Calendar ortodox. 11 sfinți vindecători sărbătoriți în luna aprilie 2024

Sf. Varsanufie de la Optina – 1 aprilie

Sfântul Varsanufie (1845 – 1913) a fost stareț al Mănăstirii Optina, un centru duhovnicesc important al secolului al XIX-lea.

A renunța la cariera militară și s-a călugărit la 47 de ani. A fost preot misionar pe front în timpul războiului ruso-japonez, unde a îngrijit soldații răniți, i-a spovedit, i-a împărtășit și a înălțat o biserică.

Prin răbdare și smerenie, a dobândit darul povățuirii credincioșilor și darul înainte-vederii.Prin rugăciune a reușit să vindece mulți oameni, dintre care unele afecțiuni erau psihice. 

Sfintele sale moaștele și cele ale altor stareți optineni au fost aflate în 10 iulie 1998. Pomenirea Sfântului Varsanufie se face pe 1 aprilie (ziua trecerii la Domnul), dar și pe 11 octombrie, ziua închinată Soborului Sfinților Cuvioși de la Optina.

În ședința din 5 iulie 2022, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat includerea Sfântului Varsanufie de la Optina în calendar.

Un fragment din moaștele sale se află la Biserica Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obregia” din București.

Sf. Sava cel Nou din Kalymnos – 7 aprilie

S-s născut în Grecia în 1862. A intrat în monahism la o vârstă fragedă și a trăit în Sfântul Munte și în Țara Sfântă. Reîntors în țara natală, a slujit alături de Sf. Nectarie la mănăstirea din Eghina. A  pictat prima icoană a Sfântului Nectarie.

În ultima parte a vieții, a fost duhovnicul maicilor de la Mănăstirea Tuturor Sfinților din Insula Kalymnos.

Sf. Sava este cunoscut ca un vindecător de cancer. O femei din Rodos suferea de cancer la creier. După ce doctorii nu au putut să o vindece, a mers în insula Kalymnos pentru a căuta ajutorul Sfântului Sava, având credința că acesta o va vindeca. După ce s-a închinat la icoana și moaștele sfântului, s-a întors în Rodos. După o săptămână s-a întors la spital pentru o radiografie care a arătat că tumoarea dispăruse în totalitate.

O reprezentare icononografică grecească îl înfățișează vindecându-l de cancer pe monahul Pantelimon Lampadarios, viitor episcop în Alexandria.

Sfântul Sava este sărbătorit în 7 aprilie, data adormirii sale, iar locuitorii insulei Kalymnos îl mai cinstesc pe 5 decembrie, odată cu Sfântul Sava cel Sfințit.

Sf. Rafail, Nicolae și Irina – 9 aprilie și Marțea Luminată

Sfinții Rafail, Nicolae și Irina au fost martirizați în timpul unui atac al turcilor în insula Lesvos, pe 9 aprilie 1463.

Sfintele moaște și viețile lor au fost descoperite în anul 1959, după ce sfinții s-au arătat mai multor persoane. Sf. Rafail era stareţul mânăstirii din Karyes, de lângă satul Thermi, Nicolae era diaconul său, iar Irina era o copilă de doisprezece ani, fiica primarului din Thermi, care se afla la mănăstire împreună cu părinţii ei când turcii au atacat așezământul.

Prima persoană căreia i s-au arătat sfinții, Vasiliki Rallis, a trecut la Domnul în 2022, la vârsta de 100 de ani, după ce fusese tunsă în monahism cu numele Irina.

Din anul 1959 au început vindecările, documentate în mai multe cărți: oameni salvați din accidente rutiere sau din moarte cerebrală, suferinzi vindecați de arsuri grave, de cancer sau ridicați din depresie.

Sfinții sunt cinstiți pe 9 aprilie dar și în Marțea Luminată, care anul acesta va fi pe 7 mai.

Sfântul Antipa al Pergamului – 11 aprilie

Sfântul Antipa s-a născut în cetatea Pergam din Asia Mică, în secolul I, când Mântuitorul Hristos încă se afla pe pământ.

