Călătorie la Muntele Athos!

Loc ales, Gradină a Maicii Domnului, martor şi moştenitor al strălucitei culturi bizantine, Muntele Athos e un tezaur ortodox, alături de Ţara Sfântă. Împreună cu Sinaiul şi Taborul, el constituie triada munţilor dumnezeieşti. Pe Athos, s-a desăvîrşit, în construcţia bisericilor, opera întregii ortodoxii. O asemenea concentrare de simboluri religioase e unică în lumea ortodoxă şi n-ar trebui să ne surprindă atracţia pe care o exercită faţă de omul simplu, dornic să vadă, măcar o dată în viaţă, Muntele Sfânt (care, din nefericire, printr-o lege nescrisă şi de îndelungată tradiţie monsatică,  barează accesul femeilor pe teritoriul republicii autonome recunoscute ca atare de statul grec).

Pentru noi, românii, Muntele Athos pare că face parte integrantă din istoria voievodatelor Moldova şi Ţara Românească, într-atât domnitorii lor s-au străduit, cinci sute de ani, să le apere existenţa şi continuitatea.   

Sfîntul Munte Athos din Grecia cuprinde, astăzi, şase categorii de aşezăminte monastice: mănăstiri, schituri, chilii, bordeie şi sihăstrii. Din cele 20 de mănăstiri,  17 sînt greceşti, una e rusească, una sîrbească şi alta bulgărească. Noi, românii, avem trei: schiturile Prodromu, Lacu şi Colciu, construite în partea răsăriteană a peninsulei, fie cu ajutorul voievozilor români, fie cu noi contribuţii şi strădanii. Pînă în 1914, locuitorii Sfîntului Munte  numărau de vreo 5.400 de persoane, dintre care 5.000 - monahi. Azi, au mai rămas 2.000. La Athos, toţi monahii, atunci cînd sînt primiţi ca novici sau tunşi în monahism, dobîndesc cetăţenia greacă, fără altă formalitate. Ei dispun de o organizare administrativă autonomă.
Portul de intrare al Sfîntului Munte e Dafni, denumire care se datorează nenumăraţilor dafini care cresc în zonă. "Cînd am pus pentru prima dată în viaţă piciorul pe insulă, la Dafni, am simţit că mă aflu într-o altă lume", ne spunea  pictorul Mihail Gavril, întors dintr-un pelerinaj făcut cu mai mulţi prieteni din România, Elveţia şi SUA. El a trăit, cîteva zile, printre călugări, o experienţă unică: "Am dat de un program ca la cazarmă. Scularea, la ora 3:30, cînd se asculta slujba la biserică, pînă la ora 7:00. Prezenţa noastră la slujbă era obligatorie. Oricine vine la Athos mănîncă şi doarme fără plată, dar trebuie să se supună programului general din mănăstire. La 7:00 - micul dejun, apoi fiecare pleacă la locul hotărît de către stareţ pînă la 15:30, cînd se pune masa principală a zilei. După ce s-a mîncat, se face slujba de vecernie, iar la 22:00 se dă stingerea. Eu, unul, n-aş rezista la un astfel de ritm permanent", ne mai spune Mihai Gavril. Renascentist modern, Mihai crede în miracole. "La Athos", spune el, "viperele nu muşcă, iar fumătorii ca mine nu simt nevoia să mai fumeze pe tot timpul şederii!"

Dacă vă hotărâţi să faceţi şi voi un pelerinaj la Muntele Athos, vă pot sugera un traseu,  completat cu detalii absolut necesare pentru a face din călătoria aceasta un moment important al vieţii voastre. O serie de amănunte practice puteţi afla şi  de pe site-ul http://www.proarad.ro/athos-meteora/ , iar planificarea unui traseu e mai uşor de realizat cu ajutorul Centrului de Plerinaje Sf. Apostol Pavel din cadrul Patrarhiei Române, al cărui site este www.pelerinaj.ro. Înainte de orice, e bine să ştiţi că şederea la Muntele Athos trebuie, obligatoriu, reglementată printr-un permis special pe care trebuie să vi-l asiguraţi cu mult timp înaintea plecării în Grecia.

Iată şi un posibil traseu de urmat! Aşadar, în prima zi de deplasare puteţi pleca, oricât de devreme, pe ruta România - Sofia - Kulata (frontiera bulgaro-greacă) - Serres - Ouranoupolis (portul grec de plecare spre Sfântul Munte). Vă cazaţi la Ouranopolis, unde sunt multe hoteluri şi camere la particulari, cu preţuri modice, pentru pelerini. A doua zi, la ora 7, vă faceţi, la biroul de pelerinaje din Ouranoupolis, formalităţile de plecare la Sfântul Munte. Un vaporaş vă va prelua, la ora 9,30,  pentru a parcurge, timp de aproximativ două ore, distanţa până în portul Dafni. Zilnic, aici debarcă nu mai mult de 200 de pelerini, deţinători ai unui permis de şedere. Din Dafni, trebuie să mergeţi cu un microbuz până în capitala Sfantului Munte, Karea, unde va trebui să vă cazaţi,  pentru a putea ataca, mai apoi, cu forţe proaspete, primele obiective: Mănăstirea Protaton, Mănăstirea Koutlomoussiou, Chilia Sf. Gheorghe Colciu. În ziua a treia, vă deplasaţi cu maşina către Mănăstirea Vatoped, unde vă veţi şi caza. De la Vatoped urmează să cautaţi un mijloc de transport, de regulă, tot un microbuz, pentru a ajunge, în ziua a patra,  la mănăstirile Pantokrator, Stavronichita, Iviron, Filotheu, Karacalu; în sfârşit, veţi putea poposi la Schitul Lacu, ţinut de călugări români, unde veţi rămâne peste noapte. În ziua a cincea, puteţi face o deplasare cu maşina la Izvorul Sfântului Atanasie, la Marea Lavră, apoi la schitul românesc Prodromu, unde veţi participa la programul liturgic şi vă veţi caza. În ziua a şasea, reveniţi la Mănăstirea Vatoped, pentru a lua autocarul spre Karea, apoi veţi fi transferaţi până la portul Dafni.  La ora 12, aveţi vapor către Ouranoupolis, iar după ora 14,30, când ajungeţi acolo, vă decideţi dacă mai rămâneţi o noapte în oraş ori vă reîntoarceţi de îndată în România.  Notaţi că, de la Bucureşti până la Ouranoupolis, se fac, în medie 12 ore. Atenţie, dacă sunteţi cu maşina, la drumurile Bulgariei şi la poliţiştii lor, mai zeloşi decât ai noştri. Drum bun!