Pe Drumul lui Iacob pentru „Inima Copiilor” din România

Veronica Soare și-a pus pașii la bătaie și a reușit să strângă 40.000 lei pentru “Inima Copiilor”. A străbătut Camino de Santiago în 40 de zile, doar cu un rucsac în spate și mult entuziazm. A mers pe jos 910 km iar prietenii virtuali au susținut-o și i-au cumpărat simbolic pașii parcurși, toată aventura fiind povestită pe facebook.

De peste o mie de ani, mii de pelerini creștini parcurg cu trenul, cu maşina, cu bicicleta sau autocarul, dar în special pe jos, drumul către Santiago de Compostela, unde se crede că s-ar afla mormântul Sfântului Apostol Iacob, patronul spiritual al Spaniei. Scopul acestei călătorii are o semnificație spirituală; se spune că cine reusește să o ducă la capăt va primi indulgențe și binecuvântări speciale.

Veronica Soare visa de mai mulți ani să pornească în această drumeție, iar atunci când a găsit un scop nobil pentru care să lupte, a fost convinsă că poate reuși, astfel că vara aceasta a trăit aventura vieții ei. “Sâmburele a fost inițial plantat de o prietenă acum cinci ani. O fotografie postată de ea pe Facebook, înfățișând doi pelerini în lumina răsăritului, a fost pentru mine începutul. Au urmat patru ani în care am fost convinsă că eu nu pot face asta. Motorul care m-a aruncat în carusel a fost faptul că pot face din drumul meu o poveste de strângere de fonduri. Inainte de a fi drumul meu am știut că el va avea un scop pentru alții. M-a motivat gândul că pot spune povești de-alungul călătoriei, făcându-i pe oameni părtași la ea, îndemnându-i să cumpere simbolic pași, donând astfel pentru Inima Copiilor“, povestește tânăra.

Aventura Veronicăi a fost urmărită zilnic pe Facebook de prietenii ei virtuali, care s-au arătat impresionați de modul în care tânăra s-a decis să strângă fonduri și au cumpărat pașii acesteia, donând în total aproape 40.000 de lei.
“Inițial chiar am vrut să construiesc un mecanism prin care să cumperi pași, însă apoi mi-am dat seama că cei 910 km ai mei înseamna sute de mii de pași, că ne băgam într-o matematică inutilă, așa că am renunțat. Important e să aduci donatorul în poveste și să îl convingi să facă acest gest, să doneze. Sunt foarte recunoscatoare sutelor de oameni care au donat, fiecare atât cât a putut”, explică aceasta.

Deși drumul a fost extrem de greu, nu s-a gândit nicio clipă să renunțe.

“Sigur că au fost zile dificile, dar renunțarea nu a fost o opțiune pentru mine. Dacă aș fi avut dureri îngrozitoare, dacă un medic ar fi recomandat asta, da, dar nu a fost cazul.   Prima zi a fost foarte grea, am traversat dealurile Pirineilor, drumul a început cu o urcare care m-a pus în dificultate. Mi-a luat nouă ore să ajung la destinația zilei. Dar după acele nouă ore, așa spetită cum eram, m-am simțit invincibilă. Am știut atunci că nimic nu mă poate opri”, își amintește ea.

Aventura Veronicăi, povestită pe Facebook sub forma unui jurnal de călătorie, cu haștagul #minunipeCamino, a devenit sursă de inspirație și pentru alți oameni, care acum își doresc să îi urmeze exemplul.

“Am primit multe mesaje în care mi se spune că datorită mie se gândesc să facă acest drum. O prietenă chiar vrea să plece acum în toamnă. Cineva care nu ma întalnise niciodata, care m-a cunoscut odata cu drumul acesta, din share în share, a venit la mine deunăzi, la un eveniment și mi-a dăruit un suvenir pe care și l-a cumpărat din Santiago în urmă cu opt ani, cand a ajuns acolo la finalul unei călătorii cu mașina. Mi-a spus că mi-l dăruiește mie, deși era singurul suverir cumpărat de acolo, însă i-am aprins dorința de a anjunde pe jos acolo, așa că își va cumpăra altul”, povestește Veronica.

 A parcurs 910 km în 40 de zile, un drum lung și anevoios care a schimbat-o total, dar în care spune că nu i-a lipsit nimic, doar i-a fost dor de câteva lucruri.

“#minunipeCamino este până acum povestea vieții mele. Mi se pare că există o Veronica dinainte și una de după, că e o bornă existențială, că o mulțime de lucruri se vor raporta la drumul acesta. Care e cel mai puțin despre mersul pe jos, ci te învață despre tine și despre lume în niște lecții care rămân clare, nu se șterg, cum se întamplă dincoace de drum. Camino e esența de viață, așa îmi place mie să îi spun. In 40 de zile trăiești intens ceea ce în viață ăți ia ani. Și înveți câte ceva despre tine, despre renunțare, despre bucurie necondiționată, despre viața ca un cadou”, mărturisește tânăra la finalul aventurii.

Banii strânși din cumpărarea pașilor Veronicăi au mers către Asociația Inima Copiilor, care are în grijă nou-născuți cu probleme grave și copii cu afecțiuni cardiace și care a construit secția de cardiochirurgie a spitalului Marie Curie si cea mai modernă secție de terapie intensivă nou-nascuți din sud-estul Europei.

A plecat pe El Camino cu un rucsac de 7 kg, în care a împachetat două perechi de pantaloni, trei tricouri și o rochie. În fiecare seară spăla hainele pe care purta pentru a le putea folosi a doua zi. Pentru hrană, poposea în localurile pe care le întâlnea pe drum, iar cazarea era la comun cu ceilalți pelerini în hostelurile numite albergue.

Veronica Soare este o tânără cunoscută în mediul online pentru implicarea sa activă în diverse acțiuni de binefacere. Lucrează în radio și este inițiatoarea platformei minuni.ro, care se ocupă cu organizarea, promovarea și susținerea faptelor bune.

“Primul meu gând despre Camino, acum mulți ani: eu nu pot să fac asta. Eu nu pot să merg pe jos aproape 800 de km.
Iată-mă aici, în fața catedralei din Santiago de Compostella, la finalul celei mai importante lecții: nimic nu e imposibil dacă îți dorești cu adevărat”, a scris pe Facebook Tânăra la finalul aventurii.

“În 40 de zile trăiești intens ceea ce în viață îți ia ani. și înveți câte ceva despre tine, despre renunțare, despre bucurie necondiționată, despre viața ca un cadou”, povestește Veronica Soare.