Artă este scris între ghilimele

Yasmina Reza, dramaturg de notorie­ta­te, născută la Paris, şi-a intitulat una dintre piese, jucată pe multe sce­ne mari ale lumii, Artă, între ghi­li­me­le, semnele de punctuaţie dând alt înţeles acestui cuvânt. Aşa apare ti­tlul piesei şi în traducerea ro­mâ­nească ce aparţine Violetei Popa.

În week-end, "Artă" a avut premiera la Teatrul Bulandra, Sala Izvor, în viziunea regizorală a lui Cristian Juncu. E o comedie şi râd oamenii în tim­pul reprezentaţiei, dar la final ob­servi starea multora dintre spectatori, răvăşiţi de-adevăratelea. Despre acest text, criticul Dan C. Mihăilescu scria că este, schematizând (aşa cum precizează), "un salt al autoarei de la psihologism la intelectualism".

Regizorul Cristian Juncu a distribuit excelent actorii pentru cele trei personaje, trei buni şi vechi prie­teni (foto): Mark - un tip nemulţumit, provocator (Vlad Zamfirescu); Serge - încrezut, dând senzaţia că e şi pu­ter­nic (Şerban Pavlu) şi amuzantul şi ne­hotărâtul Yvan (Gheorghe Ifrim). Mă­rul discordiei este un ta­blou, cum­părat pe o sumă frumuşică de Serge. Un tablou pictat în alb. Deşi se uită toţi trei la această lucrare a unui autor "bine cotat", fiecare vede di­ferit. Ser­ge crede că a achiziţionat o valoare. Mark vede un tablou alb cu dungi albe. Yvan e între două "fo­curi", el tolerează gestul lui Serge. E motiv de con­flict. În spate însă e altceva, e o po­veste despre oameni, despre re­laţia din­tre trei prieteni, care nu sunt obiş­nuiţi să comunice şi să ac­cepte cu răb­dare opinia celuilalt. Ai im­presia că fiecare personaj preferă mo­nologul în locul dialogului. Este ca şi cum şi-ar ascunde privirile în ta­bloul pictat în alb şi în care găseşte re­fu­giu gândului. Jocul uşor, antrenant al in­ter­pre­ţilor, care ştiu să sudeze o relaţie sce­ni­că trainică, viziunea simplă, la pri­ma vederea, a regizorului, dar atât de preţioasă în detalii, atât de con­vin­gă­toare în construcţia spectacolului şi decorul foarte grăitor, nostim, realizat în gri (Cosmin Ardeleanu), care vine într-un contrast izbitor cu albul tabloului, conduc, ca în piesă, la un compromis rezonabil. E atât de frumos.