Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cei ce doresc să descopere secretele doamnelor din secolul al XIX-lea sunt invitaţi la Muzeul Literaturii Române Iaşi. Până la 10 mai 2014, la parterul Muzeului “Vasile Pogor” este organizată expoziţia “Chic. Doamne de altădată”. O expoziţşie care spune povestea doamnelor ieşene, care s-au afirmat într-o vreme cănd încă bărbaţii socoteau că singur alor treabă e să aibă grijă de ei şi de copii.
“Cadrul expoziţional recreează spaţiul de relaxare şi conversaţie, în jurul ceaiului sau al cafelei, iar atmosfera de epocă este completată de muzică specifică la patefon. Bijuterii, articole de îmbrăcăminte şi accesorii din perioada secolului al XIX-lea se regăsesc, de asemenea, printre obiectele expuse. Vizual, expoziţia este completată de fotografii care surprind doamne celebre ale epocii şi stilurile personale ale acestora.”, ne spun organizatorii. Obiectele expuse fac parte din patrimoniul Muzeului Literaturii Române Iaşi, iar unele dintre ele completează colecţia “Istoria teatrului românesc”.
Iata câteva dintre doamnele ale căror secrete de al
■ Margareta Baciu (16 iunie 1899, Iaşi – 21 martie 1984, Iaşi) – absolventă a Conservatorului din Iaşi, elevă a sonetistului Mihai Codreanu. Margareta Baciu se numără printre marile personalităţi ale Naţionalului ieşean. Interpretă strălucită a scenei ieşene timp de aproape şase decenii, ea reprezintă una din cele mai interesante şi mai complexe personalităţi actoriceşti din ţara noastră, din ultima jumătate a veacului al XX-lea. A interpretat peste 250 de roluri din creaţia teatrală naţională şi universală. În expoziţie se poate admira un colier din pietre semipreţioase, purtat în spectacole de Margareta Baciu.
■ Maria Ventura (1886/1888-1954) actriţă româncă de origine evreiască, a studiat la Conservatorul din Paris, fiind prima femeie care a pus în scenă o piesă la Comedia Franceză. Între 1929-1936 a dat anual spectacole la Bucureşti şi în România cu ansamblul teatrului “Maria Ventura”, pe care îl conducea. În expoziţie se poate admira o rochie din catifea verde combinată cu mătase cusută pe margine şi brodată cu fir de argint.
■ Otilia Cazimir – nume ales de Mihail Sadoveanu şi Garabet Ibrăileanu (12 februarie 1894, Cotu Vameş, judeţul Neamţ – 8 iunie 1967, Iaşi) pe numele ei adevărat Alexandra Gavrilescu. Scriitoare, poetă, traducătoare, publicistă, supranumită poeta sufletelor simple, autoare de versuri pentru copii. A debutat în revista “Viaţa românească”, cu poezie şi în “Însemnări ieşene”, cu proză. Otilia Cazimir este aniversată în data de 12 februarie, an de an, la muzeul care-i poartă numele din Iaşi în cadrul programului tradiţional “Acasă la duduia Otilia…”. În expoziţie se pot admira poşete din piele, manşete brodate manual şi un fier de călcat manşete, care i-au aparţinut. Iată ce spunea Otilia cazimir despre locul în care îşi găsea inspiraţia :”odaia mea de lucru nu e îmbâcşită cu nimicuri drăguţe şi inutile cum îţi închipui. N-ai să găseşti la mine nici o pnaglicuţă, nici o molie şi nici o aţă de păianjen. Iar lucrurile vechi sunt atât de vechi, încât vârsta le serveşte de blazon.”. O prezentare scrută a scriitoarei de pe pagina de internet a Muzeului memorial “Otilia Cazimir”: ”Cursurile primare le urmează la Şcoala “Carmen Sylva”, după care devine elevă la Liceul Oltea Doamna. Din această perioadă datează şi primele încercări literare. În 1912 trimite revistei Viaţa Românească o poezie (Noapte), textul nefiind semnat. Intuind talentul acestei anonime (deocamdată) poete, G. Ibrăileanu şi M. Sadoveanu săvârşesc un insolit “botez” literar, numind-o Otilia Cazimir. Leagă prietenii sincere, durabile cu G. Ibrăileanu şi M. Sadoveanu, cu Demostene Botez şi M. Codreanu, cu fraţii Ionel şi Al. O. Teodoreanu dar, mai ales, cu G. Topîrceanu. Creaţia literară a Otiliei Cazimir, desfăşurată pe o perioadă de aproape şaizeci de ani, este de o remarcabilă varietate. Volumele de poezii (Lumini şi umbre, Fluturi de noapte, Cântec de comoară, Licurici etc.), proză (Din întuneric. Fapte şi întâmplări adevărate, Grădina cu amintiri), un vodevil (Unchiul din America), numeroase articole incluse în revistele sau ziarele vremii, proză memorialistică (Prietenii mei scriitorii...) la care se adaugă, ca o încununare, literatura pentru copii (Jucării, A murit Luchi, Baba Iarna intră-n sat, Albumul cu poze) completează profilul unei scriitoare ce şi-a făcut din neodihnă un mod de a exista. În chip firesc, i se decernează, în 1937, Premiul Naţional pentru poezie.”.
■ Maria Burada (15 aprilie 1812 – 11 februarie 1886), spirit erudit, cu alese calităţi artistice, având preocupări literare şi muzicale. Căsătorită cu vornicul Tudorache Burada. Casa familiei Burada din Iaşi a fost locul de întâlnire al marilor artişti ai scenei ieşene. Traducătoarea dramei “Clopotarul de la Sf. Pavel” de J. Bouchardy (1847), reprezentată pe scena teatrului din Iaşi la 15 martie 1848, a stârnit un larg ecou în publicul ieşean din preajma anului revoluţionar 1848. În expoziţie se pot admira cerceii din aur cu email albastru ai Mariei Burada.
Cele mai multe piese din expoziţie sunt obiecte de recuzită, folosite de actriţele Naţionalului ieşean în secolele XIX-XX şi se regăsesc în Colecţia “Istoria teatrului românesc” a Muzeului Literaturii Române Iaşi.
Expoziţia Chic. Doamne de altădată poate fi vizitată de marţi până duminică, între orele 10:00-17:00.
