Alexandru Ion se pregăteşte pentru cel mai nou supershow Antena 1: “Totul e permis”

“Totul e permis”, cel mai nou supershow marca Antena 1, ce va avea premiera miercuri, 2 octombrie (ora 20:30), va aduce în faţa telespectatorilor, în cele mai ingenioase probe bazate pe teme de actorie, precum mimă sau pantomimă, nu doar actori consacraţi, ci şi nume cunoscute din sport, muzică şi televiziune, cu predispoziţie către joacă. Prezentator este tânărul actor Alexandru Ion.

 

 

Ești prezentatorul show-ului “Totul e permis”, care începe pe 2 octombrie, la Antena 1. Care-i atmosfera pe platourile de filmare? Care-s cele mai amuzante probe, dar cele mai dificile?

 

E o atmosferă destinsă și plină de râsete zgomotoase și oameni care zâmbesc larg. Ceea ce e exact pe direcția emisiunii.

Planul înclinat câștigă cu brio atât titlul pentru cea mai amuzantă probă, cât și pentru cea mai dificilă. Chiar și celor care performează le este greu să se abțină de la râsete.  Trupa de show este o altă probă foarte amuzantă. Îi transformă pe invitați în rock-star-uri și îi invită să cânte la instrumente imaginare.

 

Dacă ai fi fost concurent în acest show, de care dintre probe ai fi fugit?

 

Cred că aș fi fugit cel mai tare de probele în care trebuie să se cânte. Cum e Serenada, de exemplu. Nu-s tocmai confortabil cu cântatul și plănuiesc să rezolv asta cât mai curând.

În rest, cred că mi-ar plăcea teribil de tare să iau parte la oricare dintre probele din emisiune.

 

Au existat incidente, accidente, evenimente neprevăzute la filmări?

 

Incidente, nici vorbă. La accidente a dat Marius Manole tonul atunci când și-a ciobit un dinte cu microfonul de la Trupa de show. Și-asta s-a întâmplat doar pentru că emisiunea funcționează ca o infuzie de energie și bună dispoziție. Și nu, Marius nu are nici un frate stomatolog, cum a apărut în presă.

 

Visai de mic să devii actor. Care ți-au fost modelele în materie, care erau actorii la care te uitai ca la niște zei?

 

Cred cu tărie în importanța modelelor și în rolul mentoratului, dar n-aș putea să izolez o persoană despre care să spun că mi-a fost model. Am crescut în Alexandria și nu am avut contact cu teatrul profesionist, live, până în clasa a zecea. Vedeam actori doar în filme sau în spectacole de teatru filmate. Cred că asta a avut o contribuție majoră la faptul că nu am avut modele

Mi-a luat ceva până să înțeleg că actoria e o meserie reală care chiar poate fi practicată, și că oamenii ăia din filme există cu adevărat. Inițial îmi doream să fiu actor așa cum își doresc copiii să se facă aviatori.

Acum sunt fascinat de o mulțime de actori, actrițe sau practicieni din domeniul teatrului și filmului și încerc să “fur” tot ce e mai bun de la acești oameni atunci când intru în contact cu ei.

 

După liceu, la Alexandria, ai înființat Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis. Mai există? Dacă da, te implici în continuare în desfășurarea lui? În ce perioadă a anului se ține?

  

Există și mă bucur să pot spune că există bine. Mă ocup în continuare de organizarea festivalului împreună cu o echipă absolut senzațională ce reunește, pe perioada desfășurării propriu-zise, peste 100 de oameni.

În timp, festivalul s-a conturat într-un proces solid de educație alternativă prin teatru și are toate caracteristicile unui real fenomen. Ediția de anul acesta (a opta) s-a desfășurat între 8 si 16 august și a reunit peste 200 de tineri din toată țara care au luat parte la atelierele, serile de mentorat, spectacolele și masterclass-urile Ideo Ideis. Președintele de onoare al festivalului este Marcel Iureș și ne bucurăm de susținerea activă a unor oameni ca Marius Manole, Cătălin Ștefănescu, Andi Vasluianu, Medeea Marinescu, Vlad Zamfirescu și mulți alții.

De curând, am lansat un proiect ce vine ca o continuare la Ideo Ideis. Se numește Alternopedia, se întâmplă în București și are ca obiective dezlănțuirea potențialului creativ și explorarea personală prin tehnici teatrale. Practic, sunt niște ateliere la care poate lua parte orice persoană de peste 14 ani, care vrea să se cunoască mai bine și, de ce nu, să se (re)descopere.

 

Ești de meserie actor. În ce piese joci la ora actuală?  

