Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Practic, sub pretextul zădărnicirii acțiunii unor persoane de a se sustrage executării pedepselor penale, Stelian Ion vrea, nici mai mult, nici mai puțin, decât control judiciar până la 7 ani sau chiar arestare preventivă pentru cei care nu au fost condamnați definitiv la vreo pedeapsă privativă de libertate, dar care au primit o astfel de condamnare la instanța de fond. Juridic, aceste persoane sunt considerate încă nevinovate, nu însă și în opinia USR-istului, care introduce în Codul de procedură penală posibilitatea ca judecătorul de primă instanță să dispună instituirea de măsuri preventive, dacă există „indicii” că persoana în cauză își pregătește fuga din țară, ceea ce înseamnă o antepronunțare înainte ca instanța de apel sau de recurs să decidă definitiv vinovăția acelei persoane. Este suficient ca pedeapsa de la fond, supusă unei căi legale de atac, să fie mai mare de trei ani de închisoare.
Înainte de a intra în toate detaliile celei mai proaspete inițiative legislative semnate de Stelian Ion, de la USR, este imperios necesar de a cita prevederile articolului 4 din Codul penal, referitor la prezumția de nevinovăție: „Orice persoană este considerată nevinovată, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre definitivă. După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”. Același lucru este prevăzut și de articolul 48 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, unde, la Titlul IV – Justiție-, se arată că „Orice persoană este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi stabilită în conformitate cu legea”. Iar, la articolul 415 Cod procedură penală, se precizează că „hotărârea instanțelor penale devine executorie de la data când a rămas definitivă”.
Progresiștii plâng pe umărul „justiției neputincioase”
Aceste aspecte de drept fundamental par să deranjeze ideologia USR, atât de acut, încât deputatul Stelian Ion, fost ministru al Justiției în Guvernul Cîțu, a depus, la finalul săptămânii trecute, în Parlament, un proiect de lege pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, motivând, în expunerea de motive, că, „din păcate, în ultimii ani, în România, justiția penală este pusă sub semnul întrebării de faptul că din ce în ce mai mulți inculpați reușesc să se sustragă de la executarea pedepselor privative de libertate, părăsind țara înaintea rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare”.
Potrivit deputatului progresist, „există din ce în ce mai multe cazuri în care inculpați condamnați la pedepse privative de libertate încearcă să se sustragă de la executarea pedepsei, părăsind țara în perioada cuprinsă între data pronunțării soluției în primă instanță și data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare”, Stelian Ion arătându-se deranjat de faptul că „prin invocarea legislației statelor de destinație, de multe ori, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate reușesc să paralizeze definitiv executarea pedepsei aplicate în România”. „S-au creat, de-a lungul timpului, adevărate rețele prin care efectele hotărârilor judecătorești de condamnare pronunțate de instanțele din România sunt annihilate. Această stare de fapt are un efect devastator asupra încrederii pe care cetățenii o au în justiție, deoarece aceasta pare neputincioasă în fața celor care nesocotesc cele mai elementare reguli de conviețuire socială, sfidând întreaga societate românească”, mai scrie USR-istul, în documentul citat.
Deputatul a descoperit ce nu a reușit UE
Stelian Ion recunoaște, însă, că nu există „o soluție normativă la nivel european” „sau alte instrumente internaționale” cu privire la această chestiune, însă a descoperit chiar el „câteva modificări care ar putea oferi organelor judiciare un instrument în plus necesar să reușească să combată fenomenul îngrijorător al sustragerii de la executarea pedepselor penale”.
Iar aceste „descoperiri” sunt de-a dreptul incredibile. Între data pronunțării sentinței instanței de fond și data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, persoana inculpată este complet nevinovată din punct de vedere juridic. Nu se poate vorbi despre sustragerea de la executarea unei pedepse care nu există juridic la acel moment. Stelian Ion vrea să schimbe această paradigmă.
Control judiciar până la 7 ani și arest dacă, la fond, s-au dat mai mult de 3 ani de închisoare
Astfel, proiectul de lege în discuție propune introducerea unei noi sintagme în cuprinsul articolului 202 Cod procedură penală, în sensul că „măsurile preventive (controlul judiciar, arestarea preventivă sau arestul la domiciliu – n.red.) pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.
Problema cu acest „sau de la executarea pedepsei” este că se referă strict la o pedeapsă care nu a rămas definitivă și al cărei efect nu există. Pentru Stelian Ion, acest „mic” detaliu nu reprezintă o problemă de care să se împiedice.
