Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tânăra, în vârstă de 20 de ani, s-a născut cu tetrapareză spastică. Are întârziere mentală severă, epilepsie cu crize, astm bronşic, atrofie optică. În viaţa ei nu a făcut nici măcar un pas. Şi la această vârstă mănâncă cu biberonul. Este complet dependentă de mama ei. În luna martie a acestui an, tatăl, care îi este tutore, a înaintat Casei Județene de Pensii Argeş (CJP Argeş) o cerere prin care solicită ca fiica lui să primească pensie de invaliditate. A fost respinsă.
„Sistemul de pensii are un principiu de bază şi sfânt: pensie iau numai cei care contribuie. Măcar o zi! Acum, Doamne fereşte, nu se pune problema să nu compătimim persoana care s-a născut aşa. Doar că legea prevede că dacă tu nu ai contribuit la sistemul de pensii, nu poţi să beneficiezi. Pensia este un venit de înlocuire a unui salariu. Persoanele cu handicap primesc indemnizații”, a declarat pentru Jurnalul Aida Enache, director al CJP Argeş.
Prin OUG 103/2017, articolul 6, a fost modificată Legea 263/2010 prin care s-a oferit posibilitatea de a plăti „ani de vechime”, numai în cazul pensiei pentru limită de vârstă. Tot din acel an a fost eliminată posibilitatea tinerilor bolnavi, care nu au muncit niciodată, de a plăti contribuţie pentru a primi pensie de invaliditate. „A existat așa ceva în lege. Titularul putea să încheie un contract prin tutore și plătea contribuțiile la asigurările sociale. Condiția prin legea respectivă era ca persoana să fie asigurată, iar calitatea de asigurat ți-o conferea contractul închiriat”, a explicat Aida Enache. Aceasta a mai spus că dacă va fi îndeplinit stagiul de contributivitate minim, de o lună, beneficiarul va primi o pensie de invaliditate sub forma unei indemnizații sociale minime care începând cu data de 1 ianuarie 2023 este de 1.125 lei.
„E mult să dai o amărâtă de pensie copiilor care s-au născut așa?”
Mama fetei este revoltată şi susţine că statul nu o protejează, doar o umilește pe fiica ei care oricum se află într-o situaţie dramatică. Femeia spune că funcţionarii nu înţeleg situaţia reală a tinerei. „Copilul nu se poate mişca, nu-i bate decât inimioara-n piept. Ei îmi cer cel puţin o lună lucrată, ceea ce este imposibil. Dacă mă duc eu să-i dau eu o gură de apă bine, dacă nu, ea nu poate nici să ceară. Nu se mişcă nici cu un centimetru din poziția în care a fost lăsată. Are 20-23 de kilograme. Ea poate mişca doar mânuţa dreaptă. Este foarte grav. Poate un astfel de om să muncească? Sunt tare revoltată pe conducerea asta a ţării. Mă duc eu la muncă în locul ei, dacă tu, stat român, vrei neapărat ca un copil din ăsta să muncească. Le-am zis asta! Au răspuns că nu se poate! Au clasat foarte prost dosarul. Am înţeles că în legea pensiilor nici nu au un grad de încadrare pentru un copil în situaţia asta. I se refuză o pensie copilului meu care s-a născut așa. Ar trebui ca legiuitorii să se gândească și la cei ca Victoria! Să facă legi și pentru ei. Nu cred că sunt multe cazuri de genul acesta în țara asta, să fie 100! E mult să dai o amărâtă de pensie la 100 de copii care s-au născut așa? De ce trebuie să-i umileşti? Sunt destul de neajutoraţi”, povestea indignată Gheorghiţa Voicu, mama fetei.
Indemnizaţia de handicap, un motiv în plus de respingere
După ce au primit răspunsul CJP Argeş, părinţii au contestat decizia în instanţă. Procesul se judecă la Judecătoria Piteşti. Acolo, funcţionarii publici au depus o întâmpinare în care explică ce prevede legea şi cer magistraţilor să respingă acţiunea formulată de familie. „S-a respins cererea de înscriere la pensie cu motivarea că prin decizia nr 680 din 2012 a CCR s-a stabilit că pentru a beneficia de pensie de invaliditate datorată unei boli obișnuite sau accident fără legătură cu munca, stagiul de cotizare trebuie să fie de cel puțin o zi” scrie în document. „De asemenea curtea constată că nu se poate justifica o soluție legislativă precum cea de față prin faptul că persoanele cu handicap beneficiază oricum de ajutoare în temeiul Legii 448/2006, republicată privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. În concluzie, în situația noastră reclamanta nu a realizat stagiul de cotizare nici măcar o zi, drept pentru care nu poate beneficia de pensie de invaliditate”, mai scrie în întâmpinarea Casei Judeţene de Pensii Argeş.
