Cu toate pânzele sus prin Canare

Echipajul velierului Phoenix, format din Marius, Bogdan şi Cătălina Albu, e din nou gata de plecare. O bună aprovizionare şi o realimentare cu motorină sunt suficiente pentru a putea porni la drum. Urmează o etapă aşteptată cu nerăbdare: traversarea Oceanului Atlantic. Această traversadă se va desfăşura în trei etape: în prima etapă se parcurge distanţa dintre Strâmtoarea Gibraltar şi Insulele Canare (541 de mile).

A doua etapă cuprinde distanţa dintre Insulele Canare şi Insulele Capului Verde (867 de mile). Ultima porţiune este şi cea mai lungă: Insulele Capului Verde - Recife, Brazilia (1.600 de mile).

Am părăsit Ceuta marţi, 10.11, la ora 10:00. Prognoza meteo era favorabilă. Ne deplasăm cu dificultate prin Strâmtoarea Gibraltar, cu două-trei noduri, cu un vânt de 20 de noduri din faţă, la care se adaugă şi curentul. Erau foarte multe ambarcaţiuni care traversau strâmtoarea, semn că era vremea bună de plecare.

Spre seară, după ce am dublat Capul Spartel, vântul a mai slăbit. Marius şi Bogdan şi-au organizat carturile de noapte; erau multe ambarcaţiuni: iahturi, vapoare, pasagere, bărci de pescuit etc., şi trebuia multă atenţie. Eu am intrat de cart la 1:30 dimineaţa, la 11.11. Era o zi specială cu dublă semnificaţie.

În primul rând, atât eu, cât şi Bogdan intram pentru prima dată în Atlantic. Cu această ocazie a trebuit să urmăm tradiţia şi superstiţia: am băut câte o cană cu apă din ocean. Cine nu se supune acestui obicei poate avea parte de furtuni. Aşa s-a întâmplat cu ani în urmă, când Adrian, fiul cel mare al lui Marius, nu a ascultat de tatăl său şi nu a băut apă din mare. Au avut parte de cea mai teribilă furtună din viaţa lor: de gradul 12, cu vânturi de 55 de noduri. Vă daţi seama că nu voiam să trecem prin aşa experienţe din cauza unei căni cu apă, groaznic de sărată, de altfel!

Dansul balenei
A doua semnificaţie a zilei de 11.11 constă în împlinirea a nouă ani de aventură în doi pentru mine şi pentru Marius. Din păcate, nu am putut sărbători cum se cuvine evenimentul. Marius a luat un virus ca amintire din Ceuta şi a făcut gripă. La momentul când am intrat în ocean avea deja febră mare şi tuşea. Inevitabilul s-a produs, şi după 24 de ore eram şi noi "atinşi". Nu se făcea să-l lăsăm pe căpitan să sufere singur. În zilele care au urmat: 12 şi 13.11, am fost ca un spital de campanie plutitor. Cine se simţea mai în putere intra de cart şi pregătea şi ceaiul pentru suferinzi. Am avut noroc de vreme bună şi am putut naviga cu vele, ba chiar am pus şi balonul. Am avut parte şi de un incident asemănător cu cel prin care a trecut şi "Speranţa". În seara zilei de 12, în jurul orei 19:00, o ambarcaţiune pescărească a venit cu viteză spre noi. Navigam cu vele, nu a fost greu pentru ei să se apropie. Erau cinci pe barcă. Nu ştiam care le sunt intenţiile, aşa că am pornit imediat motorul şi ne-am îndepărtat rapid de ei. Ne arătau un peşte mare, probabil voiau să-l vândă.  Am preferat să evităm un eventual pericol.       

Sâmbătă dimineaţă (14.11) am văzut din nou pământ: primele insule din Canare, Lanzarote şi Graciosa. Era calm plat şi am mers cu motorul. Cu 20 de mile înainte de prima insulă, Marius observă suflul unei balene. Ieşim cu toţii afară şi începem o şedinţă foto şi video de toată frumuseţea; era un casalot care ne-a oferit minute bune de admiraţie.

