Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Textul se concentrează pe inegalitatea salarială, concediul de maternitate, consecințele COVID-19, interzicerea efectivă a violenței împotriva femeilor, consolidarea serviciilor publice pentru un acces mai bun la sănătate și educație. Monitorizarea arată că pandemia de COVID-19 a afectat în mare măsură viața femeilor și a exacerbat inegalitățile de gen existente în aproape toate privințele, astfel că UE este încă foarte departe de atingerea acestui deziderat. Datele diverselor instituții internaționale, care realizează monitorizări pe această temă, arată că UE este mai degrabă capabilă să-și atingă în următorii aproape 30 de ani obiectivul de a avea o economie fără emisii de noxe, decât să realizeze egalitatea de șanse între bărbați și femei pentru care ar avea nevoie de 60 de ani, după unii, și de 135 de ani, după alții.
Pandemia de COVID-19 a amplificat violența de gen împotriva femeilor, confirmând rezultatele studiilor realizate pe parcursul a mai multor ani, care arată că riscul violenței domestice tinde să crească în perioade de criză. Au fost luate măsuri de izolare pentru a menține oamenii în siguranță acasă. Cu toate acestea, acasă s-a dovedit a nu fi un loc sigur pentru toată lumea, iar măsurile de izolare au avut un rol evident în creșterea semnificativă a violențelor domestice semnalate.
Pe data de 5 martie 2020, Comisia Europeană a adoptat Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025. Strategia se bazează pe o viziune a unei Europe în care femeile și bărbații, fetele și băieții, în toată diversitatea lor, să fie feriți de violență și stereotipuri și să aibă posibilitatea de a prospera și de a avea poziții de lideri.
Creșterea indicelui egalității de gen, foarte lentă
Egalitatea de gen în UE nu a fost încă atinsă, iar progresul în această direcție rămâne lent, stagnează sau chiar regresează în anumite regiuni și țări, iar statele membre au obținut un scor mediu de 67,9% din 100 în 2020 în ceea ce privește indicele egalității de gen. Acesta a crescut doar cu doar 4,1 puncte din 2010 și cu 0,5 puncte din 2017, ceea ce demonstrează că schimbarea este foarte lentă. Pe de altă parte, șomajul în rândul femeilor s-a păstrat la un nivel mai ridicat, datele monitorizării arătând că la nivelul UE rata de ocupare a bărbaților a fost de 79%, depășind-o pe cea a femeilor cu 11,7 puncte procentuale. De asemenea, doar 8% dintre bărbații din UE lucrează cu fracții de normă, comparative cu 31% dintre femei, iar inegalitățile persistă și dacă ne referim la salarii. Astfel, „femeile din UE sunt plătite în medie cu 14% mai puțin pe oră decât bărbații”, iar „diferența de remunerare între femei și bărbați variază între 3,3% și 21,7% în statele membre”, mai arată datele raportului care urmează să fie votat astăzi de Parlamentul European, la propunerea Comisiei pentru drepturile femeii și egalitate de gen.
România se poate inspira din modele africane
Dacă autoritățile de la București ignoră publicare unor date care să analizeze evoluția egalității de șanse între bărbați și femei, în schimb acestea le putem regăsi în rapoartele diverselor instituții internaționale. De exemplu, Raportul Forumului Economic Mondial (WEF) cu privire la inegalitatea de gen, publicat în primăvara acestui an, arată că România se află pe locul 88 din 155 analizate, după o cădere de 33 de locuri față de raportul din 2020. Dacă plasarea Islandei pe primul loc la acest capitol nu este o surpriză, în schimb, raportul privind egalitatea de șanse ne arată că România a fost întrecută chiar și de Nicaragua (locul 12), Filipine (locul 17), Republica Moldova (locul 28), Mozambic (locul 32), Bangladesh (locul 65), și Rusia (locul 81). Mai trebui să spunem că și vecinii noștri bulgarii ne-au depășit, ei plasându-se pe locul 38. România se află pe locul 50 la „egalitatea participării și oportunităților economice” și pe locul 54 la „egalitatea realizărilor educaționale”. În privința puterii politice, țara noastră se află printre țările din plutonul codaș, fiind pe locul 129 din cele 155 de țări studiate. Egalitatea de gen în raportul WEF se măsoară prin realizările și atitudinile sociale, politice, economice, intelectuale, și culturale - iar diferența dintre femei și bărbați în acest aspect a crescut semnificativ de la începutul pandemiei. Conform WEF, în acest ritm, va dura 135,6 ani până când femeile și bărbații vor fi egali. De asemenea, ar mai dura 145,5 ani până se va atinge egalitatea de gen în politică și 267,6 ani până când se va atinge egalitatea de participare și oportunități economice.
Suntem codașii UE
Pe de altă parte, ultimul raport al Institutului European pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (EIGE), publicat în noiembrie 2020, arată că ar mai trebui să treacă cel puţin 60 de ani pentru ca Uniunea Europeană să ajungă la deplina egalitate de gen între femei şi bărbaţi. Cu 54,4 din 100 de puncte, România apare, în acest raport, pe poziţia 26 în indexul EIGE, cu 13,5 puncte, sub scorul mediu al UE. Din 2010, scorul României a crescut cu doar 3,6 puncte (-0,1 puncte din 2017), menţinându-se pe aceeaşi poziţie comparativ cu 2010, dar mai jos cu un loc faţă de 2017.
Statistica telefoanelor, singura disponibilă
În perioada 1 ianuarie 2021 - 30 noiembrie 2021, la HELPLINE cu număr unic la nivel național 0800.500.333, destinat victimelor violenței domestice, discriminării pe criteriul de sex și traficului de persoane, linie telefonică non-stop gratuită, au fost primite un număr de 5.007 apeluri, din care 1.797 de apeluri în domeniul violenței domestice. Potrivit datelor publicate pe site-ul Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse, doar 10 apeluri au vizat egalitate de șanse/gen. La nivelul anului trecut, în perioada mai-noiembrie fuseseră înregistrate 2.831 de apeluri telefonice care reclamau acte de violență domestică, în timp ce 12 au sesizat încălcarea egalității de șanse/gen.
