Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şcoala este locul unde copiii învaţă, socializează şi se formează ca oameni, însă este şi locul unde cei mici se pot încărca negativ. În ultimii ani vorbim tot mai mult de fenomenul bullying. Bullying-ul reprezintă un comportament ostil, de excludere şi de luare în derâdere a cuiva. Un copil este umilit, etichetat, tachinat şi batjocorit în cercul său de cunoştinţe sau de către colegi. Uneori de la tachinări verbale, la abuz fizic este doar un pas.
Bullying-ul este un abuz emoţional şi fizic dar asta nu înseamnă că un copil va vorbi acasă despre ce i se întâmplă la şcoală. De multe ori, de ruşine, copiii nu vor spune adulţilor că sunt tachinaţi, umiliţi sau bătuţi. Sunt totuşi câteva semne la care ar trebui să fim atenţi. “De cele mai multe ori, copilul îşi schimbă comportamentul, poate deveni mai reţinut, nu se mai manifestă la fel de liber şi, mai mult, începe să se preocupe excesiv de anumite aspecte ce păreau neimportante pentru el în trecut, cum ar fi aspectul fizic, vestimentaţia, tunsoarea etc. În funcţie de motivul pentru care el ajunge să fie tachinat, pe acea direcţie vom observa că are o preocupare în plus. Mai mult, o astfel de formă de stres exercitată asupra unui copil poate genera tulburări de somn, diferite somatizări, scăderea puterii de concentrare, diminuarea atenţiei etc”, spune psihologul Lorena Diaconescu, pentru Jurnalul.
De ce sunt copiii răutăcioşi la şcoală
Psihologii spun că în spatele acestor comportamente există numeroase cauze. De la un model disfuncţional preluat în familie, lipsa empatiei, la superficialitatea relaţiilor umane. În unele cazuri, violenţa este pentru unii copii singura formă de exprimare şi de defulare a unor sentimente. “Copiii încearcă să îşi definească rolul în grupul de prieteni/colegi iar unii sunt de-a dreptul agresivi în a se afirma şi a se impune în faţa celorlalţi. Trebuie să recunoaştem că modelele pe care le oferim acasă, noi, adulţii, sunt cele pe care ei le copiază şi le adaptează nevoilor lor. Dacă un părinte îl agresează fizic pe celălalt părinte, copilul va învăţa această formă de dominare şi se va manifesta aşa în încercarea lui de a-şi impune voinţa. De asemenea, dacă agresiunea este de tip verbal şi comportamental, în sensul că un părinte îi creează celuilalt un discomfort psihic (spre exemplu: printr-un comportament de tip pasiv-agresiv) şi copilul va proceda la fel cu cei de vârsta lui. Pe de altă parte, alte cauze ale răutăţilor manifestate între copii ar putea fi şi educaţia insuficientă primită în "cei 7 ani de-acasă", permisivitatea excesivă a părinţilor faţă de comportamentele indezirabile ale copiilor”, mai spune psihologul.
Ce facem dacă avem un copil abuzat în colectivitate
Încă de la primele schimbări de comportament ale copilului ar trebui să încercăm să aflăm ce i se întâmplă. Trebuie să învăţăm să comunicăm eficient, fără să-l speriem pe cel mic, să simtă presiune sau că i se întâmplă ceva greşit. Copiii trebuie să înţeleagă că un cuvânt urât sau o părere proastă a cuiva exprimată în termeni duri nu schimbă cu nimic imaginea sau traiectoria sa, spun specialiştii. Depistarea fenomenului bullying şi combaterea sa nu intră doar în sarcina părinţilor. Cadrele didactice ar trebui să fie atente la ce se întâmplă în sălile de clasă, pe holuri şi în curtea şcolii şi să intervină rapid. Din păcate, abuzul emoţional s-a mutat şi în spaţiul virtual. Uneori un copil este ţinta colegilor de clasă, care îl vor bombarda pe Facebook cu mesaje umilitoare şi jignitoare. Şi în acest caz este rolul părinţilor să intervină.
Sunt situaţii în care părinţii nu ştiu cum să reacţioneze sau ce să îi spună copilului pentru a-i oferi suport real şi aici intervine rolul psihologului. Ideal ar fi ca fiecare copil să beneficieze de sesiuni de dezvoltare personală dar să existe astfel de programe şi în şcoli, nu ca fenomen de masă ci ca soluţie aplicată în funcţie de nevoi.
Lorena Diaconescu, psiholog
Un copil care va percepe şcoala ca un loc nesigur, un loc unde suferă, va avea probleme şi la învăţătură.
