Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În Golful Kotor, pe coasta Dalmaţiei, se poate întâlni o cetate medievală cu o istorie aparte. Numele său este Perast şi ea îşi datorează faima Veneţiei şi Icoanei Madonei de pe Stâncă, aceeaşi care dă şi numele uneia dintre insulele gemene la care se ajunge cu barca. Spre deosebire de pitoreasca insulă Sfântu Gheorghe, Insula Madonei este deosebit de interesantă, având în vedere că e singura insulă artificială construită în Marea Adriatică.
Iată legenda ei. Pe 22 iulie 1452, doi marinari veneţieni au găsit, în acest loc, o icoană a Fecioarei Maria, părăsită pe o stâncă ieşind din mare. Stânca provocase, până atunci, numeroase scufundari de nave care, pe vreme rea, n-o puteau ocoli. Conform legendei, insula a fost făcută, de-a lungul secolelor, de către marinarii care au păstrat un jurământ vechi după ce primii au văzut icoana Madonei cu Pruncul străjuind, pe stâncă, drumul vaselor de pescari. Ei aruncau, la întoarcerea din larg, o piatră în locul unde strălucea icoana. De-a lungul timpului, din pietrele adunate s-a format o insulă. Obiceiul de a arunca pietre în mare s-a păstrat, însă, până în zilele noastre. Anual, pe 22 iulie, la apus de Soare, are loc un eveniment numit fašinada, când localnicii ies cu bărcile şi aruncă pietre în mare, contribuind, astfel, la lărgirea suprafeţei insulei.
Prima biserică de pe insulă a fost construită în 1452 şi ea a fost ortodoxă. Ulterior, în 1632, romano-catolicii au construit actuala biserică a Maicii Domnului de pe Stâncă. Biserica are 68 de picturi de Tripo Kokolja, celebru artist baroc din secolul XVII din Perast. Biserica găzduieşte, de asemenea, o tapiserie brodată de Jacinta Kunić-Mijović din Perast. I-au trebuit 25 de ani ca s-o termine, aşteptându-şi ursitul să revină de la un drum lung; în cele din urmă, şi-a pierdut şi vederea, tot cusând şi aşteptând. Ceea ce face şi mai mult faima acestei tapiserii este folosirea firelor de aur şi de argint, dar şi a... părului Jacintei!
Perastul îşi datorează faima şi Republicii Veneţiene, care a stăpânit cetatea aproape 400 de ani, până în 1797, când a fost cedată lui Napoleon. 16 palate baroce şi 17 catedrale catolice au fost construite în această perioadă. Vechiul oraş nu are un zid de apărare, dar în schimb are nouă turnuri, cel mai important fiind turnul Sfintei Cruci. Ele au fost construite de către marina Republicii Veneţiene în secolele XV şi XVI.
La căderea “Serenissimei”, Perast a fost ultimul oraş al Republicii care s-a predat. Pe 22 august 1797, contele Giuseppe Viscovich, căpitanul portului Perast, a coborât drapelul veneţian cu Leul Sfantului Marco, pronunţând cuvinte triste de despărţire în faţa locuitorilor strânşi în cea mai mare catedrală a oraşului şi care au îngropat, la sfârşit, stindardul veneţian sub altar. Un cântec păstrat până azi şi devenit celebru are următorul refren în dialect veneţian: “Tí con nu, e nu con ti”, însemnând “Tu cu noi şi noi cu tine, Veneţia cu noi şi noi cu Veneţia”, cuvinte care au continuat să se repete şi după două sute de ani de la plecarea veneţienilor din Perast.
Citește pe Antena3.ro