A studiat medicina la o școală din Pergam, iar după ce Apostolii au propovăduit Evanghelia în această regiune, a devenit episcop.

L-a mărturisit pe Hristos în fața păgânilor din cetate, fiind martirizat pentru aceasta. Din sfintele sale moaște a izvorât mir care tămăduia toate bolile.

Sfântul Antipa, ucenic al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, este menționat în cartea Apocalipsei: „în zilele lui Antipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi.” (Apocalipsa 2, 12-13).

Unele sinaxare menționează că dinții i-au fost scoși în timpul torturilor. Sfântul Antipa este vindecător al celor care suferă dureri sau boli de dinți. Este ocrotitorul medicilor stomatologi.

Capul său se află la Mănăstirea Sf. Ioan Evanghelistul din insula Patmos. În România, fragmente din moaștele sale se află la bisericile Olari și Sf. Dumitru – Poștă din București.

Sfântul Calinic de la Cernica – 11 aprilie

Sfântul Calinic s-a născut în București, pe 7 octombrie 1787, și a intrat în monahism la Mănăstirea Cernica la 20 de ani. A ajuns stareț la 31 ani. A elevat viața duhovnicească a monahilor, dar a întreprins și multe acțiuni sociale, culturale și filantropice, în timpul păstoririi ca stareț și apoi ca episcop de Râmnic.

În ziua sărbătorii Sfântului Calinic din anul 2021, Patriarhul Daniel a subliniat în predica sa trăsăturile dominante ale acestuia: „A fost un sfânt rugător și milostiv, și făcător de minuni încă din timpul vieții, întrucât a vindecat o mulțime de oameni bolnavi".

Părintele Ioanichie Bălan consemnează în Patericul Românesc o parte dintre minunile Sfântului Calinic. Acesta a prefăcut în țărână trupul unui mort rămas neputrezit după ce i-a citit rugăciunile de dezlegare, a vindecat o femeie demonizată după ce i-a citit o rugăciune de vindecare.

Familiile înstărite ale vremii îl ajutau și chiar îi lăsau averile lor, știind că acestea vor fi folosite cu discernământ. Sfântul Calinic a construit biserica Sf. Gheorghe din ostrovul Cernicăi, chiliile, biserica Mănăstirii Pasărea, biserica și spitalul din Câmpina.

Într-un testament din anul 1825, în vremea stăreției Sfântului Calinic, este menționat faptul că o familie din Câmpina lasă „jumătate moșiile la spitalul Mănăstirii Cernichi, a fi pentru hrana și celelalte trebuincioase ale părinților bolnavi, de acolo”. (Revista Glssul Bisericii)

Fiul meșterului Costache, responsabil de lucrările de la catedrala din Râmnic s-a îmbolnăvit de epilepsie. Copilul a fost vindecat de la distanță în chip minunat de Sfântul Calinic. Tinichigiul evreu care lucra la catedrală a fost impresionat de această vindecare, astfel că s-a convertit și s-a botezat alături de familia sa. (Revista Glasul Bisericii)

Sfântul Calinic a fost otrăvit de cei care se temeau că ar putea ajunge în scaunul de Mitropolit al Țării Românești. În timpul rugăciunii, acesta a auzit un glas care i-a spus „Nu vei muri de otravă, scoală-te și fii sănătos, că nu după mult timp ai să fii episcop la Rîmnicul Vîlcea” (Anastasie Baldovin, Istoria Mînăstirii Cernica, în Biserica Ortodoxă Română, 1899).

Moaștele sale întregi se află în biserica Sf. Gheorghe pe care a ctitorit-o la Mănăstirea Cernica.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – 23 aprilie

Sfântul Gheorghe a trăit la finalul secolului 2al II-lea și începutul secolului 3al III-lea, în vremea împăratului Dioclețian.

Născut din părinți credincioși, mucenici, sfântul s-a mutat cu mama sa în Lida, Palestina, după ce a rămas orfan de tată.

