Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dincolo de posibila vinovăţie a celor doi foşti demnitari, cazul Mureşan - Remeş scoate la iveală o situaţie extrem de gravă: că instituţii de forţă ale statului romăn - servicii secrete, DNA, Parchet - sunt folosite in bătălia politică, sub pretextul luptei anticorupţie pentru anihilarea adversarului.
Dincolo de posibila vinovăţie a celor doi foşti demnitari, cazul Mureşan - Remeş scoate la iveală o situaţie extreme de gravă: că instituţii de forţă ale statului romăn - servicii secrete, DNA, Parchet sunt folosite in bătălia politică, sub pretextul luptei anticorupţie, pentru anihilarea adversarului. Dar ceea ce ar putea fi şi mai grav este pericolul ca aceste practici de poliţie politică să se impămăntenească, astfel incăt in loc de stat de drept să avem un stat poliţienesc.
Â
Gheorghe Mateuţ, avocatul lui Ioan Mureşan, ne-a declarat că in cazul clientului său au fost incălcate o serie de drepturi din momentul percheziţiei la domiciliu şi pănă la cel al recursului. Este vorba despre incălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut in Constituţia Romăniei, in Convenţia europeană pentu drepturile omului, dreptul la apărare şi drepturile apărării, precum şi art. 5 indice 2 Codul de Procedură Penală (CPP ) şi art. 3 din Convenţia europeană privind interdicţia ca inculpatul să fie supus unor tratamente inumane, degradante sau cu cruzime. "Am invocat pe parcursul procedurii cauza Makhsi contra Franţa din 2005 prin care Franţa este condamnată, pentru că a dispus la fel ca şi aici supunerea persoanei interesate unor proceduri prelungite, inclusiv interogatorii intr-o stare de oboseală excesivă - acolo după 17 ore, aici 36", ne-a declarat avocatul lui Mureşan. De altfel, el prezintă toate procedurile incălcate in cazul clientului său. "S-a incălcat articolul 183 din CPP privind procedura de emitere a mandatelor de aducere. Inculpatul a fost citat la 5 octombrie pentru data de 7 octombrie. Cu toate acestea, la 6 octombrie se emite mandat de aducere cu destinaţia sediul central al DNA. Mandatul de aducere nu este motivat, cu toate că articolul 183 obligă organul de urmărire penală să motiveze mandatul de aducere atunci cănd acesta nu este precedat de o absenţă nejustificată ca urmare a citării.
AVOCAT DIN OFICIU. Deşi mandatul de aducere este emis pentru aducerea silită la Bucureşti, Mureşan este adus la Baia Mare unde este supus audierii. Mureşan refuză să dea declaraţie in absentţa apărătorilor săi aleşi care se aflau, precizez, la Bucureşti, aşa cum era prevăzut in mandatul de aducere. Procurorul care a fost prezent tot timpul a trecut peste această cerere şi i-a desemnat lui Mureşan un avocat din oficiu pe motivul absurd că avocaţii săi erau la mare distanţă, respectiv la Bucureşti, iar situaţia era urgentă, nu suferea amănare. Cu această ocazie se incheie doar un proces-verbal şi fără să fie ascultat, deşi ascultarea era obligatorie in vederea luării măsurii preventive a reţinerii (art. 143 din CPP), Mureşan este reţinut. I se dă o ordonanţă de reţinere pentru 24 de ore. Menţionez că inainte de a fi dus la Baia Mare se face o perchiziţie la domiciliul inculpatului Mureşan care a inceput la ora 16:00, iar mandatul de aducere a fost emis la ora 18:00. După ce i se dă şi comunică ordonanţa de reţinere la ora 20:00, Mureşan este urcat in maşină şi dus la Bucureşti. Drumul durează in jur de nouă ore, ajungănd la sediul central al DNA din Bucureşti la 6 dimineaţa, unde timp de trei ore este ţinut fără să i se facă nici un act procedural. La ora 9 incepe audierea. Cu această ocazie Mureşan invocă starea de oboseală excesivă care-l impiedică să facă o declaraţie in deplinătatea capacităţilor fizice şi mentale. Motiv pentru care cere termen pentru pregătirea apărării. I se refuză această cerere. Precizez că eu am fost contactat de soţia lui Mureşan in vederea angajării cănd fostul ministru a fost reţinut in Baia Mare. Eram in week-end la Arad şi l-am trimis pe asistentul meu care era in Braşov. Astfel dl Bogdan Bărbat a ajuns la Bucureşti şi acolo l-a aşteptat pe Mureşan. Ca urmare, in prezenţa avocatului Mureşan a cerut termen pentru pregătirea apărării. Cum procurorul a refuzat, iar Mureşan nu a fost in stare să dea declaraţie fiind dependent de insulină, clientul meu nu a mai fost audiat. Cu toate acestea, procurorul a pus in mişcare acţiunea penală şi a intocmit propunerea de arestare preventivă pe 29 de zile, care a fost inaintată tribunalului. Art. 149 indice 1 alin. 1 din CPP prevede expres că intocmirea propunerii de arestare nu poate avea loc decăt după ascultarea inculpatului, iar ascultarea trebuia să se facă atăt cu privire la fapte, căt şi cu privire la temeiurile juridice de arestare. La tribunal Mureşan este prezentat la ora 14:30, după 36 ore de nesomn. Nici aici nu a fost in stare să dea declaraţie din cauza oboselii, pe care a şi invocat-o in faţa judecătorului. Aici procedura s-a terminat in jurul orei 19:00. Judecătorul a respins cererea de arestare a procurorului, demolănd rănd pe rănd toate temeiurile invocate de acesta.
