. E strada Sagetii. Nu cea liberala. Acolo e sediul PNL Sector 2 unde decizia privind excluderea sau nu a lui Theodor Stolojan din partid a fost amanata. Ieri, cu mult timp de ora H, adica 17:00, cand era programata sedinta la PNL Sector 2, pentru a decide soarta fostului lider al PNL, Theodor Stolojan, plec spre locul unde isi are sediu filiala. Asa, sa vad cum sta treaba. Trec de Piata Rosetti si merg inainte spre Pache Protopopescu. Fac stanga pe strada Constantin Nacu si apoi imediat dreapta. Intru pe strada Sagetii. Caut numarul 9. Il gasesc repede. Aici o casa cu etaj, veche, cu iedera, din cele nationalizate. Cateva utilaje si un echipaj care toarna asfalt. Ridic privirea. Sediul PNL Sector 2. E locul unde aseara aproape trei ore, liberalii din filiala, in prezenta fostului presedinte al PNL, Theodor Stolojan, au discutat propunerea organizatiei Bucuresti de excludere a acestuia din partid. Nu au decis nimic. Au amanat verdictul peste doua saptamani. De ce? "Filiala noastra se confrunta cu o situatie unica si relativ nedorita. Si anume sa decida excluderea unui fost lider de partid", a explicat liderul filialei, Mihai Georgescu. Intre timp ar urma sa aiba loc o consultare mai larga a forurilor de conducere ale organizatiei. Desi, dupa spusele lui Georgescu, Stolojan nu le-ar fi spus nimic extraordinar. La auzul acestor vorbe, imi vin in minte imaginile vizitei de dinainte, de la sediu, cand nimeni nu parea apasat de greutatatea deciziei care urma sa fie luata. De fapt, nici un prea avea cine. Erau in sediu doar secretara, un membru simplu si un caine. M-a intampinat chiar secretara. "Vreti sa poftiti la ora 17:00? Atunci va incepe sedinta", mi-a spus rece. "NU E CAZUL". Am insistat sa arunc o privire. Usa de la sala de sedinte era deschisa. M-am oprit in prag. In fata mea, un caine statea tolanit pe parchetul vechi si prafuit. Se uita la mine, ma uitam la el. As fi intrat sa vad ce sunt cu foile de pe masa lunga din mijlocul camerei. Cu putin curaj, am intrat. Cainele n-avea nici o treaba, se scarpina. Erau foi goale. In jurul mesei niste scaune vechi cum era de altfel si mobila neagra de pe perete. Am intrebat-o pe secretara daca mai sunt si alti functionari in sediu. "Nu sunt decat eu... Si domnul care e un simplu membru de partid... Ma descurc singura, nu am nevoie de ajutor", mi-a spus, sugerandu-mi iar sa plec si sa vin la ora care trebuie. M-am facut ca nu inteleg si am intrat in cealalta incapere, la fel de prafuita si saracacios mobilata ca si cealalta. "Aici se tin sedintele TNL", mi-a spus femeia in timp ce ma indreptam spre o scara ce duce la etaj. "Sus nu e cazul sa poftiti!", m-a lovit in urechi vocea de gheata a secretarei. M-am executat si am iesit in hol. Fara sa fiu invitata, am intrat in biroul ei ingust in care dainuia acelasi praf. M-a lasat acolo si a plecat. Impreuna cu "simplul membru de partid" s-a apucat sa aranjeze masa si scaunele din sala de sedinta. Cainele a fost poftit afara. Apoi, femeia a inceput sa spele gresia de pe hol. Nu m-am miscat de pe scaunul meu. "Vreti sa poftiti dincolo in sala de sedinte?", o aud din nou pe secretara. M-am mutat. In urma mea a inceput sa vorbeasca la telefon cu presedintele organizatiei, Mihai Georgescu. "Si dansul spune ca ar trebui sa veniti dupa-amiaza. Nu are rost sa fotografiati niste pereti goi", mi-a spus la fel de dur ca si inainte. Am insistat sa raman. Nu pentru mult timp. A rasuflat usurata si culmea, chiar mi-a zambit cand am plecat.Citește pe Antena3.ro