Ce pot eu să spun despre Paris ce nu s-a spus deja? Cântece, poezii, filme, toate preamăresc această citadelă a iubirii, acest oraş al îndrăgostiţilor, veşnic viu, veşnic strălucitor şi veşnic magnet de turişti. Nu am foarte multe informaţii extraordinare să vă dau, nici nu o să descoperiţi acum ceva nemaipomenit despre Paris. Doar vechile clişee: Turnul Eiffel, Notre Dame, Sacré Coeur, Musee d'Orsay, Muzeul Luvru...
Hei, or fi ele clişee, dar se cer văzute şi admirate. Deci misiunea mea este să vă spun ce trebuie să vizitaţi şi cum. Aşa că fiţi atenţi.
Întâi de toate, trebuie să fiţi în Paris pentru a-l vizita. Cu avionul este foarte confortabil, deşi destul de piperat. Dar dacă sunteţi grăbiţi să vizitaţi cât mai mult şi aveţi şI portofelul mai gros, e cea mai bună soluţie. Majoritatea zborurilor internaţionale aterizează pe aeroportul Charles de Gaulle, cel mai mare aeroport al Parisului de altfel. Trebuie însă să ţineţi minte că aeroportul este foarte mare şi destul de aglomerat, aşa că alegeţi un zbor care să vă permită un transfer comod spre un alt mijloc de transport care să vă ducă în oraş. Parisul se află la doar o oră şi jumătate de aeroport. Puteţi lua de aici trenul sau autobuzul. Aveţi grijă cu trenul. Vă trebuie biletul şi ca să urcaţi, dar şi ca să coborâţi din el. Aşa că nu fiţi Goe. De asemenea, nu există o gară centrală în Paris, aşa că asiguraţi-vă că trenul pe care îl luaţi duce la gara situată cel mai aproape de hotelul dumneavoastră.
Apropo de hotel, în Paris veţi găsi tot felul de hoteluri, de la cele foarte ieftine, la cele foarte scumpe. Eu vă recomand să le alegeţi pe cele de 3 sau 4 stele, nu foarte aproape de centru, dar în apropierea unei staţii de metrou. Aşa nu vă va ajunge nici prea scump şi veţi avea şi transportul la îndemână pentru a putea începe să vizitaţi.
Acum problema este cu ce începem. Eu spun că dacă tot e vorba de Paris, să vedem simbolul lui, Turnul Eiffel. Megeţi devreme dacă vreţi să nu-l prindeţi prea aglomerat. O să trebuiască să aşteptaţi puţin chiar şi aşa, dar măcar nu va fi o coadă kilometrică. La ce altceva vă aşteptaţi? Este doar cel mai vizitat loc din lume! Urcaţi până sus şi admiraţi oraşul în toată splendoarea lui. Bun, acum că am văzut cu ce ne confruntăm, să trecem mai departe. Era să uit, nu uitaţi să faceţi poze!
Să ne îndreptăm spre Notre Dame. Catedrala este nu numai simbolul Parisului, ci a întregii Franţe, aşa că ar fi păcat să o rataţi. Căscaţi gura la imensitatea gotică din faţa dumneavoastră şi fotografiaţi faţadele mari, dantelate şi cele două turnuri patrulatere ce radiază echilibru. Prima caramidă de fundaţie a fost pusă în anul 1163. În 1182, episcopul Maurice de Sully a sfinţit altarul, dar construcţia catedralei a durat din 1163 până în 1250. Construcţia clădirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrările de pe faţada vestică, iar pe la mijlocul secolului al XIII-lea, prima capodoperă a stilului gotic timpuriu era gata.
Catedrala Notre-Dame din Paris nu este numai simbolul capitalei, ci şi al Franţei, deopotrivă. Prima caramidă de fundaţie a fost pusă în anul 1163. În 1182, episcopul Maurice de Sully a sfinţit altarul, dar construcţia catedralei a durat din 1163 până în 1250. Construcţia clădirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrările de pe faţada vestică, iar pe la mijlocul secolului al XIII-lea, prima capodoperă a stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate că desenele iniţiale şi strana evocă încă stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oară soluţii arhitecturale specifice stilului gotic. Notre-Dame este considerată cea mai întunecată catedrală dintre marile catedrale gotice, deoarece lumina care se filtrează prin rozetele colorate conferă sentimente mistice în penumbra severă.
Dacă am stat în această atmosferă mistică şi sobră, e timpul să ne trezim puţin. Să mergem să vizităm biserica Sacré Coeur. Concepută la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, cu multe dificultăţi şi împotriviri ale autorităţilor, biserica în stil romano-bizantin veghează asupra oraşului dintr-o zonă foarte înaltă: dealul Montmartre. Zona mai este cunoscută şi pentru multitudinea de artişti care, de mai bine de două secole, vin aici în căutare de inspiraţie. Au admirat biserica artişti precum Picasso, Van Gogh, Mogdiliani, Renoir şi multe alte nume sonore ale artelor plastice şi nu numai.
Iar ca să mergem în continuare pe urmele artiştilor, ne îndreptăm spre Musee d'Orsay ce adăposteşte, în cele peste 80 de galerii ale sale, arta celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. Veţi găsi aici colecţii de pictură aparţinând curentelor impresionism, simbolism, pointillism, realism, romantism târziu, cu opere ale unor artişti precum Delacroix, Courbet, Daumier, Manet, Monet, Cezanne, Van Gogh, Renoir, Matisse, Degas, Gaugain, Corot; fotografii; obiecte de artă; mobilă în stil Belle Epoque. Printre atracţii se numară picturile lui Manet: "Mic dejun în iarbă" şi "Olympia" sau lucrarea lui Monet - "Catedrala Rouen".
Iubitorii de artă trebuie neapărat să treacă şi pe la muzeul Luvru, unul dintre cele mai cunoscute muzee din lume. Clădirea este un fost palat regal, situat în inima oraşului Paris. Are o lungă istorie în păstrarea patrimoniului artistic al Franţei, de la regii capeţieni până la imperiul napoleonic. Luvrul deţine unul dintre cele mai cunoscute tablouri din lume: Gioconda (sau Monalisa), pictată de Leonardo da Vinci. Muzeul are trei aripi: Denon, Sully şi Richelieu. Se spune că, dacă vrei să vezi tot ce e de vizitat la Luvru, îţi trebuie cam o săptămână întreagă. Aşa că înarmaţi-vă cu răbdare şi veniţi mai multe zile la rând să vedeţi cât mai multe săli de expoziţie. Merită!
Şi ca să închei cu un cuvânt şi pentru toţi "shop-aholicii", daţi-mi voie să vă spun că Parisul este unul dintre puţinele oraşe din lume unde nu trebuie să mergi într-un loc anume pentru a-ţi face cumpărăturile, deoarece oportunităţi întâlneşti la orice pas. Vitrinele magazinelor sunt pline de energie, creativitate şi expresivitate, aşa cum puţine găseşti în alte oraşe ale lumii.