x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Turismul şcolar – călătorie în viitor

0
Autor: Cristian Ionescu 24 Iul 2014 - 19:23
Turismul şcolar – călătorie în viitor Thinkstock


Un fenomen interesant ia amploare în România, aşa numitul “turism şcolar”. O vacanţă academică în străinătate, unde elevul sau studentul are ocazia să aprofundeze studiul unei limbi străine, înscriindu-se la una dintre cele mai faimoase şcoli din lume, şi chiar să rămână acolo, dacă îndeplineşte condiţiile instituţiei de învăţământ. Este o experienţă de cel puţin două săptămâni, în străinătate, iar fiecare tabără are partea educaţională specifică, în funcţie de profilul taberei, dar şi partea de distracţie, vizite, sau excursii.

Motivaţia turismului şcolar
Cei care se înscriu în astfel de tabere doresc să-şi îmbunătăţească nivelul lingvistic, alţii doresc experienţa internaţională, portofolii sau pregătire pentru liceu sau universitate. În ceea ce priveşte experienţa în sine, toţi copiii vin cu mai multă încredere în forţele proprii, un nivel îmbunătăţit de limbă străină, prieteni internaţionali şi cu o dorinţă foarte mare de repeta experienţa unei tabere în străinătate, în fiecare an. După ce au obţinut experienţa unei tabere internaţionale, mulţi copii aleg să îşi continue studiile la un liceu din străinătate. Un plus ar fi abordarea profesorilor, care e total diferită. Tot ce înseamnă partea de susţinere a orelor de curs e mai puţin formală ca la noi. Copiii fac parte din procesul de predare. Grupele de studiu sunt foarte mici, de la doi copii în clasă, până la 12, în funcţie de materiile predate. Tot ce înseamnă informaţie este foarte aplicată, nu se axează doar pe teorie, pun foarte mult accent pe înţelegerea logică a informaţiei respective. De exemplu, atunci când un copil răspunde la o întrebare, el trebuie să argumenteze, nu e suficient să răspundă mecanic. Şcoala se asigură că fiecare elev are baza necesară astfel încât să folosească informaţia primită în situaţii concrete, reale. “În ceea ce priveşte taberele de limbi străine din străinătate, din România pleacă anual 2.000 de copii, dintre care 200 aleg să îşi continue studiile gimaziale sau liceale în străinătate. Dacă la început se pleca mai mult pentru studii liceale, în ultimul s-a constatat o prospeţime în ceea ce priveşte categoria de vârstă a copiilor care pleacă în străinătate. La 10-11 ani, copiii schimbă sistemul educaţional. Această schimbare se realizează din dorinţa copilului în primul rând, pentru că, dacă îşi doreşte doar părintele, sistemul nu funcţionează. Întotdeauna dorinţa vine de la copil, iar părintele susţine copilul în dorinţa lui. Totuşi, bună parte dintre cursanţi aleg să rămână în ţara din motive financiare”, a declarat Teodora Răducanu, specialist învăţământ pre-universitar.

Există foarte multe cereri şi din partea familiilor care nu-şi pot permite o schimbare a sistemului educaţional şi atunci încearcă prin aceste tabere să aducă un plus experienţei copilului şi să suplinească într-un fel lipsa posibilităţii financiare de a susţine copilul la un liceu în străinătate. Dacă situaţia financiară ar permite familiilor să facă acest pas, din cei 2.000 cel puţin jumătate ar opta să rămână, pe partea de studii liceale, însă numărul acestora este mult mai mare, pentru că unii apelează la alte soluţii, cum ar fi taberele individuale sau de grup, organizate de şcoli etc. Strict prin taberele educaţionale numărul lor atinge 2.000. În fiecare an tot mai mulţi copii români pleacă din ţară. Trendul e în creştere, nu există nici măcar o stagnare, darămite o scădere. Creşterea se situează undeva între 20 şi 30% pe an, iar această tendinţă se manifestă încă din 2009.