Mai mult, același proiect de lege propune „majorarea duratei pentru care se poate aplica, în faza de judecată, măsura controlului judiciar (și cea a controlului judiciar pe cauțiune), de la 5 ani la… 7 ani”. „Este firesc ca măsurile preventive mai puțin intruzive să fie luate pe o perioadă mai mare decât arestul la domiciliu sau arestarea preventivă. Extinderea duratei pentru care poate fi luată măsura controlului judiciar poate fi un instrument util în vederea combaterii sustragerii de la executarea pedepsei”. Pedeapsă care, așa cum am arătat anterior, nu este definitivă. În acest sens, Stelian Ion propune introducerea unui articol 215 indice 1 alineat 8, conform căruia „în timpul judecății, durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în nicio situație, nu poate depăși 7 ani de la momentul trimiterii în judecată”.
Sustragerea de la o hotărâre care nu există
În legislația aflată în vigoare, nu există ca temei arestarea preventivă în cursul judecății acela al „sustragerii de la executarea pedepsei”, întrucât acea „pedeapsă” nu este stabilită în mod definitiv. Abia după emiterea unei hotărâri definitive pot fi emise mandate de arestare, în vederea încarcerării, dacă persoana condamnată nu se prezintă pentru a-și executa pedeapsa privativă de libertate.
Stelian Ion vrea să schimbe și această paradigmă, și modifică inclusiv articolul 223 alineat 1 din Cpp, în sensul că „Măsura arestării preventive poate fi luată (…) de instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății” și dacă, potrivit unei noi litere „e”, „există suspiciunea rezonabilă că, după stabilirea în primă instanță, a unei pedepse cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea mai mare de 3 ani, inculpatul se va sustrage de la executarea pedepsei”. Pedeapsă care, ce să vezi, urmează sau nu să rămână definitivă.
Specialiștii în drept arată că introducerea sintagmei „împiedicarea sustragerii de la executarea pedepsei”, în această situație, „nu este în concordanță cu prezumția de nevinovăție și cu jurisprudența CEDO, având în vedere că organele judiciare au obligația de a se abține la a face referiri care să reflecte în vreun fel vreo prejudecată cu privire la vinovăția inculpatului”.
Măsuri preventive în sentința primei instanțe
Codul de procedură penală în vigoare, la articolul 223, arată care sunt condițiile de aplicare a măsurilor preventive. Astfel, poate fi luată măsura arestării preventive dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune contra vieții, a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, a săvârșit o infracțiune contra securității naționale, de trafic de droguri sau orice altă faptă pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani și, „pe baza evaluării gravității faptei, se consideră că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”. Mai mult, doar dacă este necesară, arestarea preventivă poate fi dispusă în cursul judecății, dar durata nu poate fi mai mare decât jumătate din maximumul prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul judecății, dar nu poate depăși 5 ani.
Iar, ca să fie „totală”, legea propusă de Stelian Ion mai prevede modificarea articolului 399 alineat 1, în sensul instituirii posibilității luării măsurii preventive odată cu sentința pronunțată de prima instanță. „În prezent, judecătorul nu poate lua măsuri preventive în cadrul sentinței de primă instanță”, mai arată USR-istul, în expunerea de motive.
Avocat Elena Radu: Toată lumea va ajunge să-și dovedească nevinovăția
Avocata Elena Radu (FOTO), unul dintre juriștii care au obținut, în perioada pandemiei, mai multe hotărâri judecătorești prin care a desființat unele dintre măsurile instituite de Guvern pentru limitarea unor drepturi și libertăți fundamentale, a analizat, la rândul ei, această propunere legislativă. Iar concluziile sunt un veritabil semnal de alarmă. „Arestul preventiv să fie și pentru a nu te sustrage de la executarea pedepsei, înainte de a te condamna cineva. Să fii arestat preventiv, că poate vei fi condamnat și te sustragi de la executarea pedepsei. Prezumția de nevinovăție nu mai există, există doar prezumția de vinovăție”, arată avocata.
Apoi, aceasta detaliază și modificarea „să se prelungească durata controlului judiciar de la 5 la 7 ani. Dacă, în primă instanță, ești condamnat la închisoare mai mare de 3 ani și există suspiciunea rezonabilă că te vei sustrage de la executarea pedepsei, să fii arestat preventiv. Chiar dacă vei fi achitat în apel?”
Potrivit Elenei Radu, „în primă instanță, judecătorul de penal nu trebuie să se pronunțe doar pe menținere, revocare, înlocuire sau încetarea de drept a măsurii preventive, ci trebuie, în funcție de soluția pronunțată, de toate circumstanțele cauzei, de antecedentele penale și de alte împrejurări privitoare la persoana inculpatului, să se pronunțe pe necesitatea luării unor măsuri preventive. Carevasăzică, anulăm dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală și anulăm prezumția de nevinovăție. Să legiferăm prezumpția de vinovăție și toată lumea să-și dovedească nevinovăția”.
Noi mai adăugăm, la cele prezentate, doar faptul că acest proiect de lege proaspăt depus beneficiază de semnături de susținere din partea a nu mai puțin de 50 de senatori și deputați USR (din 62), iar inițiatorul, Stelian Ion, a solicitat, pentru adoptarea lui, procedură de urgență.