Se încadrează în prevederile legale dacă moare unul dintre părinţi
Gheorghiţa Voicu spune că într-adevăr, Victoria primeşte o indemnizație de handicap în valoare de 526 lei pe lună, bani care nu ajung nici măcar de scutece, laptele şi biscuiţii speciali pe care îi poate mânca. „Gradul grav cu însoţitor este pentru un om ţintuit la pat. Eu nu vreau să facă rău nimănui, dar nici să stea copilul meu cu 500 de lei. Păi ăia sunt banii de pampers şi laptele de soia, că are intoleranţă la lactoză, din cauza unei pancreatite. Eu nu am cerut nimic altceva, nici bani, nici ajutor. Eu vreau doar să se facă dreptate. Ei (n.r. legiuitorii) au două soluţii, ori să faci o şcoală ajutătoare, ori a doua condiţie, care pe mine m-a lăsat uimită, unul dintre părinţi să fie decedat. Adică ar trebui să mor eu, ca să primească fata 1.000 de lei? Cum să înveţe la şcoală, când în 20 de ani eu nu am avut bucuria să îmi zică măcar o dată „mamă”? Ea nu spune nici când îi e sete, nici când îi este foame. A trăit datorită lui Dumnezeu şi iubirii pe care i-am purtat-o noi. Vreau să vadă şi deputaţii, şi parlamentarii ce decizie tâmpită au luat. Ni se închid uşile peste tot. Toţi spun că spun că are însoţitor! Păi ce are copilul ăla cu însoţitorul? Însoţitorul e plătit doar să aibă grijă de ea. Şi este plătit 8 ore, iar la un copil atât de grav bolnav trebuie să stai non-stop lângă el. Eu fac şi pe medicul, şi pe îngrijitorul, şi pe de toate. Din salariul de însoţitor plătesc şi eu utilităţi, produsele de îngrijire, unguentele pentru tratarea escarelor. Nu vreau ajutor, nu vreau bani, nu cer nimic. Vreau doar ca cineva să vadă ce greşeli au făcut cu copiii ăştia parlamentarii care modifică legile. Până în 2018, legea permitea să plăteşti contribuţia pe o lună ca să poată beneficia de pensie de invaliditate. Au tăiat-o şi acum le cer să muncească o lună. Trebuie să facă o lege specială, pentru cei care se află în situaţia fiicei mele. În ţara asta, sunt multe persoane care primesc şi pensie de invaliditate, şi indemnizaţie de handicap. Una nu o exclude pe cealaltă ”, a mai spus Gheorghiţa Voicu.
Soluţia - un contract de muncă fictiv
Înainte ca legea să fie modificată, tinerii grav bolnavi puteau beneficia de pensie de invaliditate, după împlinirea vârstei de 18 ani, dacă plăteau o sumă. „Tutorele achita o taxă, se încheia un contract pentru plata contribuțiilor sociale de o zi, apoi contractul era închis. Ulterior, beneficiarul se prezenta la Comisia de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă pentru evaluarea titularului şi în baza deciziei emise se prezenta la Casa Judeţeană de Pensii pentru solicitarea încadrării în pensie de invaliditate. Acum, ca să primească pensie de invaliditate, singura soluţie este să găsească pe cineva apropiat, să încheie un contract de muncă pentru tânărul bolnav, să plătească contribuţiile la asigurările sociale şi după o lună să fie desfăcut contractul de muncă, prin acordul ambelor părţi. O altă soluţie ar mai fi ca familia să deţină un PFA (n.r. persoană fizică autorizată), o întreprindere individuală sau o societate comercială care îi permite să aibă angajaţi cu contract de muncă individual şi să îi facă contract copilului bolnav pe perioadă determinată. Este evident că acel copil nu poate să muncească, este un contract de muncă fictiv, dar dacă tu ca patron eşti dispus să îl plăteşti degeaba, e treaba ta ”, explica pentru Jurnalul juristul Magdalena Busuioc.
Articolul 68, aliniat 1, din Legea 263/2010 prevede: „Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care nu au împlinit vârsta standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 5 și care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: a) accidentelor de muncă și bolilor profesionale, conform legii; b) neoplaziilor, schizofreniei și SIDA; c) bolilor obișnuite și accidentelor care nu au legătură cu munca”, iar la articolul 73 se face menţiunea: „Persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obișnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat, în condițiile legii, stagiu de cotizare”.
„Sistemul de pensii are un principiu de bază şi sfânt, pensie iau numai cei care contribuie. Măcar o zi!”
Aida Enache, directorul Casei Judeţene de Pensii Argeş
„Sunt tare revoltată pe conducerea asta a ţării. Mă duc eu la muncă în locul ei, dacă tu, stat român, vrei neapărat ca un copil din ăsta să muncească. Le-am zis asta! Au răspuns că nu se poate!”
Gheorghiţa Voicu, mama tinerei
„Ei au două soluţii, ori să faci o şcoală ajutătoare, ori a doua condiţie, care pe mine m-a lăsat uimită, unul dintre părinţi să fie decedat. Adică ar trebui să mor eu, ca să primească fata 1.000 de lei? Cum să înveţe la şcoală, când în 20 de ani eu nu am avut bucuria să îmi zică măcar o dată „mamă”?”
Gheorghiţa Voicu, mama tinerei
