O minune numită Canalul Panama

Subliniam în numărul trecut că mi-au trebuit doar trei zile pentru a realiza că Panama e un miracol. Mi-ar trebui o mie de ani pentru a scăpa de fascinaţia exercitată de o minune...

A fost clasificat de mulţi drept cea de-a opta minune a lumii: Canalul Panama. Recunosc că m-am uitat... prostit - pe româneşte - la această minune. A fost construit de SUA între 1904 şi 1914, iar americanii au predat controlul acestuia în 1999 statului panamez.

Îmi aduc aminte, brusc, că anul trecut Panama a început punerea în practică a proiectului de 5,25 miliarde de dolari de lărgire a Canalului. Capacitatea acestuia va fi dublată în urma lucrărilor care vor dura zece ani (prin lărgirea sa, canalul va putea fi folosit şi de navele moderne, dimensiunile actuale ale acestuia fiind prea mici pentru ele). Astfel, în 2017 prin el vor putea trece petroliere şi nave cu o capacitate de 12.000 de containere, Statele Unite, China şi Japonia fiind principalii utilizatori.

SUCCES
Aproximativ 80% din PIB-ul statului din America Centrală provine din activităţi legate de acesta, prin care trec anual 14.000 de nave. Proiectul va creea automat 7.000 de locuri de muncă, dar se estimează că proiectul va duce la apariţia altor 35.000 de locuri de muncă indirect. Uitându-mă în continuare fermecat la această minune, mi-am adus aminte fără să vreau de Alfred T. Mahan (1840-1914), amiral al marinei americane, fost profesor la Naval War College din Newport (Rhode Island).

El spunea că, pentru a deveni o mare putere, o ţară trebuie să îndeplinească trei condiţii: să se învecineze pe o lungime considerabilă cu oceanul planetar, să nu aibă în vecinătatea imediată vecini puternici şi, în sfârşit, să dispună de o capacitate navală şi de un potenţial militar ridicat al flotei marine. Este adevărat că Mahan aprecia că toate aceste criterii au fost întrunite de Marea Britanie.

Scurta mea vizită în Panama m-a convins că, pentru a deveni o forţă, trebuie să îndeplineşti mai multe criterii, de ce nu şi istorice. De asemenea, pot spune că această vizită m-a şi întristat puţin, pentru că m-a făcut să mă gândesc la şansele României la capitolul criterii, de orice fel ar fi acestea...
(Va urma)