La ora 15:00 am ajuns la Insula Graciosa, prima oprire din arhipelagul Insulelor Canare.  Arhipelagul cuprinde şapte insule principale (Lanzarote, Fuerteventura, Gran Canaria, Tenerife, Gomera, Hiero şi La Palma) şi numeroase insule mai mici. Studiile geologice au arătat că insulele au fost parte a continentului african; în urma intensei activităţi vulcanice s-au desprins de continent.

Clima este blândă în tot cursul anului. Temperaturile variază între 30 de grade în luna august şi 20 de grade în ianuarie. Majoritatea insulelor au fost odată acoperite de păduri. Coloniştii spanioli au folosit lemnul pentru construcţia de nave. Din pricina despăduririlor masive, insulele s-au deşertificat. E un bun exemplu pentru noi, românii, care credem că vom avea păduri pe vecie fără nici un efort.

Insula Graciosa are 6,5 km lungime şi 3 km lăţime. Este o insulă nisipoasă şi are patru conuri vulcanice. Nu sunt drumuri amenajate, iar populaţia de câteva sute de persoane trăieşte în două mici localităţi. Noi am ajuns la marina din Caleta del Sebo. Sunt două pontoane amenajate cu apă potabilă, fără curent. Au şi travel-lift care poate ridica ambarcaţiuni de până la 64 de tone. Pot să vă spun că noi nu avem în nici o marină din ţară aşa ceva. Sunt multe bărci, în special franceze.

Localitatea are un aspect boem, o atmosferă de vacanţă pluteşte în aer. Am vizitat cele trei supermarketuri şi brutăria. În cele şase zile cât am stat în Graciosa am spălat barca şi rufele; Marius, ajutat de Bogdan, a reparat maneta de acceleraţie de la motor. A fost o bună oprire, e un loc care merită vizitat. Sâmbătă (21.11) am plecat spre următoarea insulă, Lanzarote. Insula are 50 km lungime şi 16 km lăţime şi este semideşertică. Locuitorii fac mari eforturi, irigaţii intense, pentru a putea cultiva legume şi fructe şi pentru a întreţine viile, de unde scot câteva soiuri de vin foarte bun. Un bun renume îl au bananele cultivate la scară mare. Deşi sunt mici, sunt foarte dulci.

Cea mai mare industrie este totuşi turismul, care a început să se dezvolte începând cu anul 1960. Anual, 7.000.000 de turişti vizitează insulele.

După câteva ore am ajuns în Portul Calero. Am tras la pontonul de aşteptare şi am mers la birou, unde am plătit 18 euro pentru o zi şi ni s-a repartizat un loc la un ponton. În suma plătită intră apă, electricitate şi internet wi-fi. Marina este mare şi adăposteşte până la 420 de ambarcaţiuni. Are numeroase puncte de atracţie: un muzeu al cetaceelor, numeroase magazine, restaurante. Am petrecut două zile plăcute în acest loc. Am părăsit Portul Calero duminică, 22 noiembrie. Următoarea destinaţie este Insula Gran Canaria. Este a treia ca mărime din arhipelag şi este foarte dezvoltată. Portul ales pentru ancoraj este Las Palmas. Vom sta în Las Palmas câteva săptămâni. Avem multe de reparat la barcă şi este singurul loc din Atlantic unde se mai poate face ceva. Despre toate acestea însă vorbim data viitoare. Expediţia continuă.

"Clima este blândă în tot cursul anului. Temperaturile variază între 30 de grade în luna august şi 20 de grade în ianuarie. Majoritatea insulelor au fost odată acoperite de păduri. Coloniştii spanioli au folosit lemnul pentru construcţia de nave. Din pricina despăduririlor masive, insulele s-au deşertificat. E un bun exemplu pentru noi, românii, care credem că vom avea păduri pe vecie fără nici un efort"