Doi români pleacă în Dacie la polul frigului

El e inginer de sunet şi cântă într-o formaţie, ea e chef şi predă gastronomie la un liceu din Satu Mare. Soţii Bertici au un băiat mare, sunt pasionaţi de off-road şi în curând – în luna a douăsprezecea, în ziua de doisprezece, la ora doisprezece – , vor porni cu o Dacie Duster spre Oimiakon, localitatea cu cele mai scăzute temperaturi din Siberia.

Kinga şi Attila Bertici din Satu Mare nu se tem de necunoscut şi nici de aventuri în pustietatea albă. Mă rog, se tem un pic, dar, aşa cum spune Attila cu umor, „mergem la polul frigului pentru că acolo e cel mai frig”. Şi explică: „Sunt fascinat de Siberia, am fost în Vladivostok anul trecut, într-un Logan, însoţit de băiatul meu, numai că era toamnă. Acum, vom fi primii români care ajung mai la nord, în plină iarnă, cu o singură maşină”. Riscul e enorm, fiindcă e cumplit de frig – temperatura cea mai scăzută înregistrată în Oimiakon a fost de minus 71°C – , fiindcă vor traversa cursuri îngheţate de apă şi fiindcă nu există semnal GSM.
„Dacă se întâmplă ceva, trebuie să ne descurcăm cu ce avem”, spune Attila. Modificări necesare Traseul este de 25.000 de kilometri, din care 10.000 în Siberia sălbatică, şi trebuie străbătut în 40 de zile. Vreo 200 de kilometri trebuie parcurşi pe râuri şi pe lacuri îngheţate - statisticile arată că în apele reci pică anual (şi definitiv) circa 30 de maşini. În ultima parte, drumul nu e asfaltat.

Cea mai mare necunoscută e însă modul în care va reacţiona Dacia Duster la minus 60°C. „Toţi inginerii auto cu care am stat de vorbă au spus că maşinile moderne nu au cum să reziste la această temperatură, fiindcă sunt testate la minus 40. Totuşi, am încredere că va fi bine”, spune Attila. Pe lângă reflectoarele suplimentare care i-au fost montate, pentru a străpunge întunericul polar, autoturismul va mai suferi câteva schimbări în localitatea Novosibirsk. „Prietenul meu, inginerul Serghei, va modifica sistemul de încălzire al maşinii şi al motorinei”. 

Oameni de omenie 

Attila Bertici se bazează mult pe ceea ce a învăţat din aventura anterioară. „Înainte de prima expediţie, unii ne sfătuiau să luăm cu noi arme, alţii ne avertizau că drumurile sunt proaste. Nu-i adevărat! Când am avut nevoie, ruşii ne-au sărit imediat în ajutor. Am avut probleme cu maşina în Munţii Altai, la minus 37 de grade, în crucea nopţii - şi când am bătut la uşa unui localnic, ne-a deschis imediat şi ne-a dat de mâncare.
Poliţiştii care ne-au oprit pe drum au fost foarte respectuoşi, nu s-a pus problema de şpagă. M-a impresionat omenia tuturor şi nu ne-am simţit pierduţi. Drumurile asfaltate sunt neaşteptat de bune şi totul e mai ieftin decât la noi, inclusiv mâncarea şi combustibilul - la jumătate de preţ!” În caz de neprevăzut, Attila şi soţia lui se bazează pe camioanele care, pe timp de iarnă, circulă cam la două ore, pentru a duce provizii în satele izolate. „La nevoie, va trebui să supravieţuim câteva ore, ziua. Noaptea e mai greu, că se circulă rar. Dar avem geci groase, rezerve de combustibil, chiar şi lemne de foc”, spune Attila, optimist.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

Revelion, cu lupii 
La ruşi, Crăciunul pe stil vechi cade pe 7 ianuarie, dar pe 25 decembrie, într-un restaurant din Novosibirsk, se va organiza o seară românească special pentru ai noştri. Kinga Bertici va găti bucate tradiţionale. Televiziunea rusă le va lua un interviu temerarilor soţi, iar un artist român stabilit în oraş va face oficiile de translator. „Anul Nou o să ne prindă în Siberia sălbatică, vom avea un Revelion pe care nu l-am visat nicicând. Doar noi şi lupii”, punctează, râzând, Attila. Fotografiile şi filmele vor fi încărcate, ori de câte ori va fi posibil, pe pagina de Facebook Hello Siberia Expedition şi pe YouTube. Dar aventura nu se termină aici: la anul, Attila va porni într-o nouă călătorie prin Mongolia şi Tadjikistan, împreună cu alte 10 maşini. „Vreau să le arăt şi altora cât e de frumos e acolo, ceva mai departe de civilizaţie, dar cu oameni care te primesc cu inima deschisă”.

Soţii Bertici le sunt recunoscători tuturor celor care i-au sprijinit în acest demers. Din sposorizări şi din donaţii au acoperit 70% din cheltuielile de călătorie.