Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Și, întors acasă, mi-am dat seama că și la noi e cam la fel. Doamnele României știu să facă din puțin, frumos. Că s-au scumpit toate - o știe fiecare femeie. Rochia, coafura, până și rimelul au acum alt preț. Dar ele nu se lasă. Ies pe stradă cu părul făcut, cu zâmbetul pus, cu acel „nu contează, mergem înainte” pe care nici inflația nu-l poate șterge. „E scump, dar să fim și noi oameni”, îmi spune o doamnă într-un magazin second-hand, în timp ce atinge eșarfele colorate de parcă ar fi amintiri. În America Centrală, femeile înfruntă sărăcia cu flori în păr; la noi, cu balsam de păr și o broșă vintage. În ambele locuri, eleganța e o formă de rezistență.
Moda pe buget: farmecul improvizației
Pe la terase, prin birouri, la piață sau la poștă, vezi femei aranjate cu gust. Poate bluza e de anul trecut, dar e asortată perfect cu o fustă refăcută, o curea uitată într-un sertar și o pereche de cercei cumpărați de la o tarabă. Poate geanta e din outlet, dar ținuta are atitudine. E acel stil românesc inconfundabil: „nu am, dar se vede că am gust”. O artă a improvizației, un fel de jazz vestimentar. În America Centrală, femeile se joacă cu culorile; la noi, se joacă cu detaliile. În ambele cazuri, rezultatul e același: o frumusețe care nu cere permisiune.
S-a născut, fără să ne dăm seama, o adevărată „modă a chibzuinței”. Femeile caută reduceri, refolosesc haine cu creativitate, fac schimb între prietene, cos tivuri, repară nasturi. În loc de shopping, se plimbă și privesc vitrinele - o formă de terapie vizuală care, culmea, chiar funcționează.
Eleganța, ca formă de demnitate
Când vine vorba de o ieșire la teatru, o nuntă sau o ședință, femeile române pun suflet. Se vede în felul în care își aranjează părul, în atenția la detalii, în parfumul discret care întoarce capete. Nu e doar vanitate. E demnitate. Femeia română nu vrea să pară bogată, ci îngrijită, decentă, „ca lumea”.
„Trebuie să arătăm bine, chiar dacă e greu. Așa ne ținem moralul sus”, îmi spune o profesoară care își calcă rochiile cu aceeași grijă cu care corectează lucrările elevilor. Și are dreptate. Pentru că în fiecare gest mic e o formă de a spune: „încă nu ne-am dat bătuți”.
Grația care nu se devalorizează
Am învățat ceva din drumurile mele, din tropicele Americii Centrale până pe străzile din Craiova, Cluj sau Iași: eleganța nu ține de bani. Ține de felul în care te porți. De cum te ridici dimineața, chiar și când ziua nu promite nimic. Femeile României își poartă grația cu o încăpățânare frumoasă. Între două scumpiri și o cafea ieftină, își pun cerceii, își zâmbesc în oglindă și ies pe ușă. Nu pentru alții, ci pentru ele. Așa se face că România rămâne frumoasă, chiar și atunci când portofelul e trist.
Pentru că frumusețea adevărată - ca și în tropicele Americii Centrale - nu se cumpără. Se trăiește.
Noi, dragii mei, ne revedem vinerea viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!
Citește pe Antena3.ro
