Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Situl Hallstatt din Alpii austrieci, cea mai veche mină de sare din lume şi o sursă inepuizabilă de descoperiri arheologice, va trece în perioada următoare printr-un proces de consolidare menit să protejeze principalele galerii ale sale în faţa deplasării terenului.
Deschis la mijlocul lunii august, şantierul vizează "conservarea pentru generaţiile viitoare" a acestui loc inclus în anul 1997 în Patrimoniul Mondial UNESCO, a precizat Thomas Stelzer, guvernatorul statului Austria Superioară (vest). "La fel ca în cazul tuturor minelor, terenul exercită o presiune asupra galeriilor şi reprezintă o ameninţare deoarece ar putea provoca închiderea acestora dacă nu se face nimic", a explicat arheologul Hans Reschreiter, responsabil cu lucrările.
Hallstatt nu este insa o mină ca oricare alta. Exploatată de 7.000 de ani, ea este cea mai veche salină din lume. În plus, în prima jumătate a mileniului I î.Hr. zona a fost leagănul unei civilizaţii cu o bogăţie de neegalat în Europa, care a primit numele "civilizaţia Hallstatt". Cu vedere la un lac natural, valea Hallstatt, situată la peste 800 de metri deasupra nivelului mării, găzduieşte un imens depozit de sare, reziduu al unui ocean de acum 250 de milioane de ani.
"Prosperitate fără egal"
Situl a devenit insa celebru la mijlocul secolului al 19--lea, dupa descoperirea unei necropole fără echivalent."Au fost exhumate mii de trupuri, aproape toate prezentând o bogăţie de ornamente din bronz, în mod obişnuit rezervate celor mai înstăriţi. Osemintele purtau urmele unei munci grele, dar şi semnele unei prosperităţi fără egal", a subliniat Reschreiter.
Sarea, supranumită mult timp "aurul alb", era la vremea aceea nepreţuită, iar Hallstatt producea până la o tonă pe zi aprovizionând "jumătate din Europa". "Această localitate greu accesibila a devenit în perioada 800 î.Hr. cea mai bogată de pe continent şi o platformă importantă pentru schimburi" comerciale, a adăugat cercetatorul. Mărturie stau săbiile cu mâner din fildeş african sau vasele cu vin descoperite în acest sit.
Un al doilea proiect de săpături, pus în aplicare în urmă cu 60 de ani de Muzeul de Istorie Naturală din Viena, a adus la lumina zilei noi surprize. În resturile galeriilor îngropate la peste o sută de metri adâncime, arheologii au descoperit dovezi unice ale unei activităţi industriale din Epoca Bronzului (între 3.000 şi 1.000 î.Hr.), a detaliat Reschreiter adăugând că activitatea minieră presupunea angajarea unui număr mare de persoane şi era foarte bine organizată.
Pe lângă stâlpi de susţinere din lemn vechi de peste 3.000 de ani şi perfect conservaţi în sare, aceste săpături au scos la iveală şi multe unelte, dar şi mănuşi din piele şi milioane de resturi de la torţele de iluminat din pin.
Scară veche de 3.000 de ani
Punctul culminant al acestor descoperiri este o coardă groasă cât pumnul şi o scară din lemn cu lungimea de opt metri ce datează din anul 1.100 î.Hr., cea mai veche din Europa. "Este atât de bine conservată încât ar putea fi dezmembrată şi reasamblată fără niciun pericol", a spua arheologul.
Mina nu a încetat niciodată să funcţioneze din vremurile preistorice şi până în prezent. De asemenea, ea a fost exploatată de celţi - a căror "capitală" era uneori considerată Hallstatt - şi utilizată în perioada romanilor pentru a se putea plăti "în natură" salariul legiunilor staţionate la Dunăre. Salina are şi astăzi patruzeci de angajaţi şi furnizează echivalentul a 250.000 de tone de sare pe an, obţinută graţie unei tehnici de extracţie pe bază de apă sub presiune. AGERPRES
Citește pe Antena3.ro
