În perioada cea mai neagră a istoriei româneşti a ultimelor decenii, Consiliul Superior de Apărare a Ţării emite un document care, la prima vedere, s-ar adresa doar instituţiilor de forţă - Strategia Naţională de Apărare (SNAp). Cu un cuvânt înainte semnat de Traian Băsescu, documentul "reprezintă un instrument de lucru prin intermediul căruia, plecând de la nevoia apărării ţării, a intereselor, valorilor şi obiectivelor naţionale de securitate, se gestionează riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile".
Documentul mai precizează programatic că: "SNAp expune căi şi modalităţi specifice de gestionare a riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor, constituind baza şi punctul de plecare pentru elaborarea strategiilor sectoriale de răspuns". Aşadar, este clar că instituţiile de forţă ale statului reprezentate în Comunitatea de Informaţii (serviciile secrete, adică) au o sarcină concretă pentru a elabora cerinţele Strategiei sectoriale.
Între riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi - care îşi găsesc firesc locul într-un asemenea document - apare pentru prima dată într-un document oficial într-o ţară NATO o precizare stupefiantă despre presa din România. Astfel, la capitolul 6, subcapitol 6.2, după crima organizată, ca vulnerabilitate este definit "fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora; presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje economice".
Formularea imprecisă, larg interpretabilă, are menirea să introducă în instituţiile de media frica, teroarea de a nu deveni un inamic al siguranţei naţionale. Odată pericolul localizat - presa -, el trebuie combătut, izolat, anihilat, conform "strategiei". Deci nu guvernarea execrabilă este pericolul la adresa siguranţei cetăţeanului, destabilizatoare sunt nu sărăcirea deliberată, ghilotinarea pensiilor, cu aviz de la Cotroceni, ci informaţiile "false" ale presei, care dezvăluie jaful programat al banului public, gestiunea frauduloasă, îmbogăţirea neruşinată a politicienilor.
Când Hitler a atacat Rusia Sovietică, Stalin a lansat apelul "Patria, în pericol!". În timp de criză mizerabilă, de paralizie a creierelor puterii, strigătul lui Băsescu este: "Şase! Vine presa!". Începe, şi el, Marele Război de Apărare a Puterii Personale împotriva "agenturilor" de presă.
Dacă nu ar fi atât de periculos acest apel, am spune că-i doar penibil! El nu trebuie însă minimalizat, el este strigătul de luptă al unei puteri isterizate, împiedicată în propriile campanii de minciuni, de păcălire şi manipulare a populaţiei. El vizează unul dintre ultimele bastioane ale democraţiei, necucerit total de Traian Băsescu şi camarila lui totalitaristă.
Percheziţiile, interceptările şi arestările sunt pasul următor pe acest drum trasat de preşedinte. Strategia Naţională de Apărare a Ţării - ediţia 2010, prin asemenea atac la democraţie, la dreptul de informare şi la libertatea de expresie, se înscrie ea însăşi, automat, ca o ameninţare directă la adresa siguranţei naţionale.
Jurnalul Naţional