Stânga europeană la răscruce: Ori se adaptează, ori piere!

Cele mai multe dintre partidele social-democrate din Europa au intrat în ultimii ani în declin. Rezultatele alegerilor europarlamentare din 4-7 iunie nu au venit pe neaşteptate, însă ele oferă o imagine cât de se poate de asemănătoare, arată The Guardian, citat de Agerpres.

Cele 16 procente câştigate de laburişti în Marea Britanie sunt la egalitate cu cele 16 procente ale Partidului Socialist din Franţa, fiind apropiate şi de nivelul de 21 la sută al SPD în Germania, de cele 12 procente ale socialiştilor polonezi, de procentajul de 12 la sută al laburiştilor olandezi şi de cele 24 de procente ale social-democraţilor din Suedia şi Austria. Democraţii italieni au fost votaţi de 26 la sută dintre alegători, iar socialiştii din Spania au obţinut un remarcabil procentaj de 38 la sută, însă amândouă aceste partide, ca şi colegii lor din alte ţări, au fost învinse în alegeri de politicienii de centru-dreapta. "Tragedia" suferită de stânga politică se desfăşoară în întreaga Europă.

Este esenţială conştientizarea faptului că e vorba de un proces pe termen lung, nu de un fenomen brusc. Imediat după ce s-a prăbuşit comunismul, părea că, în sfârşit, sosise vremea social-democraţilor. Însă chiar înainte de a fi început criza financiară şi recesiunea, cele mai multe partide de centru-dreapta din Europa dădeau rateuri în ceea ce privea atragerea unor coaliţii cu un sprijin public suficient de puternic pentru a rămâne la guvernare. Chiar în anul 2000 existau în cadrul Uniunii Europene /UE/ unsprezece guverne de centru-dreapta. Astăzi, cu aproape un deceniu mai târziu, există doar trei, iar ele au fost toate înfrânte în alegerile din 4-7 iunie. În contextul în care economiile europene au intrat într-o perioadă deosebit de dificilă, soarta grupurilor politice de centru-stânga a continuat să se înrăutăţească. Drept consecinţă, vechea credinţă a stângii, care susţine că vorbeşte în numele majorităţii, este flagrant contrazisă de faptul că acum se poate considera norocoasă dacă vorbeşte în numele unui sfert din populaţie.

Ca şi în anii 1930, recesiunea mai curând a dăunat partidelor de stânga, în loc de a le întări, aducând în acelaşi timp o serie de avantaje dreptei. Paranoia naţională nu a mai "înflorit" în forma virulentă pe care a luat-o în epoca fascistă, însă ea prosperă în noi modalităţi. Speranţa adesea exprimată, ca recenta criză financiară să aducă o "un moment pentru centrul-stânga", s-a dovedit deşartă. Dimpotrivă, ea s-a dovedit a fi un moment propice pentru partidele de centru-dreapta. Piaţa socială, cu o tuşă delicată de protecţionism, pare să fie formula câştigătoare din ziua de azi, comentează The Guardian.

Întrebarea cu care se confruntă acum toate partidele de stânga, printre care şi laburiştii din Marea Britanie, este una cât se poate de importantă. Să se adapteze şi să prospere? Sau să nu facă nicio schimbare, să rămână pe poziţii, însă marginalizaţi? În condiţiile în care clasa muncitoare industrială şi mişcarea forţei de muncă se află în declin, pot aceste partide să se reinventeze pentru a atrage o nouă bază de alegători? Sau vor rămâne înrădăcinate în cultura politică pe care au moştenit-o? În cel dintâi caz, ele trebuie să-şi reanalizeze discursul şi obiectivele pentru a deveni partide eligibile pentru un nou tip de coaliţii. În cel de-al doilea caz, trebuie să accepte faptul că viitorul lor este cel al unei minorităţi, nu majorităţi, şi vor fi nevoiţi să se împace cu ideea că se vor afla în opoziţie sau, în cel mai bun caz, că vor participa la conducerea ţării doar în cadrul unor coaliţii.

Fostul premier britanic Tony Blair a optat pentru prima dintre aceste posibilităţi, fiind de părere că laburiştii pot câştiga sprijinul unui nou electorat. Alternativa, însă, ar fi aceea de a rămâne în "zona sigură", scrie The Guardian.

Laburiştii vor fi nevoiţi acum să ia o decizie, însă evenimentele din ultimele două săptămâni par să sugereze că ei sunt acum un partid care preferă, în cele din urmă, să întoarcă spatele alegătorilor al căror sprijin nu-l pot obţine, în loc de a se angaja în eforturi pentru a-i câştiga pe aceştia. Partidul Laburist din Marea Britanie este, în acelaşi timp, prea slab şi prea puternic şi reacţionează în acelaşi stil demoralizat al celor mai multe partide de centru-stânga din Europa. Politicenii britanici de centru-stânga nu vor mai cunoaşte multe zile la conducerea ţării dacă nu vor redescoperi instinctul de adaptare creativă pe care l-a insuflat fostul premier Tony Blair, conchide publicaţia britanică.