Sistemul de învăţământ şi procesul de selecţie
Un pas foarte important pentru cursanţi este schimbarea sistemului de învăţământ. Experienţa e nouă din toate punctele de vedere. În primul rând, predarea într-o limbă străină, viaţa într-un internat, programul foarte bine organizat, obligativitatea de a respecta toate regulile şcolii, cerinţele profesorilor sunt diferite faţă de cele ale profesorilor din România. Întâi, familia trebuie să treacă prin înscriere. Pe parte de studii liceale, procesul e puţin mai complex. În primul rând, se organizează o întâlnire cu familia şi copilul, de către firma care oferă taberele respective, pentru identificarea şcolilor pe care trebuie să le abordeze. Motivul este că există diferenţe distincte între tipul de şcoli şi programele pe care le oferă, şi atunci trebuie identificat programul care se potriveşte cel mai bine cerinţelor. Odată stabilite aceste aspecte se abordează şcoala, se trimite tot ce înseamnă documentaţie necesară procesului de aplicare, se primeşte confirmarea şcolii că se încadrează copilul în prima etapă a cerinţelor. Apoi se organizează testarea, testul obligatoriu de limbă engleză, matematică, în funcţie de profil şi la alte materii. După teste are loc un interviu, apoi se primeşte o ofertă, se organizează vizitarea şcolilor. Dacă se vizitează trei şcoli, la întoarcere are loc o discuţie cu familia, după care urmează decizia finală. Însă, nu se încheie totul aici, pentru că trebuie confirmat locul copilului şi trebuie început procesul de completare a documentelor necesare începerii anului academic.

Şcolile din Marea Britanie, cele mai atrăgătoare
Marea Britanie este cea mai cerută destinaţie pe partea de tabere şi licee, urmată de Germania, Elveţia, Austria şi mai nou Canada. Recunoscută pentru calitatea sistemului educaţional, Marea Britanie este o locaţie foarte accesibilă, find aproape de România. Apoi, celor care vor să-şi continue şi studiile universitare le este foarte uşor să facă tranziţia. Şcolile tradiţionale sunt campusuri imense, şi au de la teatrul şcolii până la şapte terenuri de tenis, piscină, clădire pentru ştiinţe, pentru arte, bibliotecă şi multe alte facilităţi. Majoritatea copiilor se înscriu la liceu tocmai ca să aibă şanse mai mari ca să obţină un loc la universităţile de top. De obicei, au o pregătire suficient de bună cât să nu aibă niciun fel de probleme pentru adaptarea la sistemul educaţional oferit de şcolile din afară, iar după perioadă de adaptare toţi îşi cresc şansele. Însă, nu toţi reuşesc să treacă testele de admitere la unele licee, deşi au mijloacele financiare pentru înscriere. Dacă familia are suportul financiar, dar copilul nu are nivelul corespunzător, nu primeşte loc. Trebuie, pe lângă suportul financiar, să existe acel nivel minim cerut de şcoală. În funcţie de şcoală, nivelul diferă. Unii acceptă copii cu un nivel mediu, dar prin valoarea adăugată a şcolii, profesorii reuşesc să-i ajute să atingă potenţialul maxim. De asemenea, sunt instituţii la care procesul de admitere începe cu 3-4 ani înainte de a începe şcoala. Iată şi utilitatea unor astfel de tabere, pentru a verifica dacă se poate adapta copilul, din toate punctele de vedere, la sistemul educaţional străin. La finalul fiecărei astfel de tabere se emite, în afară de certificatul de participare, şi un raport de evaluare din partea profesorilor. Raportul se face pentru fiecare materie studiată şi îi ajută pe cursanţi să îşi evalueze nivelul de cunoştinţe.

