Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe lângă faptul că, în general, induc un răspuns imun mai robust decât boala, vaccinurile au și rate ale efectelor adverse net inferioare față de cele ale medicamentelor utilizate în tratamentul acelorași afecțiuni.
Vaccinurile sunt preferabile îmbolnăvirilor, deoarece „fără doar și poate, sunt mai sigure decât îmbolnăvirile”, subliniază virusologul român, care dă și câteva exemple de sechele și consecințe ale infectării cu diferite virusuri, dintre care unele par banale.
-
„Avem boli a căror mortalitate este cu adevărat mare: febrele hemoragice (Ebola, Marburg, Lassa, Febră de Crimeea Congo etc.) determină o mortalitate de peste 50%.
-
În afara eventualității deceselor, există boli care sunt în mod evident debilitante: poliomielita dă paralizii la un număr imens de supraviețuitori; rujeola poate determina leziuni cerebrale (demielinizare); virusul oreionului poate determina impotență; toate virozele eruptive pot produce leziuni cutanate care se vor cicatriza și vor lăsa semne pentru tot restul vieții; Zika, citomegalovirusul și rubeola induc o frecvență ridicată a malformațiilor congenitale; alte virusuri, precum Chikungunya, determină artrite.
- Există boli care pot agrava afecțiuni intercurente: pacienții cu fibroză pulmonară sau alte boli pulmonare cronice trebuie să evite cât mai mult episoade inflamatorii respiratorii (adică virozele respiratorii, în general), pentru că le agravează fibrozele;
- Unele viroze sunt asociate cu cancere (papilomavirusurile), încât vaccinurile previn, în aceste situații, cancerul”, exemplifică profesorului Apetrei, pe Facebook.
Virusul „romantic” care dă cancer și scleroză multiplă
Un alt exemplu de virus care poate avea consecințe foarte grave este virusul Epstein-Barr (EBV). Potrivit dr. Marius Geantă, președintele Centrului pentru Inovație în Medicină, EBV este unul dintre cele mai răspândite virusuri, fiind purtat de 95% dintre adulți, de cele mai multe ori fără să știe.
„EBV are o latură romantică, totuși, și ar merita mai multă atenție: infectarea cu el provoacă asa-numita «boală a sărutului» (științific, mononucleoza infecțioasă). În general, boala trece repede, fără complicații, dar virusul rămâne în organism, cum spuneam, și începe jocul de provocare cu sistemul imun. Dacă sistemul imun este compromis, pot apărea rapid forme de cancer, precum limfomul Burkitt (n.r. - o formă rară, dar foarte agresivă de cancer). Dacă sistemul imun funcționează bine, cei mai mulți oameni nu vor afla vreodată că poartă EBV. Însă există o categorie de persoane care poartă EBV cronic și dezvoltă simptome neurologice, dar abia recent un studiu a reușit să demonstreze cauzalitatea dintre infecția cu virusul Epstein Barr și apariția sclerozei multiple”, a explicat dr. Geantă, pe pagina sa.
Răspuns imun mai robust
În afară de faptul că sunt mai sigure decât trecerea prin boală, „vaccinurile induc și un răspuns imun mai robust”, arată prof. Cristian Apetrei, dând ca exemplu vaccinurile anti-papilomavirus, antitetanic și antipneumococic. Totodată, răspunsul imun obținut prin vaccinuri poate fi standardizat: „O anumită persoană poate alege când se imunizează. Spre exemplu, o persoană care urmează să plece într-o regiune endemică pentru Denga, poate face un vaccin preventiv. La fel, pentru febră galbenă. Sau un vânător care merge într-o pădure cu vulpi turbate”.
De asemenea, în timp ce imunizarea naturală produce răspunsuri de intensitate variabilă, în funcție de intensitatea îmbolnăvirii, sau de starea sistemului imun, vaccinurile sunt proiectate să producă cel mai semnificativ răspuns imun (echilibrat în ambele direcții), cu un minim de efecte secundare. „Exemplul tipic: hepatită virală B. Răspunsul imun insuficient la boală duce la cronicizare; hiper-răspunsul imun la boală este, de asemenea, dăunător. Imunizarea cu vaccin subunitar a rezolvat toate aceste probleme”.
Medicamentele, mai multe efecte adverse decât vaccinul
Un alt argument pro-vaccinuri este că acestea „au un raport cost-beneficiu neegalat de nicio altă intervenție medicală”. „Gândiți-vă numai la ce se întâmpla în toată lumea în anii ’50 și cum a contribuit vaccinul antipolio la eliberarea spitalelor, la prevenirea cheltuielilor pentru îngrijirea sechelelor. La fel pentru variolă, sau pentru alte afecțiuni”, precizează virusologul.
Potențialele efecte adverse ale vaccinurilor sunt invocate de mulți ani de antivacciniști, însă discuțiile pe această temă s-au amplificat în timpul pandemiei de coronavirus, odată cu apariția noilor tipuri de vaccinuri, de tip ARN mesager. Însă prof. Apetrei atrage atenția că vaccinurile au rate ale efectelor adverse net inferioare față de efectele medicamentelor utilizate în tratamentul acelorași afecțiuni.
În ceea ce privește siguranța vaccinurilor, virusologul spune că cele de tip mARN nici nu conțin adjuvanți și conservanți, ca alte vaccinuri: „Vaccinurile mARN nu au adjuvanți. În loc de stabilizator, mARN-ul este învelit într-un strat lipidic, câteva săruri și un zahăr (care formează nanoparticula). Numai cineva care cu adevărat habar n-are ce e aceea poate să vă spună că aceste formule sunt riscante pentru sănătate. Deoarece este menținut la temperaturi foarte joase, vaccinul mARN nu are nevoie nici de conservant”.
„Boala este întotdeauna o chestiune riscantă. Vaccinul este sigur și are efecte secundare minimale. Nu vă luați după toate serverele care vă vor spune că și Horia, Cloșca și Crișan au murit tot din cauza efectelor secundare ale vaccinării anti-COVID”,
spune prof. dr. Cristian Apetrei.
Milioane de oameni cu sechele post-COVID
La nivel mondial, peste 5.566.000 de oameni au murit din cauza COVID de la începutul pandemiei, potrivit worldometers.info, iar circa 270.000.000 au depășit faza acută a bolii.
O meta-analiză efectuată pe mai mult de 250.000 de supraviețuitori COVID a relevat că mai mult de jumătate (54%) dintre ei au experimentat cel puțin o sechelă post-COVID, iar frecvența sechelelor a fost similară la o lună și la 6 sau mai multe luni. Cele mai frecvente sechele au fost anomalii pulmonare (62,2%), dificultăți de concentrare (23,8%), alterări funcționale generale (44%), oboseală/slăbiciune (37,5%), anxietate generalizată (29,6%). Alte simptome, mai rare, au fost de natură cardiacă, dermatologică, digestivă, ORL.
Un alt studiu, spune prof. Apetrei, „raporta că este posibil ca necesarul de transplant pulmonar datorat fibrozelor masive post-COVID să ajungă în jur de 1,5 milioane numai în Statele Unite”.
