Unul dintre numele antice al oraşului Antalya de azi a fost Pamphilea. Adică "pământul tuturor triburilor". Aici, în epoca romană, găsiseră un loc unde să trăiască în armonie şi bună înţelegere aborigenii şi coloniştii imperiali. Pământul rodnic şi bogăţiile nemăsurate, marele port de unde ridicau ancora corăbii ce duceau mărfurile preţioase ale Asiei până în Egipt, la Roma sau pe coastele Iberiei - toate creau premisele unei existenţe prospere. Ridicată pe vremea împăratului Hadrian, cetatea era probabil una dintre cele mai bogate din vremea sa. Iar carele cu mărfuri care intrau în cetate erau atât de încărcate încât roţile lor au săpat şanţuri adânci în dalele de marmură - şanţuri care se văd şi astăzi, acoperite de un pod de sticlă pe care călătorii trec cu uimire şi sfială. Tot din perioada lui Hadrian datează şi o poartă de marmură, pe sub care împăratul şi suita sa au trecut în anul 130 d.Hr., în timpul vizitei acestuia în regiune. Înaltă de 14 m, poarta fusese tăiată în zidul de incintă al oraşului, fiind flancată de două turnuri masive, reunite cu trei arcade decorate cu fineţe.
Un alt nume vechi al Antalyei, mai vechi chiar decât Pamphilea, a fost Atallea. Aşa se chema cetatea ridicată în cinstea lui Atall, un vestit conducător din secolul al II-lea î.Hr.. Dar e atât de multă vreme de atunci...!
PE URMELE APOSTOLULUI PETRU ŞI A LUI... ALAADDIN
În Antalia a debarcat Apostolul Petru, împreună cu discipolii săi, în timpul primei sale călătorii în Asia Minor (Asia Mică). În epoca bizantină (sec IV-V d.Hr.) creştinismul a început să se extindă în regiune. În anul 1207, oraşul a căzut sub regimul seleucizilor, iar către sfârşitul secolului al XIV-lea, a intrat sub suveranitatea Imperiului Otoman.
Din această perioadă datează vechiul port, restaurat în întregime în 1988, un loc ideal pentru plimbare şi destindere, mai ales că de acolo până în centrul turistic distanţa este relativ mică, iar pe traseu întâlneşti numeroase hoteluri, restaurante, buticuri şi chiar un bazar. Din port, se poate închiria o barcă pentru a merge în larg, până în dreptul uluitoarei cascade de pe râul Duden, care se varsă direct în mare.
Emblema oraşului Antalya, nu departe de portul vechi, este Minaretul Ivli sau "minaretul flaut", ridicat în 1230, pe vremea stăpânirii seleucizilor. E uşor de recunoscut după cărămizile sale roşii şi plăcile de faianţă albastră. Nu departe se află Moscheea Alaaddin, construită în veacul al XIII-lea de sultanul seleucid Keyrubat I Alaaddin. Nu e acel Aladin cu lampa fermecată, însă vestigiile din vremea în care a trăit sunt încărcate şi ele de legendă.
Alte mărturii arhitecturale care incită curiozitatea călătorului sunt turnul orologiului din piaţa oraşului vechi - Kalayci este numele centrului istoric al Antalyei -, precum şi minaretul retezat, ruină a unei moschei distrusă de un incendiu şi care cu veacuri în urmă fusese biserică bizantină (multe bazilici, ca şi aceasta, au fost transformate, de-a lungul timpului în moschei). Oraşul vechi este ideal pentru amatorii de suveniruri - sunt o mulţime de magazine cu antichităţi şi obiecte tradiţionale - ca şi pentru cei care adoră o plimbare pe străduţele pitoreşti, cu case specifice pentru secolele XVIII-XIX, care încântă privirea prin elementele arhitecturale şi de decor.
CASCADE TUMULTOASE ŞI PLAJE MIRIFICE
De-a lungul veacurilor, locurile acestea au fost stăpânite de bizantini, mongoli şi seleucizi, fiecare dintre ei cucerind cu arma în mână dreptul de a stăpâni acest oraş încântător, construit pe un platou calcaros, ale cărui faleze plonjează direct în mare. Peisajul, de altfel, este tulburător, iar dacă vrei să simţi semeţia acestor locuri nu ai decât să te apropii de cascada de pe râul Duden, în apropiere de plaja Lara, unde apa acestuia se aruncă în braţele mării de la o înălţime de peste 30 de metri. Este spectaculoasă şi neverosimilă această tumultuoasă revărsare de apă dulce în marea sărată! Turcii numesc această cascadă Karpuzkaldiran.
RIVIERA TURCIEI
Situată în largul golf Korfezi, staţiunea Antalya nu este decât o fărâmă dintr-o mirifică regiune turistică supranumită "Riviera Turciei".
La vest sunt frumoasele plaje de la Konyalta, cu prundiş alb şi rotund. Aici vegetaţia înverzeşte ţărmurile, înmiresmând aerul. Livezile de lămâi, portocali, mandarini, curmali, smochini, piersici şi bananieri se profilează pe conturul mai îndepărtat încă al Munţilor Taurus. Văzute din larg, coastele acestea ale Antalyei constituie un cadru mirific. Konyalta este, în genere, căutată de turiştii tineri şi activi, pentru că aici există numeroase posibilităţi de distracţie - cluburi, discoteci, cazinouri etc. - dar şi pentru că hotelurile sunt ceva mai ieftine, fiind vechi, dar destul de cochete.
În partea estică a staţiunii, se întinde frumoasa şi eleganta plajă Lara, cu un nisip fin şi multe hoteluri noi, de la cele mici, de două sau trei stele (din Lara Veche) până la marile hoteluri gigant, de patru-cinci stele (Lara Nouă), care oferă servicii turistice all-inclusive, cu acea componentă exclusivistă, dată de întinderea complexelor, de multitudinea de oportunităţi pentru petrecerea timpului liber, de SPA-urile voluptupase şi chiar de micile plaje private, unde se pot organiza petreceri incitante.
În extremitatea estică a plajei Lara se găseşte o microstaţiune exclusivistă, numită Kundu sau Aksu, cu plaje largi şi hoteluri de elită, care promit o vacanţă luxoasă şi liniştită. De asemenea, Kundu este căutată de amatorii de distracţii nocturne şi de shopping.
Antalya este o regiune încântătoare, cu o existenţă trepidantă şi multe oportunităţi de distracţie, ideală pentru persoanele dinamice. Microclimatul blând - favorizat de golful larg şi închis -, lipsa vânturilor puternice, apa de o limpezime fără cusur, deschiderile culturale pe care le oferă - toate fac din Antalya şi Kundu două destinaţii de excelente pentru un turism de calitate.