Universităţi, destinaţii preferate: Marea Britanie
Destinaţiile preferate de către studenţii români sunt Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Franţa şi Germania. În Marea Britanie taxele de şcolarizare au un statut aparte. Studenţii europeni care au locuit în ultimii trei ani pe teritoriul Uniunii Europene, ceea ce înseamnă şi România, beneficiază de un împrumut care acoperă integral taxa de şcolarizare pentru fiecare an de studiu. Rambursarea începe în momentul în care se finalizează studiile şi dacă vor câştiga peste un anumit prag, impus de către statul britanic. Pragul este stabilit în funcţie de destinaţie. Deci, dacă vor rămâne în Marea Britanie şi vor să se angajeze acolo, trebuie să depăşească pragul de 21.000 de lire sterline anual. Dacă vin în România, pragul este de 12.000 de lire sterline pe an. Rambursarea este de nouă la sută din tot ce depăşeşte pragul de 21.000, plus o dobândă, care este de doi sau trei la sută, în funcţie de inflaţie. Privind sistemul educaţional, au posibilitatea de a se specializa în două domenii strict diferite, în acelaşi loc, cum ar fi sport şi psihologie. În afară de sistemul educaţional, care diferă de al nostru, vorbim şi de toate facilităţile oferite de universitate. Biblioteci deschise permanent, tehnică la zi, profesori extrem de bine pregătiţi, cu doctorate, cu propriile cercetări şi altele. “Marea Britanie se numără printre puţinele ţări care au cele mai multe instituţii, având peste 200, deja de tradiţie în cazul Marii Britanii. Ei aleg să continue un master tot acolo sau pleacă mai departe în alte ţări. Numărul studenţilor care pleacă anual la universităţi din afara ţării este de peste 2.400, depăşindu-l pe cel al elevilor, iar creşterea anuală se situează în jurul valorii de 10%”, a declarat Anamaria Papp, specialist studii universitare.

Olanda
În Olanda sunt două tipuri de instituţii. Universităţi de cercetare şi cele de ştiinţe aplicate. Universităţile de cercetare, concentrate pe teorie, nu au nicio componentă practică. Sistemul este, într-un fel sau altul, similiar cu cel românesc de învăţare. Foarte multe cărţi de citit, multă documentare prealabilă, nu au internship pe perioada studiilor şi se poate activa mai departe pe partea de cercetare academică. Pe când universităţile de ştiinţe aplicate, care sunt nişte instituţii mai noi, nu au o vechime atât de mare (30-40 de ani), au patru ani de studii, în primul şi al doilea an se studiază la universitate. În al treilea an se face în primul semestru un internship într-o companie de pe teritoriul Olandei, în celălalt un altul în afară ţării, iar în al patrulea an te întorci la studiu, îţi faci lucrarea de licenţă şi ai terminat. Caracteristic pentru aceste universităţi este sistemul lor de învăţare. Se numeşte “PBL” (program based learning) şi este un sistem care înseamnă că ceea ce se predă trebuie să aplici prin proiecte. Iar aceste proiecte sunt de regulă de grup. Încurajează foarte mult munca în echipă. În afară de asta, sunt orientate profesional. Când termini o astfel de universitate eşti pregătit direct pentru angajare, intri direct pe piaţa muncii. Aceste universităţi au taxe de şcolarizare de 2.000 de euro. De ce atât de puţin în comparaţie cu alte destinaţii din Europa? Diferenţa de până la 9.000 de euro, cât trebuie să plăteşti în mod normal, este subvenţionată de către statul olandez. Prin urmare, studenţii non-europeni plătesc între 9.000 şi 10.000 de euro pe an, în comparaţie cu europenii, care plătesc 2.000 de euro.

Danemarca
În Danemarca învăţământul este gratuit, însă şi aici există două tipuri de instituţii. Există academii şi colegii, care au o durată de trei ani şi jumătate şi universităţi de cercetare. Academiile şi colegiile au sistemul educaţional diferit, nu se obţine imediat diploma de licenţă. Studentul trebuie să facă mai întâi doi ani de titlu de specialist într-un anumit domeniu, obţine o diplomă, urmând ca după aceea să facă un program de continuare numit top-up, apoi obţine diploma de licenţă. Învăţământul este gratuit pentru ambele instituţii, însă costurile de trai sunt foarte mari în Danemarca. Pe de o parte studenţii nu plătesc nicio taxă, dar cazarea este destul de scumpă, posibilitatea de a găsi un loc de muncă este şi ea redusă, studenţii nu sunt vorbitori de limbă daneză, nu reprezintă o prioritate, din păcate. Însă, dacă reuşesc să se angajeze, ar putea primi şi alte beneficii din partea statului danez.