 

În prezent pot fi văzut în “Îngeri in America” la Teatrul Metropolis, “Familia Tot” și “Furtuna” la Centrul Cultural pentru Unesco Nicolae Bălcescu și în “Dom Juan” la ArCuB. Toate aceste spectacole sunt realizate de Victor Ioan Frunză împreună cu o echipă minunată de tineri actori. Mi-am petrecut cu ei ultimii trei ani și a fost unul dintre cele mai profunde și revelatoare procese de învățare prin care am trecut.

Ne pregătim de plecarea într-un turneu în Ungaria cu spectacolul “Familia Tot”. Urmează să jucăm la Gyula și la unul dintre cele mai importante teatre din Budapesta – Katona Joseph.

 

Ai apărut și în multe reclame publicitare. La ce produse ai făcut reclamă? La ce anume nu ai accepta niciodată să faci reclamă?

 

Am apărut în reclame la “cele obișnuite” – bănci, telefonie mobile, publicații etc. Au fost aparitii izolate; nu am fost imaginea unui anumit brand. E o diferență sensibilă între a fi actor într-un spot publicitar și a fi imaginea unui brand. Cred că atunci când devii imaginea a ceva e important să te indentifici într-o oarecare măsură cu produsul respectiv și să crezi în valorile și aspectele pe care le promovezi.

Cred că “niciodată” este un termen parțial incompatibil cu natura ființei umane, așa că m-aș feri să spun că nu voi face “niciodată” reclamă la lucrul X. Pot spune, însă, că m-aș bucura să am ocazia să promovez lucruri/proiecte valoroase în care să cred și să-mi doresc să ajungă la cât mai mulți oameni.

 

Pe internet există o filmare cu tine, imitându-l pe Mircea Badea. E greu de imitat Mircea? De ce ai făcut-o? 

  

Nu mă consider un bun imitator. Și nici nu sunt. Cred că “succesul” acelui spot a fost datorat contextului, iar asemănarea dintre noi provine dintr-un tip de combustie interioară similară. Poate că a ajutat puțin și o oareșce asemănare fizică.  Clipul respectiv e făcut în 2009 (eram anul 3 la actorie pe-atunci și mă bucurăm de orice job) și recunosc faptul că a primit mai multă atenție decât mi-aș fi dorit. M-am raportat la acel clip ca la oricare altul fără să întrezăresc impactul pe care l-a avut. Sunt eminamente apolitic și-au fost multe momente în care mi-am dorit să nu fiu prins în mijlocul controversei respective.  E ceva ce aparține de trecut și m-aș bucura să rămână în felul ăsta.

 

Spui că ești workaholic. Care-I recordul tău în materie de muncă neîntreruptă?

 

Nu am cuantificat niciodată orele de muncă și nici nu mi-am propus să dobor vreun record în domeniu. Încerc, pe cât posibil, să fac ceea ce-mi propun și nu mă dau în lățuri să investesc oricât timp e nevoie în asta. Când pasiunea coincide cu munca, e ideal.

Am formidabilul noroc să profesez în domenii care îmi plac foarte tare, așa că munca e un proces plăcut și plin de satisfacții, de cele mai multe ori. Și tendința e să nu te oprești din a face lucruri plăcute.  

Acum ceva vreme am avut revelația faptului că am reușit să fac ceva ce i-am spus mamei mele atunci când m-a întrebat de ce vreau să dau la actorie. Și anume că îmi doresc să mă trezesc dimineața cu chef și nerăbdare pentru ceea ce urmează în timpul zilei.

 

Apropo de ”Totul e permis”, ce ți-ai dori tu cu ardoare, dar nu-ți poți permite?

 

Depinde dacă ne referim la impedimentele materiale sau la cele de spațiu/timp.

Am o listă întreagă de lucruri pe care mi le doresc cu ardoare. Nu e o metaforă, chiar am o lista scrisă. 

O mică selecție ar include: să văd toate cele 194 de țări ale lumii, să călătoresc în spațiu, să citesc toate cărțile din lista “de citit”, să văd toate spectacolele din repertoriul Cirque du Soleil, să escaladez un munte, să fac regie de teatru, să învăț să cât la saxofon…

Mai sunt și altele pe care n-ar fi bine  să le spun aici, din considerente de decență. Ăsta e momentul ăla în care m-ai fi auzit râzând dacă făceam interviul ăsta față în față. 

 

 Ce-ți permiți să faci cel mai des? 

  

 Întrebarea suferă același amendament ca cea de mai sus. Depinde la ce ne referim. 

 În principiu, lucruri care să mă ajute să funcționez și să-mi provoace stări de bine. 

 

De ce ar trebui să mă uit, din 2 octombrie, la “Totul e permis”?

 

Pentru că îți garantez că o să te doară pomeții la sfârșitul emisiunii, de la atâta râs. Și pentru că reunește un număr impresionant de oameni interesanți care vor putea fi văzuți în situații foarte diferite de cele în care i-ai văzut până acum. La propriu!