Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Originea cuvântului
Cuvântul „biscuit” provine din limba franceză, „biscuit”, care la rândul său se trage din latinescul „bis coctus”, însemnând „copt de două ori”. Această formă este considerată corectă și se folosește în majoritatea țărilor europene. În limba engleză, „biscuit” se referă, de asemenea, la un produs de patiserie.
Pe de altă parte, „biscuite” este o formă adaptată la normele fonetice ale limbii române, fiind folosită mai ales în limbajul popular. Deși nu este greșită, această formă nu se regăsește în majoritatea dicționarelor oficiale și nu este utilizată în limbajul literar sau formal.
Conform “Dicţionarului Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române” forma corectă pentru singularul substantivului “biscuiţi” este biscuit.
Exemplu: Doresc un biscuit din pachetul tău.
BISCUÍT, biscuiți, s. m. 1. Produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură, tăiat în diferite forme (cerculețe, pătrățele, litere etc.). 2. Semifabricat din ceramică neglazurată, ars numai o dată și folosit la fabricarea faianței sau a porțelanului. 3. Porțelan supus la două arderi succesive, a cărui structură imită marmura. – Din fr. biscuit.
Forma corectă: Biscuit respectiv biscuiţi.
Forma greşită: Biscuite.
Citește pe Antena3.ro
Utilizarea corectă
Așadar, forma corectă, conform normelor lingvistice, este „biscuit”. Aceasta este acceptată în scris și utilizată în mod formal, iar „biscuite” poate fi considerată doar o variantă populară.
Este important să fim conștienți de aceste distincții lingvistice, mai ales că înțelegerea corectă a termenilor ne ajută să ne exprimăm mai precis și să evităm confuziile. Așa că, data viitoare când te gândești la acel delicios biscuit, alege să folosești forma corectă și să aduci un strop de rigoare în conversațiile tale!
