Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Proaspat membru al Partidului Umanist, senatorul Romeo Hanganu vorbeste intr-un interviu acordat Jurnalului National despre motivul demisiei din PD dupa 14 ani de activitate in acest partid si optiunea sa pentru PUR.
GABRIELA ANTONIU
Romeo Hanganu: As spune dupa 14 ani de consecventa, munca si devotament, in care am raspuns la toate solicitarile si obligatiile care mi-au fost adresate ca simplu membru sau ca persoana cu diferite functii in partid. Din nefericire, unii dintre fostii mei colegi m-au convins ca intre politica si aceste calitati nu exista nici un fel de legatura.
Citește pe Antena3.ro
Eram, ca si dl Manta, unul dintre ultimii prefecti din perioada 1996-2000 ramasi fideli Partidului Democrat. Am citit scrisoarea deschisa si pot sa afirm ca am simtit acelasi sentiment la momentul plecarii din partid. Mie mi s-a parut necesar si corect sa-i spun direct lui Traian Basescu ca nu pot sa fiu de acord cu incercarile de discreditare prin presa a propriilor membri, cu totalul dezinteres pentru organizatiile judetene, dar in acelasi timp cu nerespectarea hotararilor statutare ale acestora; nu pot sa fiu de acord cu stabilirea listelor pentru alegerile parlamentare in carciuma de catre unul dintre vicepresedinti si nici ca sub laudabilul principiu al innoirii clasei politice sa se ascunda de fapt dorinta presedintelui de a-si crea in Parlament un grup de yesmani (mai tineri sau mai batrani) care sa asculte si sa voteze la comanda; nu pot fi de acord cu scenariile puse la cale pentru eliminarea unora si nici cu transformarea Parlamentului in poligon de incercari pentru testarea noilor politicieni, concretizata in afirmatia iresponsabila enuntata de Traian Basescu "Pot sa fie si natangi, noi sa fie, ca pe astia ii voteaza lumea". Ea dovedeste dispret fata de electorat, dar si faptul ca Basescu nu are nevoie de o echipa, ci de un echipaj dispus sa asculte fara cracnire de seful suprem.
Alianta D.A., salvarea PD
Asa este si nu cred ca am gresit deoarece la momentul respectiv partidul era practic in colaps si o schimbare la varf era necesara. Ca apoi Basescu a ratat toate obiectivele de etapa si conform celor prevazute in motiunea cu care l-a invins pe Petre Roman trebuia sa-si dea demisia, asta e cu totul altceva.
Infiintarea Aliantei PNL-PD a insemnat salvarea Partidului Democrat si in special a lui Traian Basescu. Aceasta candidatura nu ne poate face sa uitam ca si mandatul de primar al Capitalei 2000-2004 a fost ratat, desi in 2001 promitea ca "in anul 2004 va da un Bucuresti la cheie". In privinta alegerilor generale, daca orizontul analizelor se opreste la 28 noiembrie, atunci se poate spune ca Alianta are un candidat mai vioi si poate cu un potential electoral mai mare decat Theodor Stolojan; daca insa ne gandim responsabil la cei patru ani care urmeaza dupa alegeri, ne dam seama ca acum Alianta nu mai are un candidat adevarat, cu anvergura si calitatile necesare pentru functia de presedinte. Ca sa nu mai vorbim de gustul amar cu care am ramas in urma circului mediatic electoral la care a fost supus Theodor Stolojan in momentul retragerii din cursa electorala, pe care un asemenea om chiar ca nu-l merita.
Sigur ca da, si trebuie sa recunosc ca oprobriul celor care ma cunosc m-ar durea cel mai mult. Sper insa, tinand cont si de statutul meu in judetul Prahova, sa fiu inteles de ce mi-am asumat acest risc si ca ar fi fost cu mult mai jenant pentru mine sa accept ca altii sa stabileasca cand trebuie sa-mi inchei activitatea politica, sa-mi gestioneze cariera sau sa-mi impuna un anumit drum in viata.
Pentru ca Partidul Umanist nu imi impune niste principii politizate si ideologizate, preluate fara discernamant; pentru ca doctrina umanista are in centrul preocuparilor sale omul cu atributele sale esentiale: libertate, creativitate, onoare; pentru ca solutia sociala este cresterea bunastarii generale ca urmare a consolidarii clasei de mijloc, iar solutia economica este sustinerea reala a intreprinderilor mici si mijlocii. Sunt lucruri in care am crezut dintotdeauna si in care putem sa credem cu totii, indiferent daca facem sau nu facem politica.
