Ideea pensiilor speciale pentru deputaţi şi senatori bântuie Parlamentul de aproape 10 ani, fiind unul dintre proiectele urmărite cu cea mai mare consecvenţă de aleşi, indiferent de legislatură. Discuţiile pe această temă au generat declaraţii care arată adevăratele dimensiuni ale nesimţirii parlamentare în raport cu alegătorii.
guvernare mizând pe setea românilor pentru Dreptate şi Adevăr. În acelaşi an, în decembrie, a fost modificat Statutul deputaţilor şi senatorilor, pensiile speciale pentru parlamentari fiind introduse în guvernarea Alianţei D.A. În forma iniţială, legea era de o nesimţire colosală, pe lângă pensia specială, acordându-se dreptul cumulului dintre pensie şi indemnizaţie şi paşaport diplomatic pentru toată turma de parlamentari. Declarativ, copreşedinţii de atunci ai Alianţei, Emil Boc şi Călin Popescu Tăriceanu, s-au opus, însă propriii parlamentari i-au ignorat şi au votat pentru, în pofida ameninţărilor pe linie de partid. „Adoptarea acestei legi contravine principiilor susţinute de PD”, susţinea Boc, în timp ce Tăriceanu îi cerea preşedintelui Băsescu să întoarcă legea la Parlament. La reexaminare, legea a trecut aproape în aceeaşi formă. Cea mai scandaloasă justificare a venit din partea preşedintelui PRM, Corneliu Vadim Tudor, care îl dădea drept exemplu pe Mircea Ionescu-Quintus, susţinând că acesta s-ar zbate în mizerie fără pensia de la Parlament. Ce nu spunea Tribunul era că Ilie Merce, unul dintre securiştii băgaţi de el în Parlament, urma să primească o pensie specială ca fost securist şi una ca parlamentar.
Au fentat austeritatea
Huzurul a durat până în 2010, când Boc a reuşit să taie pensiile speciale cu totul, parlamentarii nemaiavând curajul să cârtească într-un moment când toată populaţia era lovită crunt de austeritate. Însă o găinărie tot le-a ieşit. Când Guvernul a eliminat posibilitatea cumulului dintre pensie şi salariu, interdicţia nu li s-a aplicat. „Noi nu avem salariu, avem indemnizaţie, este un drept pe care l-am obţinut în calitate de persoane alese prin vot, deci nu e salariu, nu e un cumul”, spunea senatorul PDL Gheorghe Bârlea, pe atunci preşedintele Comisiei de statut. După 5 ani, cei mai buni fii ai naţiei îşi „iau Parlamentul înapoi”, după cum spunea deputatul PSD Anghel Stanciu în ziua când şi-a votat pensia grasă, şi vor „să repare ce a stricat Guvernul Boc”. Scenariul din 2005-2006 e pe cale să se repete la un de-ceniu distanţă. Preşedintele Io-hannis a retrimis legea la Parlament, însă nici acum parlamentarii nu sunt dispuşi să cedeze. Ca dovadă că un grup de aleşi PSD chiar au ameninţat că ar putea să trântească propriul Guvern la moţiunea de cenzură a liberalilor de dra-gul pensiilor. A trebuit ca Liviu Dragnea să se ocupe personal de disciplinarea rebelilor.
Din nou Răzgândeanu
Călin Popescu Tăriceanu, mai aproape de vârsta senectuţii decât acum 10 ani, şi-a schimbat poziţia. „Parlamentarii nu au alte venituri care să le permită să acumuleze pentru bătrâneţe un pachet de siguranţă. Aceleaşi reguli, să ştiţi, foarte stricte de incompatibilităţi şi de conflict de interese funcţionează şi în cazul parlamentarilor”, susţine Tăriceanu în 2015, contrar a ce spunea cu o decadă în urmă.
Un om din vremuri mai decente
Preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu-Quintus (foto), a spus, în luna aprilie, că nu va primi pensia specială, chiar dacă va fi legiferată. „Am o indemnizaţie de 340 de lei ca veteran de război şi general al Armatei Române punându-mi viaţa în pericol în tot timpul războiului, iar în Parlament nu mi-am pus viaţa în pericol, am muncit ca oricare altul. Am contribuit la pensie în cei 12 ani cât am fost parlamentar şi am o pensie de 1.400 de lei pe contribuţia mea (...) Ar fi bine ca parlamentarii care iniţiază o asemenea idee de îmbunătăţire a vieţii lor să se gândească la veteranii care mai trăiesc şi care şi-au riscat viaţa pentru demnitatea şi libertatea noastră”, a spus seniorul liberal la cei 98 de ani.