Litoral rupt din sufletul Mării Negre

Litoralul românesc: apa mării, plaje, hoteluri pentru toate buzunarele, cluburi de fiţe, manele urlate în difuzoare. Doar atât? Bineînţeles că nu! Pentru cei care au ochi de văzut şi suflet de simţit, litoralul înseamnă infinit mai mult.

De obicei, noi considerăm litoralul doar un loc dedicat distracţiilor estivale. Un loc special la care visăm tot anul, în aşteptarea viitorului concediu. Pentru cei şubreziţi de trecerea anilor, este locul în unde îşi pot recăpăta sănătatea într-un mod aproape miraculos. Iar pentru cei care au răbdarea să privească dincolo de aparenţe, litoralul este locul special unde, în afara distracţiilor, ţi se oferă ocazia rară de a-ţi îmbogăţi sufletul şi mintea.

UN VEAC DE BALNEOTERAPIE. Eforie, Nord şi Sud, staţiune balneoturistică divizată în două zone gemene. Înecate în verdeaţă, par mai curând nişte parcuri, în care vilele şi hotelurile cochete se integrează armonios, fără nici o stridenţă. Puţini sunt însă cei care ştiu că Eforie este cea mai veche staţiune balneoclimaterică de pe litoralul românesc. La fel cum foarte puţini ştiu că începuturile sale sunt legate, în mod indirect, de numele marelui om politic şi cărturar Mihail Kogălniceanu.

La 20 septembrie, Eforie va împlini 110 ani. Timp lung, în cursul căruia staţiunea şi-a schimbat de câteva ori numele şi s-a dezvoltat constant până a ajuns ceea ce este în zilele noastre. În 1878, statul român a donat terenul din această zonă lui Mihail Kogălniceanu, ca recompensă pentru meritele dobândite din 1848 până la războiul de independenţă din 1877. Ulterior, marele patriot a donat statului o bună parte din terenuri, pentru împroprietărirea populaţiei locale.

Restul l-a lăsat urmaşilor. Urmaşi care, după moartea omului politic în 1894, au vândut terenul primit lui Ioan Movilă, cel care este considerat fondatorul staţiunii. Om de mare anvergură culturală, cu studii făcute în centrele universitare europene, el s-a lămurit rapid asupra importanţei terapeutice a factorilor locali de mediu (soare, apă, nămol). Motiv pentru care a adus câţiva medici străini, specializaţi în studiul tuturor acestor factori.

La sfârşitul studiilor, la 20 septembrie 1899, s-a pus piatra de temelie a Hotelului Movilă (actualul Hotel Parc) şi a Băilor Movilă, sanatoriu cu 50 de locuri, unde se puteau face băi terapeutice, calde şi reci. Plus tratamente cu nămol vindecător, adus zilnic de la Techirghiol. Primele demersuri administrative s-au făcut sub patronajul "Eforiei Spitalelor Civile" din Bucureşti, instituţie centrală de la numele căreia, ulterior, s-a dat şi denumirea staţiunii. Încă de la început, aici s-au tratat bolile reumatice şi degenerative ale sistemului osos.

 

De atunci şi până în zilele noastre, băile au continuat să facă minuni: adeseori oamenii vin în căruciorul cu rotile şi pleacă sănătoşi, pe picioarele lor. Tot aici, în anul 1909, "Eforia Spitalelor Civile" din Bucureşti a înfiinţat şi un spital specializat în combaterea tuberculozei la copii. O dată cu trecerea timpului, zestrea staţiunii s-a îmbogăţit constant. În 1908-1909, pe locul unde acum se află Hotelul "Grand", s-a construit "Hotelul Principesa Ileana". Între 1920 şi 1935 s-a construit biserica locală, iar în 1939, "Cazinoul".

După anul 1902, terenul din zonă a fost din nou parcelat şi oferit spre vânzare celor care doreau să-şi construiască case de vacanţă şi vile. Multe dintre acestea au supravieţuit până în zilele noastre şi depun mărturie despre luxul şi bunul-gust al altor vremuri. La început, staţiunea s-a numit "Movilă-Techirghiol". Apoi, după 1928 a fost botezată "Carmen Sylva". Veniţi la putere, după 1948, comuniştii i-au spus "Vasile Roaită", în cinstea unui presupus erou al lor. Iar când a ieşit la iveală că Roaită nu a fost chiar un erou, adică după 1962, cea mai veche staţiune balneară de pe litoralul nostru a fost rebotezată "Eforie". Nume pe care îl poartă şi acum.