RECURSURI RESPINSE. După o jumătate de oră, procurorul il anunţă telefonic pe avocatul lui Mureşan, deşi nu era in atribuţia lui, că este recurs la ora 20:00, iar la 21 se judecă. Există un termen de declarare a recursului de 24 de ore de la pronunţare, drept la recurs avănd in egală măsură procurorul şi inculpatul. Potrivit legii, abia după expirarea acestui termen (art. 149 indice 1 şi 140 indice 3 din CPP), instanţa are un termen de incă 24 de ore de inaintare a dosarului instanţei de recurs, care va fixa termen, iar aceasta din urmă are un termen de maximum trei zile in care poate judeca recursul. Trecănd peste toate aceste termene instanţa de recurs a fixat termenul in aceeaşi zi. La cererea inculpatului şi a apărătorului său, care a invocat din nou starea de oboseală, s-a acordat in cele din urmă un termen in vederea pregătirii apărării pentru 9 octombrie, ora 13:00. In termen legal, la 8 octombrie a declarat recurs şi domnul Mureşan. Recursurile au fost conexate, amăndouă au fost respinse şi s-a menţinut starea de libertate", ne-a declarat Mateuţ.
Alexandru Chiciu:"De la incompentenţă la posibile jocuri de culise"
 "Discuţia admisibilităţii inregistrărilor audiovideo in faza actelor premergătoare s-a ridicat atăt in cazul Remeş - Mureşan, căt şi in alte cazuri ce ţin de modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către procurorii DNA. Problema nu este lipsită de importanţă, intrucăt ea presupune abordarea a două teme fundamentale: sunt procurorii sau judecătorii competenţi a propune şi restrănge sfera unor drepturi fundamentale in afara procesului penal (a "instrucţiei penale", aşa cum defineşte CEDO urmărirea penală)? Sunt legale inregistrările audiovideo şi pot fi ele folosite ca probe valabile, atăt timp căt ele se obţin inainte de a demara procesul penal? Dintru inceput trebuie să subliniez că in sfera largă a inregistrărilor sunt incluse filajele, inregistrările ambientale, atăt cele audio, căt şi video etc., la care, evident, se adaugă interceptările telefonice.
Declaraţia lui Daniel Morar făcută in plin scandal Mureşan - Remeş (la Radio Romănia Actualităţi), conform căreia inregistrările audiovideo ar fi legale in faza actelor premergătoare, demonstrează, pe lăngă o lipsă elementară de preocupare pentru spiritul dispoziţiilor europene in materia respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, tendinţa DNA, exprimată de la nivelul conducerii sale, de a folosi aceste mijloace (restrictive de libertăţi fundamentale) intr-un mod abuziv. Iar cazul la care facem astăzi referire nu este, din păcate, singular. Cu o seninătate dezarmantă, Daniel Morar anunţă că DNA a interceptat telefoane in nu mai puţin de 400 de cazuri, in condiţiile in care, intr-un procent infim, acestea au ajuns pe masa judecătorului. Eficienţa acestor măsuri extreme denotă caracterul abuziv al deciziei procurorilor, dar şi largheţea cu care ei folosesc mijloacele de interceptare pentru a produce probe.
Interceptarea şi inregistrarea audiovideo, realizate in faza actelor premergătoare, contravin - in opinia mea - inţelesului normelor ce reglementează această materie. De altfel, inşişi procurorii DNA au exprimat in doctrină o serie de consideraţii conform cărora interceptarea şi inregistrarea audio-video nu se pot realiza decăt după inceperea urmăririi penale. Ne raliem acestei opinii şi apreciem că, intrucăt actele premergătoare se consemnează in procese-verbale, care numai ele pot constitui mijloc de probă (conform art. 224 alin. final CPP), interceptarea şi inregistrarea audiovideo fiind intotdeauna mijloace de probă (cap. II), autorizarea nu poate fi dată decăt in faza de urmărire penală (deci in cauze cu urmărirea penală incepută) şi sub nici o formă in faza actelor premergătoare, aşa cum s-a intămplat in numeroase cauze ale DNA. In plus, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrăns numai prin lege şi numai dacă se impune pentru desfăşurarea instrucţiei penale, iar procurorul şi judecătorul nu pot desfăşura alte activităţi decăt cele judiciare in cadrul unui proces penal.
