Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În judeţul Suceava, în nordul Carpaţilor Orientali, între muntele Suhard şi Obcinile Mestecănişului, pe malurile Bistriţei Aurii, se află comuna-muzeu Ciocăneşti. Este aşezată la răscurce de drumuri: al celui care face legătura dintre Moldova de Nord şi Transilvania, prin pasul Tihuţa (1227 metri altituine), străbătând curmătura Mestecăniş (1096 metri altitudine) şi Depresiunea Dornelor, şi al celui care, prin Pasul Prislop (1414 metri altitudine) face legătura cu Maramureşul istoric. Peisajul fabulos oferă toate formele imaginabile de turism: de la cel balnear sau de echitaţie până la turismul care necesită un plus de curaj – mountain biking, rafting (coborârea, într-o barca gonflabilă, pe un râu cu ape repezi), parapantă, deltaplan, caving (incursiune ghidată în peşteri, care presupune orientare şi depăşirea unor obstacole). Nu sunt multe zone în lume, unde toate acestea să vă fie oferite într-un singur loc.
Dar comuna Ciocăneşti este unică prin faptul că, urmând o tradiţie nu mai vehe de 65 de ani, casele sunt încondeiate ca ouăle de Paşte, cu aceleaşi motive care se regăsesc în costumele tradiţionale ale localnicilor. E o încântare să te plimbi pe uliţe, în orice anotimp, admirând formele şi culorile de pe ziduri, cu sentimentul că trăieşti un Paşte continuu.
Totul a pornit în 1950, când Leontina Ţăran şi-a renovat casa şi i-a venit ideea s-o încondeieze, cu motivele cu care picta, după obiceiul creştin, ouăle, la marele praznic al Învierii. Leontina a ales să trăiască într-o cămăruţă din curte, ca să-şi transforme casa în muzeu şi s-o deschidă publicului larg. Între zidurile încondeiate se află valoroase colecţii de costume populare bucovinene, covoare, ştergare – tot ceea ce mâinile binecuvântate ale unei femei a lucrat de-a lungul întregii vieţi.
Nu doar că administraţia locală a emis, după Revoluţie, o decizie prin care încurajează oamenii să-şi încondeieze casele nou construite, dar le oferă gratuit materialele necesare. Primăria însăşi e pictată, ca de altfel şi biserica parohială.
Cheia succesului, motivul pentru care aici se adună în tot timpul anului o multime de turişti din întreaga lume este nu doar că au ce vedea, ce învăţa şi cu cine să interacţioneze, ci şi că, din ianuarie până în decembrie, comuna le oferă cele mai plăcute soluţii de petrecere a timpului. Pe lângă Festivalul Naţional al Ouălor Încondeiate, care, anual, în preajma Paştelui, adună artişti populari din toată România, există un Festival al Păstrăvului, unde în fiecare an sunt lansate pe Bistrița Aurie plute vechi de lemn, dar şi un Festival Naţional de Datini şi Obiceiuri, unde ciocăneştenii îşi celebrează istoria străveche, atestată documentar din anul 1400, când domniţa Ana i-a adus domnitorului Alexandru cel Bun, ca zestre, întregul munte Suhard. Legenda spune că meşterii locului - armurieri din tată în fiu, vestiţi prin iscusinţa cu care ciocăneau fierul (de aici şi onomastica specifică: cei mai mulţi, în frunte cu primarul, se numesc Ciocan) – au făcut săgeata, aurind-o cu pulbere din Bistriţa, pe care Stefan cel Mare şi Sfânt a tras-o ca să fixeze locul mănăstirii Putna.
