Ce-i motivează pe angajații români. Salariul și beneficiile au trecut pe locul 2

Spre deosebire de anii anteriori, topul factorilor care motivează angajaţii români la job nu mai este dominat de salariu şi beneficii, care au trecut pe locul secund, ci de sensul şi rezultatele concrete ale muncii, potrivit Indexului stării de bine a angajaţilor români, realizat de RoCoach şi Novel Research, clasamentul fiind completat de stabilitate și autonomie. Raportul desființează și mitul „AI anxiety”, arătând că angajații nu se tem de Inteligența artificială, ci de integrarea haotică a noilor tehnologii într-un mod de lucru deja dezechilibrat.

Conform Indexului Employee Wellbeing 2025, realizat pe un eșantion național de 1.000 de angajați din mediul urban, mai mult de un sfert dintre angajați (27,5%) au fost motivați în principal de sensul și rezultatele muncii lor, depășind pentru prima dată importanța salariului și a beneficiilor materiale (19,3%). Stabilitatea (14,8%) și autonomia (11,7%) completează tabloul factorilor care au susținut implicarea reală a angajaților la locul de muncă în 2025. 

Relația dintre angajat și organizație, principalul factor demoralizator

La polul opus, raportul arată că principalii factori de demotivare în 2025 nu au fost legați de volumul de muncă sau de tehnologie, ci de relația dintre angajat și organizație. 

„Lipsa recunoașterii (9,1%), lipsa clarității (7,9%) și conflictele interne (7,8%) au erodat semnificativ starea de bine a angajaților, indicând un deficit de feedback, dialog și respect în mediul de lucru”, se arată în indexul amintit mai sus.

În același timp, principalele trei surse de epuizare pentru angajații români în 2025 au fost: 

• volumul prea mare de muncă (23,3%), 

• presiunea constantă a termenelor-limită, adesea prea strânse (19,6%), 

• și lipsa echilibrului dintre job și viață personală (16,4%).

Burnout-ul, rezultatul muncii fără sens, nu al muncii intense

Autorii documentului subliniază faptul că angajații acceptă volume ridicate de muncă și presiune atunci când există sens, recunoaștere și control asupra propriei activități. Însă, în absența acestora, același efort devine rapid un cost emoțional greu de susținut. 

„Vedem foarte clar că oamenii nu sunt epuizați pentru că muncesc mai mult, ci pentru că muncesc într-un context în care efortul lor nu este suficient de bine explicat, recunoscut și integrat într-un scop mai larg. Când munca nu are sens din perspectiva lor, orice volum devine greu de dus. În același timp, vedem o schimbare majoră în ceea ce privește modul în care angajații percep wellbeing-ul (bunăstarea – n.r.) în munca de zi cu zi, iar această schimbare indică o maturizare a relației cu munca”, explică Mihai Stănescu, fondatorul RoCoach, precizând că „pentru tot mai mulți angajați, jobul nu mai este doar o sursă de venit, ci un spațiu în care munca trebuie să conteze, să fie recunoscută și să aibă coerență”. 

Burnout-ul nu apare ca rezultat al muncii intense în sine, ci al muncii desfășurate într-un context perceput ca nedrept, impredictibil sau insuficient explicat, indică raportul. 

Șefii, mai dispuși să renunțe la echilibrul dintre muncă și viața personală 

Datele arată, de asemenea, că presiunile şi sursele de motivaţie diferă în funcţie de nivelul ierarhic. Astfel, angajaţii de execuţie sunt consumați de munca intensă și motivați de stabilitate și rezultate concrete, în timp ce middle managerii resimt mai acut tensiunile organizaționale. 

Directorii sunt motivați mai cu seamă de autonomie, sens și impact, chiar dacă plătesc un cost mai mare în ceea ce privește echilibrul dintre muncă și viața personală.

Pentru angajații cu vechime mare în organizații, indiferent de nivelul lor ierarhic, consumul de energie se mută de la „incertitudine” și „lipsă de claritate” către „volum mare de muncă” și „presiune constantă”, iar motivația evoluează de la salariu, recunoaștere și respect către stabilitate, sens, autonomie și rezultate concrete ale muncii, conform Indexului Employee Wellbeing 2025.

„Oamenii vorbesc mai mult despre a fi tratați corect decât despre beneficii materiale, despre șefi care explică deciziile și despre libertatea de a-și organiza munca fără micromanagement. Când aceste lucruri lipsesc, munca devine rapid o sursă de frustrare și uzură, de aici și concluzia îngrijorătoare că 1 din 4 angajați români au fost la limita burnout-ului în 2025”, spune Marian Marcu, Managing Partner Novel Research.

„AI anxiety” este un mit, nu problema reală

Raportul subliniază și faptul că, deși tehnologia şi inteligenţa artificială (AI) au fost teme intens dezbătute anul trecut, nu sunt percepute ca factori principali de stres, impactul lor direct asupra stării de bine a angajaților fiind limitat prin comparație cu alți factori organizaționali. 

Mai exact, doar 5% dintre angajați au indicat AI-ul și tehnologia drept un factor major de epuizare, în timp ce aproape jumătate (47,1%) spun că tehnologia și AI i-au ajutat în activitatea lor și doar 13,9% afirmă că i-a afectat negativ.

Astfel, AI-ul nu este perceput ca o amenințare autonomă, ci ca un amplificator al realității organizaționale. În organizațiile cu roluri clare, leadership funcțional și autonomie, tehnologia este percepută ca un sprijin, în timp ce în organizațiile cu decizii opace, tehnologia accentuează presiunea și confuzia.

„Se vorbește mult despre anxietatea legată de AI, dar datele ne arată că angajații nu se tem de tehnologie în sine. Ceea ce îi obosește este integrarea haotică a tehnologiei într-un mod de lucru deja dezechilibrat și nealiniat”, 

Mihai Stănescu, fondatorul RoCoach

Indexul Employee Wellbeing este un instrument dezvoltat pentru a măsura calitatea reală a experienței de muncă a angajaților români și este construit pe cinci dimensiuni fundamentale ale vieții organizaționale: claritate, autonomie, recunoaștere, echitate și relații umane.

Citește pe Antena3.ro

Mesajul lui Mircea Lucescu transmis de FRF, după internarea în spital: S-a exagerat foarte mult