Cu privire la folosirea lucrătorilor din cadrul DGIPI in cadrul anchetelor penale, este important, in opinia mea, a se observa sensul dispoziţiilor legale ce reglementează acest caz: "In vederea străngerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru inceperea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare şi lucrătorii operativi din Ministerul de Interne (...) pentru fapte care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale" (art. 224 alin. 2 CPP). Este important ca procurorii DNA să precizeze public, in cazurile in care au folosit lucrători specializaţi din cadrul MI, care sunt acele fapte - "ameninţări la adresa siguranţei naţionale" - care să justifice implicarea, pe lăngă ofiţerii de poliţie judiciară, a ofiţerilor DGIPI. In cazul in care nu există dovada indeplinirii cerinţei exprese a textului de lege, in opinia mea, filajele şi inregistrările efectuate in acest mod, prin lucrători necompetenţi legal, sunt prin ele insele ilegale şi nu pot fi folosite in cadrul procesului penal.
ACŢIUNEA DE FILAJ. Strict legat de imaginile prezentate public, apreciez că acţiunea procurorilor DNA este, de fapt, un flagrant ratat. In condiţiile in care Legea răspunderii ministeriale permitea intervenţia procurorilor in cazuri flagrante (inclusiv a percheziţionării ministrului Remeş in lipsa oricărui aviz), este de neinţeles de ce echipa operativă nu a realizat flagrantul in condiţiile in care, aşa cum s-a putut observa, deţinea controlul total asupra acţiunilor celor trei subiecţi. Intervenţia procurorilor DNA ar fi tranşat toate problemele: a fost vorba despre bani in plic sau despre documente? Au ajuns banii la dl Mureşan şi mai apoi, lucru extrem de important, in detenţia dlui Remeş? S-au oprit ei doar la dl Mureşan? Iată de ce nonintervenţia procurorilor in acest moment operativ, in lipsa altor probe clare, directe, creează un puternic dubiu asupra temeiniciei acuzaţiilor aduse in dosar. La acest nivel, procurorii nu pot ezita şi nici greşi. Specializarea lor este aceea de a demantela cazuri de corupţie la nivel inalt. Atăt, şi nimic altceva. Iată de ce, odată depăşită faza documentării operative, procurorii trebuie să aibă clar definit tabloul situaţiei de fapt, astfel ca acţiunile lor să nu fie echivoce.
Singurul element care ar indica faptul că in aşa-zisul plic s-ar afla o sumă de bani ar fi declaraţia denunţătorului Ciorbă, personaj trimis in judecată de DNA, care a inţeles să colaboreze cu DNA şi care are afaceri judiciare la DNA. Se confirmă o dată in plus că procurorii anticorupţie continuă să se folosească in marile dosare de denunţurile unor persoane cu probleme penale, cărora li se poate uşura considerabil situaţia in caz de "cooperare cu anchetatorii" (a se vedea şi exemplul lui Genică Boerică in cazul A. Năstase).
DIFUZAREA IMAGINILOR. Căt priveşte apariţia acestor elemente din dosar, la TVR şi pe internet, inaintea prezentării lor părţilor, doctrina şi practica sunt unanime: s-au incălcat cele mai elementare principii de drept, cele legate de dreptul la un proces echitabil, la dreptul la apărare, la prezumţia de nevinovăţie. Au fost nesocotite elemente ţinănd de caracterul nepublic al urmăririi penale, de confidenţialitatea anchetelor, s-au călcat in picioare toate principiile ţinănd de funcţionarea normală a unui stat de drept şi de o instrucţie penală echilibrată. Ceea ce, in opinia mea, este şi mai grav, este că nu suntem la primul exemplu in acest sens. Cazurile de "scurgeri de informaţii" dirijate dinspre DNA pe "surse" au fost superficial tratate de corpul CSM şi de conducerile instituţiilor in cauza (mă refer aici la conducerea DNA şi a Parchetului General). Iată de ce suspiciunea complicităţii tacite este cu atăt mai intemeiată, fapt grav intr-un stat cu pretenţii de aliniere la standarde europene. DNA a ratat şansa reabilitării imaginii sale, fie şi de moment. Prin bălbele şi ezitările din ultimele zile, prin faptul că ancheta şi elementele confidenţiale ale anchetei au scăpat de sub control, procurorii anticorupţie demonstrează o dată in plus lipsa unor strategii de acţiune bine puse la punct şi dovedesc vulnerabilitate şi diletantism in cazurile cu adevărat importante", a comentat pentru Jurnalul Naţional, Alexandru Chiciu, fost procuror DNA, in prezent avocat.
gabriela.antoniu@jurnalul.ro
