Castelul Malbork, un "clasic” al fortăreţelor medievale

Castelul Malbork a fost construit în Prusia de către Ordinul Teutonilor. Numele dat iniţial a fost Marienburg, mai exact, Cetatea Mariei, Fecioara Maria fiind protectoarea Ordinului. Oraşul care s-a dezvoltat în jurul construcţiei a primit aceeaşi denumire, însă din anul 1945, intrând în posesia Poloniei, a primit denumirea de Malbork.

Castelul a fost fondat în 1274. Deşi la început a fost doar unul dintre castelele aflate în patronajul Ordinului Teutonilor, după 1309, când Vaticanul a pornit mişcarea de persecuţie împotriva Cavalerilor Templieri, Ordinul a preferat să se mute în nou cucerita zonă Danzic, a Prusiei, făcând din Marienburg noul sediu central. Castelul a fost extins de mai multe ori de-a lungul patronajului teutonilor, devenind cea mai mare clădire fortificată în stil gotic din Europa, la acea vreme. Castelul era împărţit în mai multe subdiviziuni: castelul de sus, castelul de mijloc şi castelul de jos, separate de mai multe turnuri. De dimensiuni foarte mari, Marienburg a adăpostit în vremuri grele chiar şi 3000 de cavaleri. Având o pozie geografică foarte bună, pe râul Nogat, accesul la corăbiile care navigau pe acesta s-a putut face foarte uşor, ajutând astfel la dezvoltarea castelului şi la creşterea importanţei sale în zonă.

În 1457, după decăderea treptată a Ordinului, membrii acestuia au fost convinşi să părăsească Marienburg, lăsând loc unui nou chiriaş: regele Casimir al IV-lea. Din 1466, castelul a devenit reşedinţă a familiei regale pursace. După prima înpărţire a Poloniei, în 1772, castelul a avut însă o soartă crudă: a fost abandonat de oficiali şi grandoarea i-a fost umbrită de utilitate: el a găzduit armata prusacă timp de 30 de ani. S-a vorbit chiar de demolarea minunatului edificiu, dar Friedrich Gilly a întors din nou privirea publicului spre castel publicând la Berlin, în încercarea de a-l salva de la demolare, mai multe gravuri cu castelul şi arhitectura lui. A fost o redescoperire a moştenirii teutonilor pe care întreaga Europă a privit-o cu interes. Foarte interesant este că a avut un atât de mare impact asupra publicului ca stil şi model de putere, încât însuşi Hitler a vrut construirea unuia asemănător pentru instruirea membrilor de partid. Chiar dacă nu a reuşit să îl construiască, a decretat un pelerinaj anual la originalul Marienburg pentru toţi tinerii nazişti, Tinerimea hitleristă şi Liga fetelor germane.

Astăzi, castelul este un exemplu clasic al unei fortăreţe medievale, fiind în acelaşi timp cel mai mare castel gotic din caramidă din lume. În anul 1997 a fost adăugat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.