Sfântul Gheorghe a fost soldat în armata împăratului și a ajuns la demnitatea de duce. După ce Dioclețian a început prigoana creștinilor, Sfântul Gheorghe și-a mărturisit credința în Hristos și a suferit numeroase chinuri mucenicești care au culminat cu tăierea capului, în 23 aprilie 303.

La Mănăstirea Xenofont din Sfântul Munte Athos există un izvor cu agheasmă care a apărut după ce apele mării au adus aici o icoană a Sfântului Gheroghe. Această apă este vindecătoare a bolilor de rinichi.

Sfântul Gheorghe este cinstit ca vindecător și în Țara Sfântă. În satul Belt Jala AL-Khader, de lângă Betleem, există o mănăstire închinată sfântului unde vin să se roage mulți creștin și musulmani, în special pentru vindecarea de boli psihice.

În troparul său, Sfântul Gheorghe este numit „doctor al celor bolnavi”.

Sfânta Elisabeta, făcătoarea de minuni – 24 aprilie

Sfânta Elisabeta s-a născut în secolul al V-lea, într-o familie nobilă și credincioasă, prin mijlocirea Sfintei Glicheria. După moartea părinților săi a decis să-și dedice viața lui Dumnezeu, într-o mănăstire din Constantinopol închinată Sfântului Gheorghe.

A devenit stareță și a fost cunoscută ca făcătoare de minuni încă din timpul vieții: vindeca boli incurabile, alunga duhurile necurate, prorocea. A vindecat o femeie cu scurgere de sânge, iar unele scrieri o numesc ocrotitoare a femeilor care suferă de această afecțiune.

Este menționat faptul că „precum un doctor fără de arginți vindeca bolnavii care îi cereau ajutorul.” Mormântul său a devenit un izvor de vindecări și chiar praful luat de pe mormânt dăruia vedere orbilor.

O parte din moaștele sale se găsesc în Grecia, la Mănăstirile Sfânta Ana – Lamia și Dau – Pendeli.

Sf. Vasile al Ostrogului – 29 aprilie

Sfântul Vasile s-a născut în anul 1610 în Herțegovina. A intrat la 12 ani în mănăstire. A ajuns laMănăstirea Tvrdoš, renumită pentru biblioteca ei vastă și pentru școlile de iconografie, sculptură și muzică bisericească.

A fost tuns în monahism, apoi a fost hirotonit diacon și preot, iar la 29 de ani a devenit episcop.

După ce turcii au distrus Mănăstirea Tvrdoš, Sf. Vasile s-a retras împreună cu 30 de călugări în Muntele Ostrogului, pe actualul teritoriu al Muntenegrului, unde a ridicat o mănăstire pe locul unei peșteri unde trăise un pustnic cu viață sfântă.

La Ostrog a dus o viață aspră de post și rugăciune, pentru care a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Era cunoscător al plantelor tămăduitoare și era căutat de mulți bolnavi.

Mulți oameni vin la mănăstirea sa și dorm sub cerul liber, știind că sfântul s-a arătat de multe ori celor suferinzi.

Sfântul Vasile al Ostrogului este cunoscut mai ales pentru vindecări de boli psihice și a celor demonizați.

Sf. Memnon, făcătorul de minuni – 29 aprilie

Sfântul Memnon a trăit în secolul al II-lea în pustia Egiptului și a fost starețul unei mănăstiri. Printr-o viață de aspră nevoință a dobândit darul facerii de minuni. Prin rugăciunea lui făcea să izvorască apă în pustie, izgonea lăcustele sau îi salva pe cei aflați în pericol pe mare. După trecea sa la Domnul, simpla rostire a numelui său alunga duhurile rele.

Tradiția locală din Cipru îl prezintă pe Sf. Memnon ca fiind unul dintre cei 300 de refugiați din Palestina care au ajuns în Cipru după ce au fost alungați de saracini.

După moartea sfântului, creștinii au ridicat o biserică închinată lui, care există și în prezent. În orașul Famagusta există o suburbie numită Sfântul Memnon, acesta fiind locul unde sfântul și-a continuat viața de pustnic, notează basilica.ro.