FAR-WEST LA MANGALIA. Ieşit din Mangalia, după doar câţiva kilometri, ajungi într-un loc aparte, neaşteptat pentru o localitate maritimă, unde se află o herghelie de cai de rasă. Este vorba despre un teren de 530 de hectare, unde, adăpostiţi în padocuri special amenajate, trăiesc 320 de cai pursânge arab. Înfiinţată în anul 1926, este cea mai mare herghelie din această zonă a Europei.

 

Animal nobil, "pursângele arab", intrat de mult în legendă, se simte aici ca la el acasă. În acest moment, herghelia de la Mangalia este doar "pepiniera" din care, an de an, decenii la rând, au plecat caii superbi deveniţi apoi celebri la concursuri. Cu puţin noroc şi cu mulţi bani, lucrurile s-ar putea schimba în mod radical, iar herghelia Mangalia ar putea să devină un punct de maxim interes turistic.

Autorităţile locale intenţionează să deschidă în viitorul apropiat "Western Park Mangalia". Va fi un loc deosebit de distracţie şi deconectare, având în centru caii. Dacă în acest moment complexul dispune de un hipodrom de trap şi galop, în viitorul apropiat acolo se vor putea face şi plimbări de agrement, călare sau cu trăsura. În plus, în parcul de agrement se vor derula spectacole de tip western, în zone care vor reconstitui case dintr-un vechi oraş american, asemănător celor care apar în filmele de la Hollywood.

 

PORŢI ÎN TIMP. Pentru sufletul celor pasionaţi şi de altceva în afară de apa mării şi plajă, litoralul propune şi o veritabilă călătorie în timp. La fiecare pas, pământul scoate la iveală vestigiile câtorva milenii de civilizaţie. În urmă cu peste 2.500 de ani, aici au existat celebrele cetăţi Tomis, Callatis ori Histria. Relicvele acelor vremuri apuse pot fi regăsite în tezaurul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, dar şi în Muzeul de Arheologie Callatis din Mangalia.

La Constanţa, doritorii pot admira straniile statuete care bucurau cândva ochii grecilor din Tomis. Iar în Muzeul Callatis, o sală boltită circular reconstituie vechiul "Mormânt cu papirus", un complex funerar tumular din secolul al IV-lea Î.Chr. Numele acestui vestigiu vine de la faptul că în mâna bărbatului înhumat cândva într-un cavou din piatră a fost descoperit un papirus care, din păcate, nu a putut fi conservat.

Istorie: Eforie
La scurt timp după deschiderea sa oficială, la începutul secolului al XX-lea, pe timpul când încă se mai numea "Băile Movilă-Techirghiol", actuala staţiune balneoclimaterică Eforie s-a bucurat atât de atenţia pacienţilor, cât şi de cea a "lumii bune" a epocii. În timp, acolo s-au construit numeroase hoteluri, dar şi vile particulare. În plus, Cazinoul, construit în anul 1939, era o instituţie care punea clar în evidenţă standardul de lux al locului. Reconstituite rând pe rând în ultimii ani, toate aceste edificii sunt pe cale de a-şi recăpăta vechea strălucire. Iar pentru că apa, soarele şi nămolul terapeutic au aceleaşi efecte miraculoase ca pe vremuri, staţiunea a început să fie iarăşi căutată de pacienţii plini de speranţă.

Muzeul de arheologie "Callatis" din Mangalia
Adăpostit într-o clădire construită în forma unui edificiu antic, Muzeul de arheologie "Callatis" din Mangalia conservă relicvele a peste 2500 de ani de istorie. "... Am hotărât să se adune la Primaria locală obiectele antice de preţ ce se mai găseau în localitate, le-am declarat proprietatea statului şi le-am dat în primire domnului primar cu proces-verbal în regulă. Am dat în acelaşi timp părintelui paroh al oraşului calitatea de delegat permanent al nostru şi de custode al secţiei nou înfiinţate." Aceste vorbe aparţin lui Vasile Pârvan, părintele arheologiei româneşti. Rostite în anul 1915, ele marchează înfiinţarea oficială a acestui impresionant muzeu.