„Bătaia era la ordinea zilei. Din partea tuturor”

Şapte din 10 români consideră că „dragostea” este cea mai arzătoare nevoie a celor peste 50.000 de copii instituționalizați din ţara noastră, potrivit unui studiu dat publicităţii ieri, în timp ce doar unu din 10 este de părere că „hrana sau hainele” reprezintă o nevoie acută pentru minorii din centrele de plasament. De asemenea, mai mult de jumătate dintre români cred că tinerii crescuți în aceste centre nu se vor putea adapta societății după părăsirea sistemului de protecţie specială.

„Când eram eu în centru, bătaia era la ordinea zilei. Din partea tuturor. Într-un centru erau circa 150 de copii, prea puțini supraveghetori și niciun îndrumător. Erai singur pe lume și înțelegeai, cumva, că așa vor fi lucrurile și de acum înainte. A fost greu. Acum s-au mai schimbat lucrurile în centre. Spre bine, dar mai sunt încă atât de multe de făcut. Un copil dintr-un centru are nevoie de ceva în plus față de hrană și haine”, spune Adrian Gogiu, care a trăit într-un centru de plasament până la 18 ani, iar în prezent este voluntar al Fundației Alex Tache, organizație care se ocupă de îngrijirea copiilor din centrele de plasament.

Faptul că aceşti copii resimt mult mai puternic lipsa afecţiunii şi a siguranţei decât lipsa hainelor reiese, de altfel, şi din studiul „Percepția românilor despre copiii abandonați din centrele de plasament”, realizat la cererea Fundației Alex Tache, în perioada 25-30 noiembrie 2019.

Aproape 70% dintre români au indicat „dragostea” ca fiind primul lucru care le lipsește copiilor instituționalizați, la mare distanță de „școlarizarea de calitate” (16,6%) și „hrană sau haine” (8,19%). Același studiu arată că peste 88% dintre români îi percep pe copiii din centrele de plasament drept „copii normali, dar care nu au un cămin familial”, și doar 12% sunt de părere că este vorba despre „copii cu diverse probleme de sănătate fizică sau mintală (altfel, i-ar fi luat cineva acasă)”.

Centrele, „spații comuniste, tip spital”

La întrebarea „Când auziți centru de plasament pentru copii, care este primul gând care vă vine în minte?”, aproape 45% dintre români au răspuns „spații comuniste, tip spital”, 42% sunt de părerea că este vorba despre „spații înghesuite, limitate”, și doar 10% s-au referit la „cămine foarte bine dotate pentru trai, studii și joacă”.

Citește pe Antena3.ro

După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav

Totodată, şase din 10 respondenţi consideră că riscul cel mai mare cu care s-ar confrunta aceşti copii este „comportamentul de neadaptare socială și incapacitatea de relaționare”, iar mai mult de un sfert dintre ei (26,8%) sunt de părere că acești copii ar putea avea un „comportament deviant (furt, agresivitate, conflict cu legea)”. Bolile, tratamentul iresponsabil, sechelele asupra sănătății reprezintă alte riscuri majore pentru copiii instituţionalizaţi.

„Copiii din centrele de plasament sunt deosebiți prin destinul lor și normali în același timp. Ei își doresc cu adevărat o casă, un cuib al lor, unde să se simtă ca într-o familie. Mulți au aspirații să devină oameni mari, personalități, și au toată determinarea din lume să își urmeze acest vis. Cunosc tineri din centre de plasament care își doresc să meargă la facultate și au nevoie de ajutor concret în acest demers – de îndrumare, pregătire mai bună, acces la informații”, spune Alex Tache, inițiatorul fundației care în prezent construiește de la zero o casă de tip familial pentru 12 copii instituționalizați în județul Vâlcea.

Conform ultimelor date ale DGASPC, la nivel național, în martie 2019, erau 50.608 copii în sistemul de protecție specială şi doar 17.916 dintre ei se aflau în îngrijirea unor asistenți maternali atestați. Aproximativ 9.000 de copii intră, anual, în sistemul de protecție specială.