Frumuseţe superbă şi organică

În timpul liceului, serialul meu preferat era Beverly Hills 90210. Pentru cei care nu cunosc acest serial, este o poveste despre câţiva elevi de liceu în California. Din iubirea mea pentru Beverly Hills 90210, am decis să dau la facultate în California.

La timpul acela nu prea ştiam eu diferenţa între California de nord şi California de sud. Eu ştiam numai California - statul însorit, plaja şi tinerii în maşini decapotabile şi costume de surfing. Am aplicat la toate facultăţile "bunişoare" din California... aşa, ca să fiu sigură că voi intra undeva. După câteva luni am început să aştept rezultatele.

În fiecare zi, în pauza dintre ore sunam acasă ca să văd dacă a venit vreun plic, vreo veste de la facultăţi. Într-o zi, mamaia mea de la Oradea, care era cu noi în Canada îmi zice: "Da, a venit ceva. . . de la Berchili." "Wow! Berkeley! Ce zice mamaie?" "Eh, cum să citesc eu aici în engleză?" "Hai, hai, citeşte fonetic. Trebuie să-mi spui dacă am intrat!".

Mamaia mea bună începe să citească ea aşa cum poate, dar nu trebuie să continue prea mult, pentru că deja ştiu ce zice: "Contratulations!" - adică, "Felicitări!" Restul e trecut.

O ZONĂ
După ce am ajuns la facultate cu un geamantan plin de rochiţe şi costume de baie, am aflat că serialul Beverly Hills 90210 era filmat în Los Angeles, la cinci ore sud de San Francisco şi Berkeley, unde este întotdeauna vară şi soare. A fost norocul meu că Berkeley este pe locul doi în America (Harvard este pe locul întâi) pentru programul de ştiinţe politice - facultatea la care eram eu înscrisă. Am cam lungit-o cu Berkeley (se vede că mi-a plăcut), dar am făcut-o pentru a vă da contextul apropo de cum am ajuns eu în unul din cele mai frumoase locuri de pe pământ: Big Sur, California.

O zonă pe coasta Californiei, care începe la vreo două ore de maşină sud de Berkeley/ San Francisco, şi continuă spre sud alţi 116 kilometri, aproape până în Santa Barbara, oraşul balenelor şi surfiştilor. Ce să zic? Aş putea petrece luni întregi la plimbare prin pădurile tăiate de drumuri care mai tot timpul dau în cascade vesele, sau duc spre plaje acoperite cu nisip mov.

Aş mânca peşte în restaurante de pe terasa cărora pot privi oceanul şi aş sta la hoteluri unde de dimineaţă se face yoga şi pe seară se înoată în băi japoneze sub cerul plin de stele... Dar cuvintele nu-mi sunt destule. Mai degrabă vă arăt o poză sau două... Cu frumuseţea superbă şi organică a lui Big Sur, California.