x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Calatorii Coborând în lumea de sare

Coborând în lumea de sare

de Simona Chiriac    |    26 Apr 2010   •   00:00
Coborând în lumea de sare

În salină este bine să cobori vara, când te ia toropeala după o zi cu mult prea mult soare. Cea mai apropiată de bucureşteni este cea de la Slănic Prahova (considerată a fi şi cea mai mare din Europa), unde cobori cu liftul 200 de metri în măruntaiele pământului pentru a trăi senzaţii tari.

Temperatura este constantă, de 12 grade C, aşa că veţi simţi un fior plăcut. Deşi lumina este uşor difuză, sala înaltă de 45 de metri îţi taie respiraţia. Te simţi ca într-un balon de săpun, protejat, dar în acelaşi timp intimidat de pereţii reci, lucioşi, pe care-i atingi cu mâna ca să te convingi că nu sunt o iluzie.

SALA DE SARE
Salina este formată din 14 camere de dimensiuni considerabile (întregul "edificiu" are suprafaţa de aproape 80.000 de mp), fiecare având propriile caracteristici. Astfel, în Sala Genezei sunt sculpturile în sare ale lui Traian şi Decebal, luminate discret cât să le confere o aură de măreţie. Lacul de saramură neclintit, împrejmuit cu un gard din lemn (pentru a nu-i tenta pe aventurieri), este iarăşi o privelişte interesantă.

Bolnavii de astm coboară în salină pentru o cură de aer sărat. Pentru ei există scaune, paturi, băncuţe, iar copiii şi tinerii- au la dispoziţie un teren de fotbal şi altul de handbal, piste pentru alergări. O dată la doi ani în salină are loc Concursul Naţional de Aero-modelaj, un eveniment la care participă cluburile de aeromodelism din întreaga ţară. În rest, maşinuţe cu baterii pentru copiii nerăbdători, un bufet cu o ofertă nu foarte atractivă, o masă de biliard şi multe camere de fotografiat ce imortalizează pereţii lucitori de sare şi din loc în loc oameni cu capul dat pe spate, scrutând înălţimile de sare.

GROTA MIRESEI
Întoarcerea la "viaţă", urcând din nou cu liftul preţ de vreo două-trei minute, este echivalentă de fapt cu o aclimatizare. Începi să te obişnuieşti cu aerul încins, prea încărcat din Slănic Prahova. Poţi să mergi însă la Muntele de Sare, declarat astăzi rezervaţie naturală, un munte sculptat de ape şi ploi, care au format lacuri carsto-saline, precum Baia Baciului, Grota Miresei, Baia Verde sau Lacul Porcilor.

Oferta fiind variată, poţi însă să te scufunzi, sau măcar să te străduieşti, în lacul de lângă Grota Miresei. Dacă vă intrigă numele, întrebaţi un localnic şi va fi foarte bucuros să vă povestească legenda fetei frumoase care a preferat să moară decât să trăiască departe de iubirea vieţii ei. Ca să te bucuri de binefacerile lacului (apa sărată tămăduieşte bolile de oase şi redă articulaţiilor mobilitatea) trebuie să plăteşti o taxă. Vei avea însă parte de o zi minunată, iar dacă nu ştiţi să înotaţi, nu vă faceţi griji: sarea vă ţine la suprafaţă oricât de încăpăţânaţi aţi fi.

ISTORIC
Mina de la Slănic Prahova este veche de aproape 400 de ani, de pe vremea când documentele atestau existenţa Moşiei Slănic. Au fost săpate mai multe galerii - Carol, Mihai (prima galerie electrificată din întreaga ţară), Unirea şi Victoria -, ultima dintre ele închizându-se în 1992. Astăzi este valorificat potenţialul ei turistic, statisticile arătând că zilnic coboară în mină, în medie, mai bine de 400 de turişti. Taxa de intrare este accesibilă, 14 lei, existând reduceri pentru elevi şi studenţi. Turiştii se pot bucura de proprietăţile aerului sărat din mină de marţi până vineri, între orele 9:00-13:00 şi sâmbăta şi duminica, între orele 9:00-17:00.

×
Subiecte în articol: turism balnear