Mușcătura de crocodil și de șarpe tigru tazmanian, pe lista bolilor decontate în România

Mușcătura de aligator sau de crocodil, ciupitura căpușelor veninoase de pe canguri, atacul rechinului din Portul Jackson sau contactul cu peștele liliac, peștele cu țepi „bull rout” și vipera ucigașă din Papua sunt doar câteva dintre bolile exotice care apar pe lista diagnosticelor din România, listă folosită în sistemul informatic de raportare și decontare a serviciilor medicale din spitalele autohtone. Explicația este că sistemul de clasificare a bolilor în grupe de diagnostice (Diagnosis Related Groups - DRG) a fost importat cu copy-paste, cu mulți ani în urmă, din Australia. Pe lângă canguri, continentul australian are cele mai multe specii de șerpi veninoși și sistemul autohton de decontare pare că nu a ratat niciuna.

Dacă un cadru medical tastează cuvântul aligator, spre exemplu, în sistemul informatic din spitale, la rubrica diagnostic, poate afla prețul cu care Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) decontează diagnosticul „mușcat sau agresat de un crocodil sau un aligator (W58)”, iar surprizele nu se opresc aici.

Pe „Lista tabelară a diagnosticelor din România (RODRGv1)”, o listă care a fost întocmită în anul 2011, și este folosită și în prezent, apar afecțiuni precum:

• X26.18 Contact cu alți pești cu țepi specificați: bull rout, peștele pisică, pește (liliac, de pietriș, broască, scorpion, înțepător NOS), răpitor, peștele leu, rechin din Portul Jackson  (n.r. - port din Sydney, Australia);

• X25.09 Contact cu furnica veninoasă nespecificată;

• X25.1 Contact cu căpușa veninoasă (la vite, la canguri); Contact cu șarpele tigru (include: șarpe cap de cupru care trăiește în Australia; șarpe: - cu capul mare, de pe râul Clarence (n.r. - râul Clarence este situat în districtul Northern Rivers din New South Wales, Australia), - cu cap palid, - cu solzi duri, - cu ochi mici, - Stephen cu dungi; Șarpe tigru: - tazmanian - de pe Insula Chappell, - Krefft, - din vestul Australiei.

• X20.01 Contact cu șarpele taipan (feroce, taipan de pe coastă, Papuan)

• X20.02 Contact cu vipera ucigașă (vipera ucigașă: - Barkly, - comună, - din Papua, - Pilbara)

• X20.03 Contact cu șarpele negru (șarpe negru: - cu burta albastră, - Papuan, cu burta roșie, - pătat, - cu burta galbenă), regele maro, șarpe Butler, șarpe Collet sau șarpele de tufe. 

„Nu încurcă în practica medicală”

Specialistul în sănătate publică căruia i-am solicitat lămuriri cu privire la această listă spune că prezența diagnosticelor respective poate părea caraghioasă, dar nu încurcă cu nimic în practica medicală. 

„În momentul în care se face raportarea - de la spitale, către Școala Națională de Sănătate Publică - se raportează numai ceea ce există în spitale. Deci se folosesc din lista respectivă numai codurile existente. Nu deranjează cu nimic cangurii și aligatorii, chiar dacă poate părea puțin caraghios. Lista nu este depășită, se folosește în continuare”, a explicat, pentru Jurnalul, un specialist din cadrul Școlii Naționale de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București (SNSPMS), instituția care colectează și gestionează datele de la toate spitalele din România, prin sistemul DRG. 

Și COVID-19 a primit un cod

Chiar dacă lista respectivă nu a mai fost actualizată de 10 ani, bolile care au apărut în acest răstimp - ca, spre exemplu, Ebola, Zika sau COVID-19 - nu au fost lăsate pe dinafară, ci au primit fiecare câte un cod, din cele care au fost păstrate „de rezervă”. 

„Există un grup de coduri de rezervă, care se folosesc în aceste cazuri, iar această codificare nu poate să o decidă decât Organizația Mondială a Sănătății. Tot OMS a decis codificarea COVID și, apoi, noi am preluat-o. Deci nu se pune problema că nu este adus la zi, că s-au descoperit boli noi și nu au codificare. Sunt codificate toate bolile noi și entitățile (n.r. - grupele DRG)”, ne-a mai spus specialistul în sănătate publică.  

Potrivit specialiștilor, este obligatorie folosirea unei clasificări internaționale, deoarece România, ca și alte țări, face diverse raportări internaționale către organisme precum OMS, Eurostat, OECD, unde aceste date sosite din diverse colțuri ale lumii trebuie să fie centralizate și, prin urmare, trebuie să aibă același format.  

Clasificări internaționale

Sistemul DRG (Diagnostic Related Groups) înseamnă Grupe de Diagnostice Înrudite, însă ele sunt înrudite mai mult economic, decât clinic. De fapt, tot sistemul DRG are un rol mai mult economic, decât unul medical. 

El a fost dezvoltat în anii ’70, în Statele Unite, de un grup de medici, economiști și statisticieni, cu două scopuri: scopul inițial a fost cel de evaluare a activității spitalelor și, ulterior, a fost folosit și la decontarea serviciilor.   

România se numără printre țările care folosesc în prezent un sistem de clasificare internațională a bolilor (International Classification of Diseases) mai vechi - ICD-10 -, iar diagnosticele exotice, care nu au legătură cu țara noastră, ci doar cu continentul australian, nu vor mai apărea după ce vom trece la sistemul ICD-11, care va fi preluat direct de la Organizația Mondială a Sănătății. Acest lucru va mai dura însă câțiva ani. 

Potrivit site-ului OMS, „ICD-11 are o structură mai sofisticată decât ICD-10. Cu aproximativ 55.000 de coduri care pot fi utilizate pentru clasificarea bolilor, tulburărilor, rănilor și cauzelor de deces, ICD-11 oferă un nivel fin de detaliu în codificarea acestor boli”.

Sistemul DRG, care cuprinde această codificare a bolilor, este un instrument foarte complicat, iar pentru a înțelege cum funcționează tot acest mecanism, cadrele medicale care se ocupă de raportările din unitățile medicale fac un curs de instruire de 3 zile. 

999 de diagnostice apar în DRG, dacă luăm în calcul doar primele semne (litere și cifre) din această codificare a bolilor, însă fiecare dintre acestea mai are subdiviziuni, astfel că în sistemele informatice ale spitalelor sunt mii de astfel de coduri de boală.