Bursele sunt peste tot numai de merit
Bursele sunt încadrate în două categorii. Pe de o parte bursele care se oferă ca o reducere a taxei de şcolarizare, când vorbim de costurile anuale pe care părinţii le plătesc pentru studiile liceale din străinătate, taxa e formată din 50% taxă de şcolarizare şi 50% taxă pentru cazare-masă şi activităţile care sunt incluse. Multe şcoli oferă burse care reduc taxa de şcolarizare, dar asta nu înseamnă că o reducere de 50% înseamnă o reducere din costul total. Este strict din taxa de şcolarizare, urmând că taxa de cazare-masă să fie plătită integral. Există şcoli care oferă şi bursă din taxa totală, însă acest aspect e specificat întotdeauna foarte clar. De burse beneficiază elevii care trec testele pentru burse, iar ele nu sunt condiţionate de posibilitatea financiară a părinţilor, fiind strict condiţionate de nivelul de pregătire al copilului şi de bugetul pe care îl are disponibil şcoala la momentul respectiv. Acestea sunt numai burse de merit, nu sunt burse acordate pe criteriu social. Se face un dosar, care cuprinde toate datele financiare ale familiei, însă se numeşte ajutor financiar şi nu are nicio legătură cu bursa în sine.

Studenţi români daţi afară de universităţi
Din păcate, au existat şi situaţii în care universitatea l-a dat afară pe studentul român, în primul rând pentru chiul. Motivele pentru care studentul chiuleşte pot fi multiple, însă au existat cazuri. Pot fi probleme de adaptare, singurătate sau anturaj. Dar de cele mai multe ori sunt daţi afară pe criterii disciplinare. Au fost şi cazuri în care studenţii nu au făcut faţă sistemului de predare. Au existat cazuri în care au ajuns la universităţi de top, iar după câteva luni s-au întors, pentru că nu făceau faţă nivelului de învăţare, nu erau obişnuiţi. Volumul şi ritmul de învăţare este foarte dificil.

“Migraţia şcolară este benefică, atâta timp cât românii se întorc în ţară şi fac o diferenţă. Contribuţia lor este una majoră şi în cazuri concrete, experienţa lor poate fi decisivă. Părerea experţilor este că această opţiune a tinerilor, de a studia în străinătate, pune presiune pe sistemul românesc de învăţământ să progreseze şi să performeze. Optimiştii ar spune că începem să ne aliniem. Însă, de o paritate, în acest moment, nu poate fi vorba”, a declarat Anamaria Papp.

Transferul este posibil
Universităţile din străinătate sunt deschise pentru transfer. Dacă ai terminat un an în România şi realizezi că ai nevoie de mai mult sau nu eşti mulţumit de sistem, poţi să te transferi în anul doi fără nicio problemă. Se face o echivalare, în primul rând trebuie să alegi acelaşi domeniu. De exemplu, dacă studentul face ştiinţe politice în primul an şi e interesat de relaţii internaţionale pentru anul al doilea trebuie să regăsească, la universitatea din afara ţării, materii comune pe care le-a făcut în anul întâi în România. 
 
Întocmirea dosarului
Printre cele mai importante aspecte se află întocmirea dosarului. De o importanţă critică, aceste acte trebuiesc completate în mod corespunzător, adesea cursanţii apelând la companii care se ocupă cu turismul şcolar. Altfel, riscă să le fie respinse cererile sau să depăşească perioada de timp admisă pentru depunerea dosarului, din cauza redactării incorecte sau deficitare la anumite capitole. Există o structură clară, iar un expert te poate sfătui ce trebuie să spui, ce nu trebuie să spui, cum se pregăteşte portofoliul pentru un domeniu, cum completezi cererea către unităţile de învăţământ şi alte acte esenţiale.
 
Articol realizat cu sprijinul Integraledu (www.integraledu.ro)

Serviciul de email marketing furnizat de